1,748 matches
-
unei false drepte, care repetă la infinit refrenurile Pieței Universității, ediția 1990, PNȚCD în moarte clinică, PNL compromis, o aripă fesenistă transformată în "partid de dreapta", elita intelectuală a anilor 90, îngropată într-o inadecvare și un penibil care dă frisoane, triumful lui Soros în societatea civilă, tema anti-comunistă compromisă.... Istoria CDR este istoria unui avort- conceperea și uciderea încă de dinainte de naștere, a ceea ce ar fi putut să fie o șansă pentru România. Dar ce contează? "Jos Iliescu!", nu? Lozinca
Bogdan Duca: E istoria unui eşec. Eşecul unei maturizări politice by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28743_a_30068]
-
de energie morală, educativă, de o misterioasă eficacitate”. După timpul petrecut la Paris, Londra avusese asupra lui Zweig „același efect ca atunci când, după o zi toridă, nimerești dintr-o dată la umbră: în primul moment te scutură fără să vrei niște frisoane, dar apoi te obișnuiești repede cu situația...” Fără a mai lega ușor prieteniile, („nouă zecimi din timpul petrecut la Londra l-am petrecut lucrând în cameră sau la British Museum”) a cunoscut totuși figuri impresionante, între care sacerdotalul Yeats (portretizat
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
unor discuții febrile cu foști deținuți politici din organizația AFDPR-Arad. La 14 septembrie 1994, am vizitat împreună închisoare de la Aiud. În tren sau prin curtea temniței, le ascultam poveștile extrase din experiența lor carcerală, pe care o evocau candid, netrăind frisonul camaraderiei, dar și momentele destinse, povestite cu umor. Eram doar unul dintre miile de elevi care urmăreau cu ochii încordați, uneori cu lacrimi în ochi, „Memorialul Durerii”, a povestit Neamțu și pe pagina pesonală de Facebook. El a explicat că
Mihai Neamţu povesteşte cum s-a desprins de ideile legionare () [Corola-journal/Journalistic/42605_a_43930]
-
În toată piața, de undeva dintr-o clădire făcând să zbârnâie geamurile, se auzi vocea solemnă, patetică și vibrantă a crainicului: Români! S-a-ncheiat armistițiu! strigau oamenii. Regele l-a arestat pe Antonescu! Trăiască! Ura! Urra! Trăiască! Piața exploda în lumină. Frisoane scurte îi străbătură corpul. Se-mbrăcă repede și coborî și ea. Acum îi părea rău că nu alergase după Tudor, să fie împreună. Unde să-l găsească? Îl mai putea găsi. Piața se lungea și se lățea întruna, parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ziua. Eu am visat-o pe Maica noastră în noaptea următoare. A venit ca o zână - ursitoare din povești. În acea noapte era de serviciu la spital un portar numit Dinu, un om brunet, grăsuț, tânăr, de treabă. Eu aveam frisoane și febră mare, de aceea adunasem toate păturile de pe celelalte paturi peste mine când m-am culcat. și cum stăteam așa zgribulită, acoperită până la nas, s-a deschis deodată ușa, s-a trântit de perete și în cameră a năvălit
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
să te rogi cu umilință, ca să dobândești curăția sufletului, încât să poți primi cu toată inima credința în acest Adevăr. El îți va coborâ în suflet ca o limbă de foc și îți va lumina viața alungând umbrele îndoielii și frisonul spaimei de necunoscut...” Teodora a vorbit mai mult decât altădată. Ultimele cuvinte l-au pus pe gânduri pe Domnul R. S-ar putea ca tocmai această „spaimă de necunoscut” să fi dus la inventarea filosofiilor!... Țelul lor, mărturisit (sau nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mea, ești chiar tu? O, ceruri, mulțu-mescu-vă, am ajuns să trăiesc clipa aceasta! Lupul mutilat zăcuse fără cunoștință mult timp. Ploaia căzuse peste el valuri-valuri, spălîndu-i blana arsă și curățindu-i obrazul. Lupino îl studiase cu atenție, reținîndu-și cu greu frisoanele care-i scuturau trupul. Urmele de pe fața lupului se cicatrizaseră, dar grozăvia mușcăturilor care o desfiguraseră cîndva se citea cu ușurință. Acum părea că-și revine. Își deschisese singurul ochi de cîteva ori, măsurînd cu privirea goală copacii de deasupra
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
catastrofalul său discipol i le-a cauzat? Știm că meditează mereu serios dacă adevăratul moment metadramatic nu este cel al morții. Și acum, amintindu-și ultima întrevedere pe care a avut-o cu Apolodoro, acela al erostratismului, simte don Fulgencio frisoane în suflet la gândul că poate el a fost cel care, fără a dori asta, l-a împins spre această fatală decizie. Dar durerea sa, durere reală, reală și dureroasă, se îmbracă în idei și proiectează să studieze sinuciderea în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vor refuza să mai alerge, iar el, devenit adult cu ifose și tabieturi, va prefera să bea bere și să urmărească un meci de fotbal alături de prieteni cu burțile rotunjite de vârstă și de inevitabilul sedentarism... Fu scuturat de un frison, dar nu era indus de frig, în cort era o moleșeală plăcută, iar puloverul gros îl îmbrăca liniștitor până sub bărbia nerasă, de ce să te razi atunci când pleci la munte, pregătit pentru contactul cu aerul rece?, puse mâinile sub ceafă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
stătea să plesnească, iar el își închipui alarmat cum propria limbă devine instantaneu o bară mobilă ce lovește pereții unui clopot... cu dinți. Încercă să râdă în fața unei astfel de imagini, dar nu reuși... Din momentul în care simțise primele frisoane, panica se cățăra nonșalantă pe picioarele sale, pe șolduri, pe abdomenul mușcat de spasme, încetul cu încetul, frenetică, pofticioasă, prinzându-i inima cu degete metalice insensibile. Brusc, i se făcu poftă să fumeze, ca și cum ideea de trage fum în piept
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mai schimbă. Și nu neapărat în bine.Ca și oamenii. Într-o zi, am fost cu el la râu, stăteam pe atunci la marginea orașului, cu mama și cu tata. Apa era rece, dar m-am bălăcit până am simțit frisoanele. Lord înota pe lângă mine. Și lătra. Doamne, ce mai lătra! Am uitat să vă spun că Lord lătra aproape tot timpul, nu numai în apă. Era un câine cu personalitate, așa s-a exprimat poștașul, într-o după-amiază ploioasă când
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fericire, brusc, la neagră disperare. Neștiind ce să fac, mi-am plimbat privirile în gol, prin camera luminată slab. Îmi venea să mor. — De ce oare? 39 cu 5. — Nu pot suferi clipele dinaintea declanșării febrei. Mă doare puțin capul, am frisoane și apoi fac febră. Se întunecase afară. Ploaia încetase, însă vântul mai bătea. Am aprins luminile și mă pregăteam să intru în sufragerie. Mama m-a strigat. — Mă supără lumina la ochi. Te rog, las-o stinsă. — Doar nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
doamnei Freud... De bună seamă, existența Antoanetei Steinhardt este una tipică pentru o doamnă și o soție din burghezia noastră interbelică: stă acasă, se ocupă de educația copiilor, participă la reuniunile mondene etc. Nu este prinsă, cu alte cuvinte, de frisonul "activismului" feminist din perioada "anilor nebuni" de după război. [...]
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
Roagă vîntul să se-ndure." Moșul Ene, chemat în ajutor, zeitate de pădure, din cele pe care poți să le tragi de barbă e, totuși, să nu uităm, fratele morții. În figura lui, de moșneag cumsecade, aducînd însă în odaie frisonul unei înfricoșătoare eredități, se strînge tot tîlcul poveștii. Nimic din ce crezi că-i de-al locului și liniștitor nu-i de-adevăr. A doua zi, totul pare o glumă. Vicleniile iernii... Singura mărturie e trupul chircit al melcului, măsura
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
rău, barbar Am prăbușit cam ceea ce puteam să car Doar în aparență fericit mai par Ne agățăm de ceea ce ne trebuie măcar Flămânzi după ce este scump și rar Cade până și puternicul stejar Roua din lacrimi mai străbate un hotar Frisoanele m-au zăpăcit sălbatic în zadar Copii abandonați trăiesc un îndelung, împăcat calvar Nimeni nu oferă necondiționat un dar Trăim într-o ceață; nimic nu mai pare clar Ne batem joc de sufletele din cleștar Un gând mizer ce se
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității, fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt, fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și antecamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
atât spectacolul instrumentalismului rafinat, constrâns în a manipula inventiv forma de sonată, creată și deja emancipată în sec. 18 (Haydn credea că teatralitatea muzicii lui, cu alte cuvinte "operele" pe care nu le-a scris, stau în cvartete), cât și frisoanele schubertiene, tânăr compozitor apăsat de premonițiuni, sumbre, sfâșiat între tandrețe, inocență și acute, grave crize emoționale. împreună sunt la "cvartetul Belcea" scriitura, gândul creativ al unui autor și psihologia lui. Exemplul concludent al contemplării, din înaltul anilor 2000, a istoriei
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
eu aș fi fost acele lucruri uitate și brusc/ am fost toate acele deșeuri pietre și vechituri/ am fost una cu podul cu râul aproape uscat una cu/ cerul crepuscular (...) eram aceeași milă aceeași esență sau cum să numesc/ acel frison (...) cutia goală de tablă era aruncată în apă/ era aruncată în mine, mâhnirea era aruncată în mine/ și în amurg în râu și în pietre/ mâhnirea mea nu avea rost eram lumea întreagă/ și o claritate fulgerătoare nemărginită m-a
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
punctul meu de vedere, nici nu există. Ceea ce mi se pare extrem de schimbat este mecanismul editorial și viața librăriilor, felul în care cărțile nu se mai vând în funcție de valoarea sau aura lor (întotdeauna greu de definit, inefabile, trecând ca un frison de la cititor la cititor), ci în funcție de anvergura reclamei, selectând după reguli misterioase care - ca tot ce nu înțeleg - mă fascinează. - Te rog să-ți folosești darul previziunii încă o dată, azi, când totul pare confuz și să-mi spui ce se
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
înțelege în ruptul capului că momentele depresiei țin mai degrabă de arta de a nu exista decât de clarviziune, această filozofie a decesului. * Unii mor pe deplin mulțumiți de ce au făcut în viață, conștiința împlinirii nu le permite să încerce frisoanele infernului. Alții mor cu nefericirea infinită de a nu-și fi văzut împlinite sărmanele idealuri, cuprinși totuși de rânjetul care lasă în urmă lehamitea de viață... și așteptând o răzbunare „neîndoielnică“ a fericirii de care au fost privați. Nu îi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ele slugile iluziilor tale. * Lubric, bâjbâind prin tramvaie senil sau alcoolic, uitat în lume de imaginarul divin, din mezozoic ori dintr-un viitor fără discernământ, devenit om prin deliruri exorcizate, cerșetorul visează viața ca pe un viol marin, străbătut de frisonul care vede pretutindeni domnițele din povești pentru a le cerși moartea de aur dintre sâni. Mai răi decât leproșii, își poartă bubele pictate direct pe icoane, scelerați pentru că nu au amintiri, iubiri, pe care nu și le permit decât proiectându
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
răspăr, gloria comportamentală care lasă pe trotuare amintiri. Aberația refuzului de sine determină refuzul celorlalți, care îți administrează astfel o lecție de îndoială. Îndoiește-te de tine însuți ca să poți primi compasiunea spectatorului. * Sunt zile de când întâmplarea asta îmi dă frisoane - și nu am descoperit-o în vreun tom academic: hinduistul în cauză nu avea drept țel în viață altul decât aflarea adevărului; această obsesie, fatală în cele mai multe dintre cazuri, l-a purtat pe tenacele ascet până în pragul nebuniei; și al
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
imun la acțiunea unor sugestii și autosugestii. Și totuși, până unde poate merge polistilismul în creația componistică? Probabil până în acel punct de fierbere în care iureșul său torențial se confun-dă cu inerția statică a muzicilor repetitive, de pildă, ori când frisonul schimbărilor, al fluctuațiilor ajunge să semene cu vertijul stazelor sau al proceselor imuabile. Nu știu dacă acel punct de fierbere, precum și frisonul ori vertijul sunt apanajele Paradisului. Știu însă că, dincolo de argumentele polistilistice, am fost confiscat de generozitatea polisemică a
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
fierbere în care iureșul său torențial se confun-dă cu inerția statică a muzicilor repetitive, de pildă, ori când frisonul schimbărilor, al fluctuațiilor ajunge să semene cu vertijul stazelor sau al proceselor imuabile. Nu știu dacă acel punct de fierbere, precum și frisonul ori vertijul sunt apanajele Paradisului. Știu însă că, dincolo de argumentele polistilistice, am fost confiscat de generozitatea polisemică a muzicii lui Costin Miereanu și a libretului semnat de Sylvie Bouissou. Căci opera deține o impresionantă scală de nivele semantice ce se
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
reprezentările malefice nocturne, reiterate periodic și orchestrate subtil poetic pentru a releva frământările lui Tolea între antipozi: "Venise ora lupului, ora gri a agresiunii iminente. Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare" (p. 220). Aceea era noaptea înfricoșătoare a anului 1940
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]