840 matches
-
dimensiuni mari, în care se simte efortul și dorința de a picta un tablou istoric după regulile academice prestabilite. Plictisit însă să aștepte apartenența definitivă și de stilul ""academic"", renunță la o carieră oficială și se orientează către un gen frivol și erotic cu mare acceptanță la marele public, care îi asigură și o independență materială. Pe 17 iunie 1769 se căsătorește cu Marie-Anne Gérard, fiica unui producător de parfumuri din Grasse. Tabloul "Leagănul" (1767) este replica unei compoziții mai vechi
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
lasă pradă culorii, înviorând personajele feminine și pictând abundenta vegetație din jurul lor. "Zăvorul", o operă târzie (ca. 1780) a lui Fragonard, ne înfățișează în mod expresiv intenția artistului de a trata dorința intempestivă de dragoste nu ca pe un motiv frivol, ci ca pe o scenă plină de dramatism. Dorința îndrăgostiților este exprimată cu multă intensitate, rezultată și din construcția transversală a tabloului, similară construcției tablourilor istorice, care creează o tensiune vibrantă și vie, caracteristică pentru operele lui Fragonard. La începutul
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
inspirației, presupus a fi filosoful și poetul Jacques-André Naugeon (1738-1810). Mult mai elaborat este "Portretul Doamnei de Guimard", cunoscută dansatoare atât pentru talent și suplețe, cât și pentru numărul amanților. Reputația solidă de care se bucură ca pictor de scene frivole, peisagist, portretist și decorator îi garantează multe comenzi, Fragonard angajează ucenici, se îmbogățește. În toamna anului 1773, împreună cu soția lui, Anne-Marie, întreprinde o călătorie în Italia. În luna decembrie sosesc la Roma, unde vor petrece iarna în "Villa Medicis". O dată cu
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
stânjenit în public, nu inspiră respect, dar era privit cu afecțiune. Maria Antoaneta, fiica împărătesei Maria Tereza a Austriei, era simbolul alianței nepopulare cu Austria, care a adus înfrângerea Franței în războiul de șapte ani. Deși era fermă era considerată frivolă și arogantă, acumulând datorii de o jumătate de milion de livre la jocuri de noroc într-un an, iar cumnatul ei, contele de Provence, chiar a poreclit-o "Madame Deficit", fiind detestată de toată lumea. Astfel, reformele erau mai degrabă împiedicate
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
1864 de la Théâtre des Variétés a fost întâmpinată cu deja uzuala indignare a presei din cauza profanării subiectului antic, Jules Janin l-a blestemat „pe perfidul Meilhac, pe acest trădător de Halévy, pe nenorocitul de Offenbach”. Publicul parizian a apreciat notele frivole ale libretului, discutate în "Le Figaro", și a frecventat asiduu Teatrul de Varietăți, asigurând operei o sută de reprezentații. În același an opera a avut succese răsunătoare la Berlin și Viena, întreg publicul european iubea muzica lui Offenbach. Compozitorul a
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Napoleon al III-lea, care tocmai eșuase în intervenția care sprijinise forțele conservatoare din Mexic. Marele succes al operei se explică însă și prin fascinația stranie a publicului parizian pentru confruntarea care se întrezărea deja între Napoleon și Bismarck. Interpretarea frivolă dată temelor războinice, susținute muzical pe scena operei de o veritabilă fanfară militară, și ridiculizarea tagmei cazone în general au permis probabil o binevenită bagatelizare a conflictului cu Prusia. Recenziile din "Le Figaro" au fost elogioase, tipic pentru liberalismul epocii
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
europene la elaborarea unui Tratat de Integritate care să garanteze poziția Norvegiei. Nansen era popular în Anglia, și se înțelegea bine cu regele Edward, deși funcțiunile protocolare ale curții și îndatoririle diplomatice i se păreau dezagreabile; le descria ca fiind „frivole și anoste”. El a reușit însă să-și urmeze și interesele geografice și științifice prin contacte cu Royal Geographical Society și cu alte organizații de savanți. Tratatul a fost semnat la 2 noiembrie 1907, iar Nansen și-a considerat misiunea
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
Movieplex, si a luat interviu mai multor părinți și copii, care s-au declarat foarte încântați de filmul cu super-eroul câine care a cucerit întreaga planetă, Bolț. Criticul de film Irina Margareta Nistor a laudat prestația Mihaelei Rădulescu în rolul frivolei pisic Mittens: "La faza dublată trebuie să recunosc că Mihaela Rădulescu este absolut senzațională." Stabilirea vocilor, împreună cu interpretarea replicilor fiecărui personaj au fost stabilită de către Ager Film, singurul studio de dublaj din România care poate dublă filmele Disney, în decizie
Bolt (film din 2008) () [Corola-website/Science/316313_a_317642]
-
al epocii, Barton McGuckin, l-ar fi numit pe John Stanislaus „cel mai bun tenor al Irlandei”. Personaj cu multiple talente, dar inconsecvent, mereu convins că este o victimă a circumstanțelor, mereu absorbit de idealuri politice, conversații interminabile și activități frivole ca băutura sau cântatul, tatăl lui James Joyce l-a fascinat mereu pe scriitor, identificându-se, conform lui Richard Ellmann, cu însăși forța vieții. Expresii ale tatălui, precum "„like a shot off a shovel”" ("„ca zvârlit de lopată”" adică "„foarte
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
continuare fondurile atât de necesare unei vieți boeme de artist, folosindu-se mai ușor de salariul și bunăvoința fratelui. Relațiile dintre James și Stannie din perioada triestină vor deveni tot mai tensionate, mai ales din cauza stilului de viață risipitor și frivol al lui Joyce. La 30 iulie 1906, James și Nora părăsesc Triest și se stabilesc în Roma, unde Joyce lucrează la o bancă. Noua slujbă este obositoare și neprofitabilă, motiv pentru care cei doi revin pe țărmul Adriaticii în martie
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
revoltei, care substituie regimul harului cu cel al justiției. Dostoievski a exprimat sentimente anti-germane, anti-poloneze, anti-turcești, anti-franceze, anti-engleze, anticatolice, anti-protestante și anti-musulmane. Imaginea pe care și-a creat-o despre popoarele Europei era foarte reducționistă și șablonardă: francezii erau burghezi frivoli, ipocriți și avari, englezii - trufași, mult prea mulțumiți cu sine înșiși și de neîncredere, iar polonezii, prin catolicismul lor, - trădători ai cauzei slave. Cel mai pregnant însă a fost antisemitismul scriitorului. Dostoievski a adoptat treptat această atitudine regretabilă, în special
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
au plăcut unul pe altul și Wilhelmine a ignorat lipsurile lui. Cu toate că Wilhelmine nu era frumoasă, ea avea o personalitate veselă și plăcută. Ea l-a descris pe Frederic bun la suflet și caritabil, dar, de asemenea, un pic mai frivol. Căsătoria a produs doar un singur copil, o fiică: La 20 septembrie 1759, la Brunswick, Frederic s-a recăsătorit cu Ducesa Sophie Caroline Marie de Brunswick-Wolfenbüttel. Mariajul lor a rămas fără copii. Fără moștenitori pe linie masculină, el a fost
Frederic, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336218_a_337547]
-
al lui Louis de Boullogne (1654-1733), conferind zeiței înfățișarea unei persoane aparținând epocii contemporane artistului. Atmosfera erotică a tabloului vine în contrast cu reprezentarea tradițională a Dianei și prevestește picturile lui Renoir. Tabloul "Propunere jenantă" (1716) se caracterizează prin atmosfera de zburdălnicie frivolă într-un peisaj întins, încadrat de două șiruri de copaci, adăpostind unul dintre cele mai frumoase ceruri din pictura franceză. Compoziția "Plăcerile balului" (1717), asemănătoare tabloului "Plăcerile pastorale" (1718) de mai târziu, denotă frumusețe și eleganță. Societatea aleasă, împărțită în
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
Benjamin Franklin Pinkerton din SUA închiriază o casă și se căsătorește cu o soție la Nagasaki, deși nu intenționează în mod serios să rămână în Japonia. Mr.Sharpless, consulul american, vine la nuntă. Pinkerton îi vorbește consulului într-un mod frivol, el consideră căsătoria această un aranjament temporar, așa cum este și închirierea casei. El spune: "În țara asta contractele sunt tot atât de flexibile că și casele. Așa că mă căsătoresc după modă japoneză: pentru 999 de ani. Dar pot anula contractul în orice
Madama Butterfly () [Corola-website/Science/307582_a_308911]
-
d. 15 ianuarie 1815 născută "Amy Lyon") este cunoscută ca amanta amiralului britanic Horatio Nelson. Ea provine dintr-o familie modestă din Cheshire. Emma reușește mulțumită frumuseții și inteligenței să urce pe scara ierarhică a societății contemporane, ducând o viață frivolă, considerată scandaloasă de contemporani. După unele surse ea ar fi fost o actriță și muziciană talentată, printre primii ei amanți se numără: ofițerul de marină John Willet Payne, medicul James Graham, pictorul George Romney, Sir Harry Fetherstonhaugh, Charles Francis Greville
Emma Hamilton () [Corola-website/Science/312009_a_313338]
-
ce facilita divorțul și accesul în avocatură. În 1920 sunt numite primele diaconese în Biserica Anglicană, iar universitățile Oxford și Cambridge admit studente, iar prima femeie deputat, Lady Astor este primită ceremonios în parlament. Este lansată modă women-flapper, de tip frivolă și nonconformistă ce purta fustă scurtă și tocuri înalte, fiind tunsă scurt, ascultând jazz, postul de BBC, dansând charleston și black bottom, jucând diverse jocuri. Ia naștere conceptul de femeia modernă. Exoticul vestimentar predomină și chiar un deputat, John Hodge
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
pictură și alte arte vizuale care a început în anii 1760, a atins apogeul între anii 1780-1790 și a durat până în anii 1840-1850. Acest curent a răsărit în mare parte ca o reacție împotriva rămășițelor stilului Baroc și senzualului și frivolului stil decorativ Rococo, care a dominat arta europeana începând cu anii 1720. Dar un și mai profund stimul a fost un reînnoit și profund studiu științific manifestat fața de antichitatea clasică ce a răsărit în Secolul 18. Interesul pentru clasicism
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
unor evenimente nefavorabile. La o vârstă tomnatică, cu amintirea încă vie a unui eșec sentimental, Ioana găsește energia să se mai îndrăgostească o dată de un bărbat matur și lucid ca și ea, Pavel (un comunist, bineînțeles, de o mare noblețe), frivola și senzuala Valentina își vede contrazise brutal aspirațiile bovarice, prin fuga căpitanului Stratilat (un burghez, bineînțeles, decăzut), iar angelica Iulia, adoratoare a unui bărbat, Radu, care i se părea un erou și care în fond era un aventurier, se sustrage
Surorile (film din 1984) () [Corola-website/Science/328895_a_330224]
-
aristocrat bogat, foarte popular publicului larg dar antipatic colegilor săi. În timp ce electoratul din Massachusetts îl privea că pe un patriot generos și ferm, votandu-l în mod constant, unii dintre colegii lui politicieni l-au considerat un mediocru vanitos și frivol. Deși a fost unul din Părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii, Hancock nu a fost un scriitor important, politician sau lider militar. Renumele lui Hancock printre istorici a fost uneori neînsemnat, dar a fost considerat adeseori un politician eficace, care și-a
John Hancock () [Corola-website/Science/314067_a_315396]
-
principale, de cele mai multe ori însemnînd, simplu, că ei se îndrăgostesc unul de altul, se despart din pricina unor neînțelegeri, apoi se împacă. Schema de mai sus e lesne reperabilă în relația dintre Contesa Maritza și Contele Tassilo. Intriga secundară, aproape invariabil frivolă, se axează pe cea de-a doua pereche, căreia îi este destinată o muzică mai lejeră și mai vivace, de cele mai multe ori scrisă în formă de duet. Pe măsură ce stilul compozițional al lui Kálmán a evoluat, finalurile s-au dezvoltat și
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
să fie străin de spiritul epocii sale. Educația lui, sursele de inspirație, tematica și stilul îl opun altor pictori francezi din secolul al XVIII-lea, specializați în pictura istorică (cu tematică religioasă, antică sau mitologică) și în scene cu caracter frivol. Printre creațiile lui nu găsim așa ceva; de asemenea, el nu pictează niciodată nuduri. Particularitatea artei lui Chardin tinde spre straturi mult mai profunde. În cadrul naturilor moarte artistul iese în afara convenției dominante în ceea ce privește tematica. Naturile moarte ale lui Chardin sunt lipsite
Jean Siméon Chardin () [Corola-website/Science/314783_a_316112]
-
unul dintre marii oameni de știință ai Orientului, matematician și fizician, astronom și medic, autor a numeroase opere scrise în arabă, este și autorul a circa 250 catrene. În aceste micropoeme, marcate de melancolie, dezamăgire și scepticism, este blamată viața frivolă, egoistă și nedreaptă. Un alt mare poet persan a fost Săadi (1184 - 1283/1291?). Cele două capodopere ale sale, "Livada cu fructe" și "Grădina florilor" conțin elemente autobiografice, marcate de o simplitate și naturalețe care le-au asigurat popularitatea. În
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
termină un tablou de mari dimensiuni intitulat " Cină cea de Taină", destinat mănăstirii călugărilor dominicani de pa lângă bazilica "Sânți Giovanni e Paolo", care să ornamenteze "refectorium"-ul, în locul unei opere a lui Titian, distrusă în urma unui incendiu. Atmosferă oarecum frivola a compoziției îi revoltă pe inchizitorii " Sfanțului Tribunal", care îi reproșează maestrului introducerea în tablou a "bufonilor, bețivilor, piticilor și a altor lucruri necuviincioase". La proces, artistul se apără cu multă înțelepciune, este în cele din urmă declarat nevinovat, insă
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
farsa în edițiile suplimentare ale revistei, dar a fost pusă în umbră de celebra farsă Great Moon Hoax care a fost publicată începând din numărul din 25 august 1835 al cotidianului "New York Sun". Poe a scris mai târziu că tonul frivol al povestirii i-a făcut pe cititorii educați să-și dea seama că este vorba de o farsă. Într-una din zile, o mulțime numeroasă adunată în centrul orașului Rotterdam observă un obiect de zbor ciudat, asemănător cu un balon
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
operetele populare, care apăreau în Europa continentală și erau scrise de compozitori ca Noel Coward din Londra sau Sigmund Romberg și Rudolf Friml din America. În mod clar, cinematograful nu a distrus teatrul. Lăsând la o parte acele spectacole comparativ frivole dinainte și făcând teatrul să înainteze foarte mult, dincolo de Victor Herbert și opera sentimentală, "Show Boat", care a avut premiera în 27 decembrie 1927 la teatrul Ziegfeld din New York, această perioadă a reprezentat o integrare mult mai bună a cărților
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]