14,190 matches
-
preasfinte. PIEIRE Și se duc popoarele Scăpărând apusurile Și-o apucă-n jos pe-o vale Care urcă sus în cer! CREDEAM Credeam că viața îmi va fi frumoasă Voiam în tinerețe să înving Mi-e în istorie atât de frig Când nimănui de mine azi nu-i pasă. Voiam să fericesc mulțimi norod Să duc istoria în zări departe De-aceea învățai atâta carte Din toate astea azi nimic nu pot. Ci mi se rupe sufletul de jale Eu tot
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1368674674.html [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
ales pe cel psihologic și care contează cel mai mult. Uneori diminețile, îmi luam inima în dinți și ieșeam să mă plimb desculț prin rouă. Simțeam tălpile picioarelor mângâiate de frăgezimea acesteia și îmi spuneam cu încăpățânare: nu îmi este frig deloc, nu îmi este frig deloc, prelungindu-mi în felul acesta, un privilegiu de care nu are parte prea multă lume. Apoi intram în casă cu piciorele roșii, dar înviorat. Alteori coboram prin fundul grădinii până la izvorul mare, unde veneau
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_5_.html [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
care contează cel mai mult. Uneori diminețile, îmi luam inima în dinți și ieșeam să mă plimb desculț prin rouă. Simțeam tălpile picioarelor mângâiate de frăgezimea acesteia și îmi spuneam cu încăpățânare: nu îmi este frig deloc, nu îmi este frig deloc, prelungindu-mi în felul acesta, un privilegiu de care nu are parte prea multă lume. Apoi intram în casă cu piciorele roșii, dar înviorat. Alteori coboram prin fundul grădinii până la izvorul mare, unde veneau gospodinele toată vara să spele
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_5_.html [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
niciodată. Ba mai mult, țin minte că atât de repede am cunoscut senzația de obișnuință, că am și sărit peste cal. Era soare, temperatura în jur de cinci șase grade și principalul, să nu stau pe loc. Nici pic de frig. A doua oară însă, am pățit-o. M-am plimbat peste o jumătate de oră fără probleme dar am observat mai târziu că nu mai simțeam deloc talpa piciorului stâng. Partea din față de sub degete. Început de degerătură, care după
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_5_.html [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
clase probabil că le făcuse la Botoșani sau în particular. La început s-a deprins greu cu obiceiurile școlare și cu disciplină cazona, dar pe parcurs s-a apucat de carte serios. Mai greu i-a fost cu mâncarea și frigul iernilor, cănd chiriașii îi băgau pe toți copiii într-o cameră, pentru economii de lemne. Aci își petrece Eminescu aproape șapte ani din copilăria să, cunoscând unul din aspectele asupririi culturale, care-l va marca toată viața.Cele două clase
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
lua bani, straie sau cărți vechi. Aici a pierdut Eminescu salul turcesc pe care mamă-sa i-l dăduse ca să nu răcească. Fiind mai delicat, se înțelege că cele mai multe farse erau făcute pe socoteală să. De spaimă, Eminescu dădu în friguri. La acest neajuns se mai adaugă și hrană proastă. Tirtec era un speculant netrebnic. Pentru ca să nu facă focul, ghemuise, iarna, pe toți copiii într-o chilie, iar seara nu le dă de mâncare decât porumb fiert în lapte. De aceea
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > AȘA DE FRIG ȘI DE LINIȘTE Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 270 din 27 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cît de frumoase sînt glicinele zilelor tale, în ceasuri de restriște- îngălbenind fotografii înșirate aiurea prin locuri în care lumina nu
AŞA DE FRIG ŞI DE LINIŞTE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Asa_de_frig_si_de_liniste.html [Corola-blog/BlogPost/354312_a_355641]
-
mîinile mele încă tînjesc, să atingă fericirea. Pînă la urmă nevoia de mituri e și aceasta o nostalgie, purificată de aceeași flacară care se ridică pentru a spune mereu melancolic că, Timpul fără Dragoste, e gol. Referință Bibliografică: Așa de frig și de liniște / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 270, Anul I, 27 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
AŞA DE FRIG ŞI DE LINIŞTE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Asa_de_frig_si_de_liniste.html [Corola-blog/BlogPost/354312_a_355641]
-
se duc la biserică. Ea urcă în față, fata în spate, el se preface că are treabă la portbagaj și-mi trage cu ochiul. Mă rușinez și mă ascund după perdea. -Ți-o fi intrat o muscă-n ochi, ai? Pe frigul ăsta! Că și sufletul ar îngheța în ea. Linge-te pe bot și urcă în mașină, c-a lăsat asta bărbați mai ca lumea decât tine, să-i scape printre degete, de mofturoasă ce e! Pasărea mălai visează! E vecina
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_familie_moderna_.html [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
pentru două persoane: farfurii de felul II, de aperitiv, tacâmuri...câte două furculițe și câte două cuțite, pentru fiecare...pahar de țuică și de vin...șervețele (mereu sare peste supă/ciorbă). Țââââââââââââârrrrrrrrrr! A ajuns! “Salut, mami!” “Salut, puiule!” “Mor de frig! Ia să despachetăm, să vedem ce-avem bun!” Deschid și eu frigiderul, ridic capacele oalelor. “Mmmmmmm ... ce bunătăți!!!!” Îmi place când mârâie ca un motan. Mă amuză. Alege ce-i place...și eu, la fel. Dacă trebuie încălzit, încălzim. “Tatăl nostru
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_familie_moderna_.html [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
și pline de declarații de dragoste. Scrisorile ni le citeam și reciteam fiecare cu mare pasiune până în miez de noapte, când ne sunam și continuam a vorbi la telefon în șoaptă. Lumea întreagă era numai a noastră! Nu simțeam nici frigul mușcător până la os al iernii, nici căldura sufocantă a verii dogoritoare, caracteristice climei sucevene. Pe străzile aglomerate ale frumosului meu oraș, eram doar noi, depănând frumoasa noastră poveste de dragoste. Ne înțelegeam doar din priviri și ne zâmbeam complice, la
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
-ndrăznesc. Rămâi în vis dar... visele-s deșarte Când umbrele în noi se întețesc Și-n jur se-ntunecă a întomnare. Îmi reazem iar povestea de tăceri Și fruntea de fereastra asta care Pe mine... nu mă duce nicăieri. E frig și-n suflet, frig și în odaie. Mă învelesc cu pledul unui gând În care trupul tău e tot văpaie Și-mi încălzește zâmbetul plăpând. Te lași purtat de ploaie prea departe. Și te tot duci...Nicicum nu te oprești
PE TINE... de AURA POPA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Pe_tine_aura_popa_1391430163.html [Corola-blog/BlogPost/352762_a_354091]
-
dar... visele-s deșarte Când umbrele în noi se întețesc Și-n jur se-ntunecă a întomnare. Îmi reazem iar povestea de tăceri Și fruntea de fereastra asta care Pe mine... nu mă duce nicăieri. E frig și-n suflet, frig și în odaie. Mă învelesc cu pledul unui gând În care trupul tău e tot văpaie Și-mi încălzește zâmbetul plăpând. Te lași purtat de ploaie prea departe. Și te tot duci...Nicicum nu te oprești Iar lumea noastră iarăși
PE TINE... de AURA POPA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Pe_tine_aura_popa_1391430163.html [Corola-blog/BlogPost/352762_a_354091]
-
viitori copii. Nu îi păruse rău că pentru consultația aceea modificase prețul pantofilor cu zece lei timp de două săptămâni. Nu îl considera furt, oricum patronul o plătea prea puțin pentru cât stătea ea în soare, în ploaie sau în frig, doar cu o umbrelă veche și zdrențuită deasupra capului. Nicu întârzie în seara aceea și mai veni și afumat. Nu îndrăzni să-i spună nimic, știind că atunci când ea începea să-i pună întrebări, putea deveni violent. Trebuia să aibă
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
și astfel, se naște firesc întrebarea, care este cauza acestor neliniști și tristeți? Răspunsul ne vine dintr-o aruncătură de privire pe necuprinsul vieții. Ne duce gândul la trăiri erodate de platitudinea unei existențe cotidiene, la teama de nimic, de frigul uitării, ori la cauza unui fel de exasperare existențială, semnificații care se țes în versurile poetei Tatiana Dabija. Și încâlceala sorții minte - / Că totul e mai optimist,/ Atunci când nu mai sunt cuvinte/ Și timpu-ți este inamic. (Nebunia culorilor). Astfel de
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni by http://revistaderecenzii.ro/plasa-unei-iluzii-de-tatiana-dabija-recenzie-de-elena-buica-buni/ [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
zile când universul întreg te-nspăimântă/ Și vulnerabil este sufletul întreg,/ Viața iubește vasul în care se-agită -/Inima ce bate singuratic în piept...// Cu toate acestea, asemenea stări, nu întotdeauna sunt fără ieșire. O ilustrare o găsim și în poemul Frigul din noi, în care, deși tăcerea devine o mare apăsare și poeta dorește ca „în flacăra tăcerii să mă pierd în timp ce întunericul la geam tresare, totuși, în final, trăiește paradoxul simțind oblăduirea blândă cu care respiră „Fermecătoarea, pașnica tăcere„. În
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni by http://revistaderecenzii.ro/plasa-unei-iluzii-de-tatiana-dabija-recenzie-de-elena-buica-buni/ [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
vesta lui Cartuș. Tata-mare îi mutase cotețul în magazine din cauza gerului, unde îi pusese o pătură veche să-i țină de cald și grijuliu cum era, îi mai dădea și târcoale noaptea, să fie convins că “băiatul nu suferea de frig”. În seara când mami a terminat de tricotat, cu un aer puțin încurcat tata-mare a întrat la noi. Se foia pe scaun și nu știa cum să înceapă discuția. Abia când mami a pus vesta pe masă în fața lui i-
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
cu ochii sticloși. Avea un aer mulțumit cu noua vestă, iar tata-mare era în extaz. -Băiatul meu! îi spunea într-una. Și mulțumit, tata-mare s-a întors spre mami: -Ai făcut o adevărată pomană. A îmbătrânit și el săracul. Cu frigul ăsta îi îngheață oasele! În seara aceea am avut certitudinea că ocupăm locul doi în inima lui tata-mare, după Cartuș. Gelozia mi-a piscat inima, dar m-am consolat repede pentru că îl aveam și pe tataie Gogu, căruia puțin îi
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
la toți vecinii guralivi, după care a intrat în curte în urma lui Cartuș care, cu un aer vinovat, mergea cu urechile pleoștite și cu coada între picioare. -Tata-mare să nu-l bați! i-am spus cu vocea tremurând și de frig, dar și de frică, pentru sărmanul Cartuș, care părea mai vinovat decât un hoț prins asupra faptului. -Cum să-mi bat băiatul! mi-a răspuns mirat de întrebarea mea. Și, vesel de scena la care fusese martor, tata-mare a început
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
și înghețat! i-am răspuns somnoroasă. Mulțumită că îl știam pe Cartuș la adăpost, m-am acoperit și mai bine cu plapumă și am adormit mai repede decât seara, când îl auzeam lătrând singur în curte, în întuneric și în frig. Cum are grijă de noi, manca-l-ar tata-mare de băiat frumos!” mi-am spus mulțumită. Nu știu cât am dormit, dar m-am trazit în țipete și plânsete. Speriată, am privit în jurul meu, am sărit din pat ca o nebună direct
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
a ieșit și mami din casă și mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, a ridicat din zăpadă lanțul saniei. Tăticu și cu tanti Oala se chinuiau să-i toarne în gură lui Cartuș laptele din cană. Eram înțepenită pe scară de frig și de nenorocirea care se abătuse asupra noastră și a lui Cartuș. Ca prin vis l-am văzut pe tăticu așezându-l pe Cartuș în sanie și pe mami, care alerga cu sania în urma lui tata-mare care deja deschidea poarta
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
doi, tovarăși doar de... chin. Culmea-i prăfoasă și cu ea îngheață laolaltă firea, deci și el. Sângele-i dus... În urmă-i doar apă e lăsată. Numai din vârfurile degetelor năclăite-n sânge, măsoară încă timpul vreo picătur-abia... Un frig vrăjmaș, ce n-a simțit vreodată, îi încolțește corpul încă viu... Doar capul îi mai frige sub greaua sa coroană de gânduri și de spini... Cât bun orânduit-a pentru semeni?! Dar nu-ndestul... N-au înțeles... De aceea dânșii l-
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1492279737.html [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
mai mult pe mătușa,pana își va lua totul și pe dragă ei doica,Radella. Cu toate câte se petrecuse Karon nici nu prea observase cât de toamnă era.Frunzele începeau a cădea,una cate una ,zburate de vânt și frigul îi dădea o senzație stranie.Copacii goi o conduceau și ei în grădina și de acolo până lângă usa.Intra cu emoții în casa.Pe o parte se temea de cum va reacționa,pe de altă parte îi era greu să
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1494011568.html [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
prin noapte, și somnul cel duce ți l-aș trezi cu șoapte. Cuvinte nerostite, ce vieții dau aromă, să le adun pe-o gamă, încet să te adoarmă. De-aș fi eu soare, căldură nu aș da, să te cuprindă frigul, să-mi ceri căldura mea. Să cauți iar scânteia ce-n mine-o ogoiam, să lași pe buze roua, să fii din nou balsam. Aș vrea să fiu o ploaie după o zi toridă; să cad cu picătura și dor
DE-AŞ FI... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/_de_as_fi_elena_spiridon_1336373854.html [Corola-blog/BlogPost/358622_a_359951]
-
să supraviețuiască și să pună o bucată de pâine la masa copiilor săi, cerșind pe la biserici. E o realitate destul de tristă, trăită de mulți în zilele noastre. Poeta aruncă o privire realistă asupra acestor aspecte, zugrăvindu-le cu măiestrie: „E frig în casă, în trupu-i ger,/ golit de vise și speranțe,/ pierdut,/ se plimbă un șomer/ cu lacrimile înghețate./ E greu să meargă mai departe,/ când buzunarul îi lipsește/ urzește iar minciuni frumoase/ gândindu-se la ce-o să pună iar pe
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1493342598.html [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]