584 matches
-
opera sa. Să fi fost omul-poet un însingurat, poetul-om un refulat? A fost el un bolnav incapabil să înțeleagă ce se întâmplă cu lumea pe care o percepea în gând? Am încercat să-l apropii de Lautréamont prin viziuni freudiene. Am încercat să descriu nu o boală, ci tipul anormal în care s-ar încadra comportamentul liric al poetului. Armonie și disarmonie în același om... Am pornit de la premisa că Bacovia, el însuși a fost o oglindă cosmică, iar prin intermediul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
desprindem noi, poporul lui Dumnezeu, cei cu înțelepciune răsucită în spirala adeseori falsă a unui segment de labirint. Acum că ne ridicăm fruntea și ne îneacă lumina, obișnuiții de umbre, nu înțelegem nuditatea Cezarei decât ca o scară de vis freudian. Ne desbrăcăm de întuneric și-l credem pe Dante că numai trezia ne e permisă, uitând să ne cunoaștem cu ochiul întors către noi, cum scria Nichita Stănescu sau să-l urmăm pe Noica în somnul 403 din Mathesia. Ca
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nefirească, venită de nicăieri și căzută pe lucruri, ca nimb și pecete a unei supraexistențe". E un ecou, e umbra atașată luminii, uitarea care încorporează amintirea, un stil stihial ca năzuință formativă formulat de Blaga și pe care nici psihanaliza freudiană nu poate dezvălui hermeneutica elementelor care să declanșeze acea stare necesară concepției spirituale 941 atât de subtil realizată de poet. Interpretarea lui Freud asupra statuii lui Moise de Michelangelo, personaj căruia creatorul îi împrumută ceva divin, necanonic chiar, ne poate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
relație directă cu abilitățile muzicale și de limbaj, relație desemnată și din perspectivă filosofică. Autori precum Ernst Kris sau Lowerence Kubie descriu conceptul de preconștiență, simbolică și non-verbală sub mirajul artei aflată prin regresie în slujba propriului Eu. Modificarea conceptelor freudiene cu ingerință a conștientului și inconștientului sub determinare a preconștienței, cea care este de fapt alegorică, simbolică și care acționează ca o răspântie esențială între primele două, iată semnalul codat al tâlcului primordial ce devine esența creației. Kris arată că
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
spațiu simbolic, care poate explica coordonata acestor forme generate de puterea imaginilor. Psihanaliza modernă are meritul de a pune în discuție câteva paradigme, precum: imagini, simboluri, arhetipuri. Ceea ce ne interesează este funcția simbolică a imaginii și profunzimea sa. Depășind psihanaliza freudiană și având ca punct de plecare psihologia, Jung restaurează semnificația spirituală a imaginii. A traduce imaginile, cu funcțiile sale cosmologice, antropologice și psihologice, în termeni concreți, este o operație lipsită de sens; acestea înglobează, desigur, toate aluziile concrete, evidențiate de
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o problematică asemănătoare prin observațiile pătrunzătoare și subtile privitoare la „matricea stilistică” românească. Evaluarea rezultatelor și concluziilor asupra raportului dintre complexul factorial sociocultural și structura personalității tipice prilejuiește câteva constatări. Abordările de acest gen au avut ca premisă fundamentală ideea freudiană că personalitatea individului se fixează, în dimensiunile ei esențiale, în copilăria timpurie, contând extrem de mult modalitățile de îngrijire și creștere a copiilor. Cercetări ulterioare (Ember și Ember, 1977; Harris, 1975), înglobând și variabile ecologice, arată însă și alte determinări ale
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
violente. Teorii mai specifice avansează S. Freud (apud Geen, 1989), care în operele inițiale leagă agresivitatea de libido, explicând nevrozele obsesive prin aceea că are loc o represie a nevrozei ce vizează agresiunea față de sexul opus. Mai târziu, în concepția freudiană, agresivitatea rezultă din relația sinelui cu obiectele ce îl înconjoară. Dacă acestea provoacă plăcere, vom simți atracție și iubire față de ele; dacă ele produc sau sugerează amenințare, frică, neplăcere și durere, în timp scurt sau pe o perioadă mai îndelungată
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și iubire față de ele; dacă ele produc sau sugerează amenințare, frică, neplăcere și durere, în timp scurt sau pe o perioadă mai îndelungată ni se dezvoltă sentimente de ură care vor conduce la acte agresive. Dar mai consistentă este teoria freudiană care pune agresivitatea pe seama instinctului morții propriu oricărei ființe umane. Dorința morții (thanatos) ca o forță motivațională foarte pregnantă conduce, logic, la autodistrugere, numai că, dacă acțiunile de distrugere sunt îndreptate spre alții, consumându-se energia acumulată, ne salvăm pe
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
carnea lui, sufletul lui, ansamblul exprimând în cuvinte diferite una și aceeași realitate atomică și materială. Gândirea epicuriană vine așadar din trupul lui Epicur. Astăzi, ideea pare banală, mai ales după demonstrarea neurobiologică certificată a omului neuronal sau după cea freudiană a omului libidinal, dar, cu patru secole înaintea erei noastre, ea făcea o adevărată spărtură în cerul filosofic, asemenea unui fulger uriaș și de lungă durată. Carnea gândește, trupul reflectează, materia elaborează, atomii cugetă. Și aceste procese complexe iau naștere
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
conspirativi"362, Hitler va răspunde că această similaritate se datorează faptului că ""arian-ul" a fost "sedus" de evreu"363. Simbolismul sexual, observă Kenneth Burke, traversează Mein Kampf de la un capăt la altul, iar o brumă de cunoaștere în ce privește psihanaliza freudiană îl pune în evidență la modul exhaustiv: "Masele sunt "feminine". Ca atare, ele doresc să fie conduse de către un mascul dominant. Acest mascul, un orator, le curtează - și, când le-a cucerit, le comandă. Pe de altă parte, masculul rival
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
o tradiție"467. Astfel, eficacitatea doctrinei naziste o constituie o singură voce, susținută, însă, la nivelul întregului organizațional. În încercarea de a înțelege "mania persecuției"468, vizibilă "cu ochiul liber" în cazul lui Hitler, Kenneth Burke apelează la instrumentarul psihanalitic freudian. Astfel, criticul demonstrează cum "schimbarea simbolică" întreprinsă de conducătorul nazist, care, cum am văzut, se dezice de "moștenirea spirituală" a profeților evrei, revendicând o moștenire superioară, ariană, "un nou fel de viață"469 legitimată de "un modernism bastard" și de
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
de apelul la ""știința" naturalizată, materialistă [...], de ficțiunea sa cu privire la "sângele" special"470 al arienilor, toate acestea îl conduc pe Hitler la asumarea unei "noi identități" care, desigur, face ca "vechea identitate" să devină echivalentul simbolic al "persecutorului" (în termeni freudieni, ai "tatălui "rău""). O dată ce dobândește sprijin organizațional, însă, rolurile se inversează: din persecutat, Hitler devine persecutor, desigur, pe temeiul mandatului său autogarantat de a "distruge distrugătorul"471. Kenneth Burke meditează, îndelung, la faptul că destinul lui Hitler ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
oarecare. La fel și gura omului. Nu putem vorbi, în cazul animalului, despre „libido” și „erotism oral”; animalul, pur și simplu, răspunde la atingere. Ar fi oare cazul să mistificăm în mod ridicol situația în cazul omului, așa cum fac psihanaliștii freudieni? Desigur, nu. După Guthrie, analiza motivației umane trebuie în primul rând să elucideze nivelul de bază prin teoria contiguității, ca și în cazul animalului. Nu este necesar să inventăm o dorință specială de mâncare la om dacă stabilim cu claritate
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
teoria învățării: Frustration and Aggression (1939), Social Learning and Imitation (1941) și Personality and Psychoterapy (1950). Teoria învățării sociale enunțată de Miller și Dollard include o sinteză impresionantă de cunoștințe din domenii aparent ireconciliabile: teoria comportamentală a lui Hull, psihanaliza freudiană și teoria culturii. Ca și Bandura, ei încercau să depășească limitele behaviorismului clasic. Considerând comportamentul atât un rezultat al condițiilor sociale, cât și al legilor psihologice, ei accentuează rolul proceselor mentale superioare, în special al abilității minții de a rezolva
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
limbajul părinților și dragostea ocrotitoare au valoare fortificatoare secundară pentru copil. Sistemul Miller-Dollard este o „liberalizare” a teoriei S-R care, prin extindere, a inclus psihopatologia, psihoterapia și teoria personalității 1. Reunind viziuni atât de divergente precum reflexologia pavloviană, psihanaliza freudiană și sociologia culturală, Miller și Dollard au fost obligați la mari eforturi de sinteză; au reușit o teorie care uimește prin coerență și o face foarte actuală. „Gemenii M&D” au formulat „principii fundamentale de învățare” pe care le-au
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
lumina evidențierii relației dintre forțele emoționale inconștiente și organizarea conștientă a comportamentului, el se referea la această școală de gândire ca la psihologia „psihodinamică” sau „de adâncime”. Dar teoria umanistă maslowiană, după cum se poate constata, era superioară reducționismelor de tip freudian. 8.10. Teoria psihologică a valorilortc "8.10. Teoria psihologică a valorilor" Expunem aici, fidel, ideile exprimate de Maslow în ultima parte a vieții sale. „Noua filosofie” încearcă să fie o filosofie a înțelegerii omului (a comprehensive philosophy of man
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și umane (Bugental, 1967; Severin, 1965; Wilson, 1967). Maslow a încercat să rezume această evoluție. „Psihologia celor trei forțe” era în mare parte o reacție la „insuficiențele abundente” în investigarea celei mai înalte naturi a omului, din psihologia behavioristă și freudiană. Psihologia academică clasică nu și-a făcut un sistem pentru elementele înalte ale personalității, precum cele de altruism și demnitate sau căutarea adevărului și a frumuseții. Nu îți pui întrebări despre valorile umane dacă lucrezi într-un laborator cu animale
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
clasică nu și-a făcut un sistem pentru elementele înalte ale personalității, precum cele de altruism și demnitate sau căutarea adevărului și a frumuseții. Nu îți pui întrebări despre valorile umane dacă lucrezi într-un laborator cu animale! Desigur, psihologia freudiană a înfruntat probleme grave despre natura omului. Dar psihanaliștii au fost - după părerea lui Maslow - cinici în legătură cu acestea; adică le-au analizat într-o manieră pesimistă, reductivă. Generozitatea era interpretată ca o reacție împotriva unui imbold, care este adânc și
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
intrinsece și fundamentale de bine, adevăr, frumusețe, perfecțiune, justiție și ordine. Ele sunt acolo, există, și orice încercare de a le găsi o explicație plauzibilă i se pare de-a dreptul prostească. Maslow mărturisește că a căutat odată prin literatura freudiană idei rezonabile asupra sentimentului de dragoste (de a dori dragostea, dar, în special, de a da dragostea). Freud era considerat „filosoful iubirii”; totuși, literatura freudiană nu conținea nimic altceva decât patologia iubirii și, de asemenea, un fel de explicație înjositoare
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
i se pare de-a dreptul prostească. Maslow mărturisește că a căutat odată prin literatura freudiană idei rezonabile asupra sentimentului de dragoste (de a dori dragostea, dar, în special, de a da dragostea). Freud era considerat „filosoful iubirii”; totuși, literatura freudiană nu conținea nimic altceva decât patologia iubirii și, de asemenea, un fel de explicație înjositoare a constatării faptului că „oamenii chiar se iubesc”, și că dragostea ar fi numai o iluzie. Ceva asemănător găsea în legătură cu adevărul din experiențele mistice și
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ușor să interpretezi terapiile „descoperitoare” ca ajutând persoana să-și descopere identitatea, sinele real (his real self), într-un cuvânt propria sa biologie subiectivă, pe care apoi o poate actualiza, poate începe să se „creeze pe sine”, să „aleagă”. Concepția freudiană asupra instinctelor a fost în general ignorată de către psihologii umaniști în favoarea concepției „nevoilor elementare” sau, în unele cazuri, în favoarea concepției unei singure nevoi dominante de actualizare și dezvoltare (Rogers, 1961). În orice caz este implicit, dacă nu explicit, după majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și o istorie a ignoranței. Nimeni n-ar putea demonstra, de exemplu, că a mai vorbi astăzi despre Sfântul Toma din Aquino ignorând, în primul rând, cultura liberală, raționalistă și laică și apoi cultura marxistă în politică și pe cea freudiană în psihologie (ca să rămân în limitele unor scheme elementare) nu este un act de subcultură. Ignoranța Bisericii în aceste ultime două secole a fost paradigmatică, mai ales în ceea ce privește Italia. După ignoranța ei s-a plăsmuit și cea simplistă a burgheziei
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o ființă umană ca să poată fi considerată mai mult sau mai putin normală sunt: să fie capabilă să iubească și să muncească. Ca să spunem pe nume, continuă pe același ton dur Rattia, Cioran nu a îndeplinit nici una din aceste condiții freudiene, pentru ca, de muncit, nu a muncit niciodată, iar de iubit, "mă tem că nu a iubit niciodată într-atât încât să înceteze de a mai blestema lumea și viața"91. Și, totuși, iată ce spune Cioran în dialogurile cu Gabriel
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la Sartre și Freud. Interesul lui Castel pentru María că figură a mamei este, fără îndoială, oedipal, iar o parte a acestui interes este transmis cititorului prin visele lui Castel, și el obsedat de figură mamei, posibil profil de psihanaliza freudiana: Când eram mic și eram disperat la gândul că mama într-o zi ar putea muri (...), nu-mi imaginăm că mama mea ar putea să aibă defecte. Acum, că nu mai este, pot spune că era așa de bună pe cât
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ferestre spre-nspumate, / Periculoase mări, în țări de basm uitate, </nota> 130 într-un mod care sugerează o oarecare cunoaștere a psihologiei clinice. Proust are, desigur o întreagă teorie psihologică a memoriei, importantă chiar și pentru organizarea operei lui. Psihanaliza freudiană este folosită în mod absolut conștient de romancieri ca americanii Conrad Aiken sau WaMo Frank. *23 Firește, se poate pune întrebarea dacă autorul într-adevăr a reușit să încorporeze psihologia în personajele lui și în relațiile dintre ele. Simpla expunere
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]