1,578 matches
-
poziție de primitor la baseball, ochește mingea de pe birou și-i aplică o lovitură cu toată forța. Din păcate, ratează mingea, dar stinge flacăra chibritului și nimerește în plin antebrațul lui Vaniușka. Spre norocul acestuia, pentru că flacăra începuse să-l frigă la degete. A fost singurul lui noroc: pârâitura care s-a auzit a confirmat ruperea osului. Ca tacâmul să fie complet, de durere, Vaniușka a dat drumul canistrei, care i-a căzut pe laba piciorului stâng, rupându-i câteva tarsiene
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Iași, cu profesorul GÎscă. Am avut un student...Labă (la Iași) și o studentă Suflet! Sau o actriță... Isbîndă (Bacău)! La Naționalul bucureștean joacă o fată Ciuciulică; și la Galați, familia de actori Păpușă. Și tot acolo, e o comediană, Friptu. Nici secretarii literari nu scapă de onomastici chisnovate: la Constanța l-am Întîlnit pe Romeo Profit, iar la BÎrlad pe Aurora Ceapă. Tot aici juca actrița Bugetescu (am lucrat cu ea, după ce și-a schimbat numele)... Cea mai bună actriță
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
să produci aceste înmugurire ele mente esențiale, pornești uzina suflețelului tău, mai întâi constitui o bucată mare de cer senin, apoi te ocupi de miezul fierbinte-fluid al pământului, pe care îl acoperi cu o crustă de magme bazaltice, să nu frigă la tălpi, îmbini cum te pricepi mai bine plăcile tectonice, ca faianța la baie, uzina suflețelului tău scoate aburi care se răcesc pe cer și apar oceane și lacuri mari, din pământ apar singuri munții, chestiune de personalitate a proaspetei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tăi. nouă în al cincilea loc: bucuria revine în mica ta turmă, seara pescuiești, în acvariul tău cât un aparat de fotografiat, un guppy cu mustăți și codiță portocalie, pe care îl înfigi într-un ac de brad și îl frigi, toți însoțitorii tăi se înfruptă pe cinste, te pomenesc, îți mulțumesc și râd până când sforăiturile groase acoperă tabăra ta. șase deasupra: ești la poalele muntelui de la apus, te trezești cel dintâi, cât lumina încă nu își găsește drum către cer
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
medicamente îmi țineam hainele, pe altul păpușile primele cuvinte pe care le-am scris au fost cele din registrul de consultații: babadag, ciucurova, 6 luni, rahitism, convulsii febrile, infecție acută de căi respiratorii superioare în nopțile de iarnă era foarte frig focul din sobă nu prididea, mama așeza câte zece cearceafuri albe imaculate peste mine, din tălpi până în vârful nasului dar nu îmi erau de ajuns, tremuram prin visele mele, pe unde vedeam uneori un prinț urcând o cărare, pe atunci
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
te-a bote zat mama ta când erai abia născută, luo na. nouă în al treilea loc: lumina roșie, care se scurge în lacul tău dulce la miezul zilei, atunci când soarele e ridicat pe picioroange în înalt și face să frigă pământul și piatra, lumina roșie este rănită în vânătoarea ei de la miazăzi, este rănită de mistreții clanului mackinnon. tu ești îngrijorată, dar nu ai motiv, mai bine spală-ți părul tău lung și negru în lac, pentru că mistreții clanului mackinnon
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și proiecția. Realizatorii spectacolului vor alege, desigur, soluția cea mai potrivită. Important este ca Frumoasa să rămână mereu doar o iluzie.) BUFONUL (intră, se îndreaptă către Ieronim): Unde-a plecat șeful? IERONIM: Nu-l știi? S-a dus la cabine, frige rapid o țigară și o cafea... Vine el, nu te teme. BUFONUL: De temut nu mă tem, că nu de șefi ducem lipsă. Te dirijează de-ți vine să-ți iei lumea-n cap și, până la urmă, chiar ajung să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Mai ieri noapte ne-am bucurat c-ai venit. Acuma ne stai ca un ghimpe-n talpă. Că ne-am aciuat la o margine de lume de răul altor draci, mai vechi și mai pricepuți, care ne ardeau și ne frigeau de n-aveam nici un spor în ochii Tartorului cel bătrân. Așa că, năpăstuiți și fugari fiind, și după ce-o ducem ca vai de lume, iaca vii tu acuma să ne bați țărușu-ntre coarne. Fă bine și te cam cărăbănește, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
junglei. Se concentra, cum ar veni. După ce a terminat, m-a întrebat fericit: Ei, este că ai simțit o căldură în dreptul ficatului? Nu stau io prea bine cu anatomia. În copilărie, aveam un vecin antipatic și, când ne băteam, îi frigeam una în burtă la care acesta se pornea să orăcăie și să se zvârcolească ținându-se cu mâinile de pântece, bă, tu știi ce am io aicea? Rinichii! Tac’su’ era doctor, de unde rezulta competența puștiului. Mă rog, ăla era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
curtea școlii vechi, unde ne jucam copiii din ulița noastră, decât în curtea bisericii. Eram convinsă că altădată nu mă voi mai duce acolo. Era o zi de vară, în care căldura nu se milostivea de nimeni și de nimic, frigând tare. Soarele abia trecuse de ora amiezii, ora când din cauza temperaturii înalte, oamenii păreau ascunși și nu vedeai pe nimeni pe ulițe. Deodată, în tot satul s-a făcut auzită chemarea clopotelor de la biserică. Era un strigăt de disperare, o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la păscut, dar nu mai era nici iarbă, nici apă prin iazuri. Îmi amintesc cum băgam mânuțele prin crăpăturile pământului pentru a vedea la ce adâncime era urmă de umezeală, dar nu reușeam să ne bucurăm de rezultate dorite. Ne frigeau tălpile piciorușelor, așa de fierbinte era pământul. Nu mai vedeai culoare verde în jur. Pomii stăteau cu crengile întinse, murind de sete ei se rugau de vlagă la nori. Dar norii treceau nepăsători. Fiind copii, noi nu conștientizam ce pericol
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lumini verzi întunecate, nările freamătă, simte cum piciorul îi devine mai elastic, călcătura mai săltată. Clipe nebune, natură molipsitoare. A visat, a iubit în imaginație, dar sângele și carnea ei nu au cunoscut acel amestec amețitor de plăcere care îți frige simțurile. Ca atunci când dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se răzbunase pe un trup umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de bunăvoință, pe care străluceau două șiraguri de dinți de un alb fără egal. Flăcăul alergă în calea musafirului fluturându și pletele în vânt, și-l întrebă din mers: - Domnul vrea să comande ceva? Avem cazane de țuică, tingiri pentru fript cârnați, ibrice de aramă spoite pentru cafea, ce zice domnul? - Domnul zice, tinere, că vrea să vorbească cu bulibașa. Se poate? - Cum să nu, e ceva mai încolo, la cortul lui. Tocmai își aprinde pipa. Vă duc eu până la el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mă voi arunca În solzii ei foșnitori. Gâtul mă ustura cumplit și respiram foarte greu. Nechezatul... Dar brusc picioarele mi s-au lovit surd unul de altul și, cu mâinile Întinse, m-am prăbușit zgomotos peste nisipul fierbinte, care-mi frigea Întreg trupul, cu privirea lungită spre apă. Am Început să urlu, așteptând izbiturile copitelor. Nisipul Îmi năvălise În gură, În nări, Între pleoape. Îl simțeam aspru și dureros, undeva, dincolo de piele, În propriile-mi organe, În creier, În adâncurile ființei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a curții, o mână, fluturând maiestuos, ca un fluture. A tresărit. A văzut că este chemat, prin semne, întracolo. S-a dus. Fata, care-l invitase, a sărit ca o scântee, care, din primul moment al atingerii palmelor, l-a fript, ca o jărăgae de nesuportat. Ca un răspuns chemării ardente. și s-au aprins ca o flacără, în ritmul dansului. Printre rotocoalele pe care le făceau, elegant și grațios, fata i-a șoptit, la ureche: te-am ales pe tine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
doua zi, cum se aflau pe terasa celei mai sompuase vile, cu fața la mare și cu trambulina de pe care te arunci, plonjând în apele ca oglinda, în timp ce făceau un nemaipomenit sex, în fracțiunile de secundă în care el ejacula, ea, ca friptă de o nevăzută urzică, a prins a țipa, și a-l amenința, că-l gâtue, încât, bietul Blându, a sărit de pe ea și a rupt-o la fugă. Iar dânsa, după dânsul, gata-gata să-l ajungă. Unde era să fugă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fi văzut înainte, i-aș fi recunoscut. Nu, nu mă înșelasem: era Ea. Mut de uimire și nemișcat, eram asemenea unui om care visează, care știe că visează, ar vrea să se trezească, dar nu poate. Chibritul arse până la capăt, frigându-mi degetele. Atunci mi-am revenit. Am răsucit cheia în broască, ușa se întredeschise. M-am dat de-o parte. Ea se ridică și, precum cineva care cunoaște drumul, traversă coridorul întunecos și deschise ușa de la camera mea. O urmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
numele unei cățele decedate prin înecare, după ce se mai și luptase cu un zimbru, oricum, în condiții suspecte. Parcă-i și văd: Dragoș-Vodă și a lui ceată, toți voinici cu ceafa lată, în jurul unui ditamai focul de tabără în care frigeau bourul asasin, cum închinau la pahare, care de vin, care de tescovină, după puteri și plăcere, zicând la răstimpuri cu ochii umezi: "Să fie dă sufletu' lu' Molda!". Probabil că înspre dimineață, lovit năprasnic de valul inspirației, viitorul domnitor a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
plăcere!); ea îmi ajusta mustața și îmi masa spatele seara... Pe toate le făcea Crina, în afară de un singur lucru: mâncare. La acest capitol era antitalent. Gătea totuși cartofi prăjiți cu ouă - singura mâncare pe care o știa face, numai că frigea cartofii până-i carboniza și ouăle până deveneau asfalt topit. De altfel nici nu-i stătea bine cu lingura sau cu polonicul în mână. Era de-a dreptul caraghioasă. Ca un câine cu oala-n cap. Recunoștea și ea că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
atunci acasă, într-un galop chiar, unde stăteai în chirie, ai căutat toate scrisorile primite de la Vlad, te-ai dus repede în grădină și le-ai dat foc. Făcuseși o vâlvătaie mare de întrebau vecinii ieșiți să caște gura, dacă frigi sau nu slană. Voiai să pui și caietul acesta pe foc. Puseseși numai coperțile. Chiar așa. Un caiet, pentru că știai tu ce știai, se poate ascunde mult mai ușor dacă îl faci sul, fără coperți, apoi îl împachetezi ca pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de... ca omul tânăr!!! Am început să fierb ca ceaunul pe foc...dar ce să fac??? Să intru în păcat???... Ferească-mă Dumnezeu!!! Până la urmă, mi-am luat inima-n dinți și m-am apropiat de pat... Ochii cucoanei mă frigeau ca jăratecul... Fac un pas... Mă opresc și iar mă gândesc: Oare să mai fac un pas sau să mă întorc de unde am purces? Ochii cucoanei însă parcă mă spărgeau și mă chemau... Mă simțeam ca Hristos pe cruce!!! Nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu talpa mecanică din baza zidului. Deasupra, din toate apartamentele se auzeau huruieli cumplite, zgomote de geamuri sparte, Îngrozitoarea vâlvă mecanică fiind amplificată de configurația locului, strâmt ca un horn. Oamenii ieșeau În micile balcoane acoperindu-și figurile cu mâinile, fripți de cafeaua fierbinte pe care filtrul le-o azvârlise În față, iar apoi cabluri electrice Îi prindeau de picioare, trăgându-i Înapoi În case. — Atenție, cadeee! a urlat Guido, iar un aparat de aer condiționat s-a făcut fărâme la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am luat o gură de vodcă. Unul care nu e-n stare să Încheie nici măcar o povestire cu detectivi, doldora de clișee și glumițe răsuflate. Demiurgul a zâmbit. — Oricine poate-avea o pană de inspirație, băiete. Ei, cum Îți merge? Cam frig? — Mă descurc, am zis, Înălțând sticla de vodcă. — Aha, a făcut Kuznețov. Vechile obiceiuri dispar greu, așa-i? Am lăsat capul În jos și-am Început să râd. — Acum Înțeleg de ce scrii dialoguri atât de proaste. Nu că descrierile sau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în timp ce Tușica și Angelina încep să schimbe priviri cu subînțeles, deci asta era, nebunatico, iar ți-a căzut cineva cu tronc și nu-ți mai poți lua gîndul de la el, să ai numai mare grijă la degețele, să nu te frigi înc-o dată, de ce trebuie să îți atragem noi atenția, nu ești tu pățită deja? Zbîîîrrrr, tacatacataca, ce vă pasă vouă? le spune făcînd fețe-fețe, nu despre asta e vorba, adică e și una, și alta, încearcă să le explice, dar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
l-ar mai putea schimba. Și atunci ce remușcări mai poți avea, cînd te gîndești că de fapt pe el nu l-a interesat niciodată viața ta, că tot ce a urmărit a fost doar propriul său interes? Era al naibii de frig înăuntru, instalația de încălzire a clădirii intrase în reparație capitală, chiar acum în pragul iernii. Poate fi și ăsta un motiv pentru care n-a mai dat pe-aici în ultimul timp, preferînd să-și petreacă nopțile la cazino, avu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]