897 matches
-
În flăcări peste Lacul Erie, mestecarea și digerarea unui prăjitor de pâine În doar două ore și treizeci și trei de minute, și Înconjurul Pământului pe skateboard, mergând cu spatele și jonglând cu patru portocale, ultimul fiind Însă În pericol pentru că un frizer din Mumbai Își pusese În gând același lucru, dar cu cinci portocale, din care urma să se și hrănească pe tot parcursul călătoriei. Și firma mergea prost. După fuziunea cu un producător de articole erotice, Își schimbase numele În Bălăneanu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ei dezinfectate și etanșe, omenirea a rămas conectată la viață prin intermediul aparatelor. Ceea ce nu Însemna că Încetaserăm să ne distrăm. La Bursă se puneau pariuri despre care boală va invada prima principatul Monaco, dacă divizia de insecte purtătoare a gripei frizerilor, care ataca dinspre Franța va ajunge mai repede decât febra maimuței claustrofobe, care survola Mediterana, până când un desant al pneumococului vișiniu de Thailanda, impecabil organizat și executat, a decis apartenența epidemiologică a micului principat. La o asemenea rată rapidă de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o adresă dinamică de IP, care le-ar fi permis să dribleze sistemele de securitate. Erau pariorii nevindecabili, care știau scorurile În divizia a patra de volei din Uzbekistan, cumpărătorii compulsivi de orice, parfumuri, tigăi, cărți sau solnițe cu autograful frizerului verișoarei lui Steven Seagal, cei care stăteau Îngropați de dimineață până seara În Facebook, Badoo sau Twitter. Câteva cazuri interesante veneau din Second Life, de pildă, doi portoricani care se simțeau atât de vii În existența lor fictivă, Încât dezvoltaseră
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Eram mai mânios ca un pitic care Încearcă să se joace cu un yoyo. Pentru prima oară În Îndelungata mea carieră, Îmi găsisem nașul. Fusesem curățat de coajă, tăiat felii, fiert, Împănat și servit ca garnitură. Mă simțeam ca un frizer regal care tocmai a ciopârțit urechea suveranului. Ca un dresor de purici dând spectacole Într-o canisă. Ca un balon plutind printr-un poligon de tir . Nu-mi rămânea decât să trag obloanele și să mă apuc de o altă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
neplăcut surprinsă În dimineața cînd Pablo apăru la ușa cabinetului, bărbierit și Într-o ținută mai Îngrijită decît de obicei. Ar trebui adăugat că, de obicei, pacienții se bărbiereau, mai precis erau bărbieriți, o dată la trei, patru zile, atunci cînd frizerul spitalului Își amintea să treacă prin saloanele lor. CÎt despre Îmbrăcăminte, cînd nu stăteau În pijamale, cînd trebuia, de exemplu, să-și facă plimbarea zilnică prin curte, se Îmbrăcau În niște costume de trening vechi, decolorate și prea largi, care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
așa plete când toți elevii erau tunși chilug, cel puțin între Valea Ialomiței și Râul Doamnei, poate și prin alte locuri, nu știu, asta știți unii dintre voi, eu nu mă bag unde nu mă pricep. Ei bine, scăpam de frizer datorită tovarășei Câsu, învățătoarea care-o înlocuise pe prima învățătoare, tovarășa Ulărescu (trebuie să aflați că tovarășa Câsu, alături de care am și poze 9/12 pe treptele școlii, ce e drept, poze de grup, cu încă treizeci și unu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aș fi strigat ce vrei, bă Sârmoaso?! SFÎRȘIT(ul serialului) N-ar strica acum puțină istorie și contabilitate. Când presupusul meu debut cinematografic îi părea iminent tovarășei învățătoare Câsu, deci cât timp (și ce de timp!) n-am călcat pe la frizer, Matei (frati-miu, coautorul, v-ați dat seama, nu?) nici nu se născuse. Ce trist! Să mă fi văzut și el măcar o dată-n viață cu părul mare... Pe urmă, după ce se consumase crepusculul școlii primare și bântuiam prin zorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
umbrelele și cercurile alea, de zici că-s de la circ... — Cercuri de la circ? se miră Fanny. — Chestiile alea pliante, care reflectă lumină... Și-apoi te pun să te răsucești în cele mai neverosimile poziții și-ți vorbesc tot timpul, ca frizerii, și insistă întruna să nu ai o figură prea gravă... — V-a spus Freddy să nu aveti o figură prea gravă? — El, unul, nu, dar așa procedează ei în general. Vreau să spun că așa procedau pe vremea când mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
șah vălurită ca un parchet umflat de apă dormea un teckel. O frizeriță tânără valsa de una singură printre taburete. Garderobiera croșeta o față de masă. La radio se auzea vocea Danei Jalobeanu. Petru a mai spus o dată bună seara și frizerii au clătinat din cap. Se apropiau de Încă o remiză. Cânta Marșul din Aida. Teckelul a deschis un ochi, a mârâit scurt apoi, fără nici un preaviz, s-a năpustit spre ușa deschisă a frizeriei, atras de farurile aprinse ale mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
jeanși nepretențioși, dar aparent scumpi și era tuns ca un bancher. Mai purta și o pereche de ochelari mari, de soare, cu rame aurii, și un ceas masiv, de aur. Avea aspectul curat și îngrijit al unui bărbat ieșit de la frizer, ceea ce mă făcu să mă simt murdar și transpirat. — Domnul Nimeni? am întrebat. Bărbatul râse oarecum stânjenit. — Da. Foarte încântat de cunoștință. Se întinse să-mi strângă mâna, înclinându-se ușor. — E puțin melodramatic, nu-i așa? Totuși, sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
colț de noapte sau inventat de vreun greier. Și Autorul porni să citească. REPETENȚII ROMAN A m țâșnit din templul mamei în zori, sfâșiat de dorul după bicicleta promisă de tatăl meu din prenaștere și, deși peste timp, nea Costică frizerul îl tot întreba: Nea Ioane, i-ai luat băiatului ce i-ai promis? Eu, cocoțat pe scăunelul de lemn, ascultam răspunsul trist, printre clănțăniturile foarfecelui, cu gândul la bicicleta așezată frumos în vitrina din drumul spre casă, de unde se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noi ne credeam fiecare băiatul înecat în apele Dunării despletite asemenea părului mamei mele, mereu frumoasă, strigându-mi mereu numele, ca pe al unui posibil viitor mort, ca pe al unui posibil fost înecat, întâmplări despre care eu, nea Costică frizerul, asemenea prietenului meu, Șepcarul, de la prăvălia de vizavi, auziserăm de-a lungul existenței noastre serbede, întreruptă din când în când de moarte, așa cum tata lui Grasu, în timp ce înălța zmeul, a făcut infarct și, ignorând gravitația, s-a ridicat la cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tata lui Grasu trecu pe lângă Creator, într-altă veșnicie, cu degetele încleștate pe sfoara zmeului, care pentru prima dată în istorie nu se agățase de crengile castanilor de pe bulevardul Karl Marx. Nici eu n-am avut niciodată bicicletă. Nea Costică frizerul era singurul om cu care eu, Șepcarul, eram prieten, pentru că nu râdea niciodată de ochelarii mei cu dioptrii mari și, după câte îmi aduc aminte, doar un copil-doi de pe bulevard, cu părinți mai înstăriți, avea bicicletă. Cum să-i cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu mamele strigându-vă seara de la porți, așa cum și noi eram chemați de mamele noastre, până când noaptea cădea brusc ca un voal negru prin care se vedeau ochii strălucitori ai piloților lumii. Așa a fost, îi spunea lui nea Costică frizerul și Șepcarului, era în perioada primei mele repetenții, când, împreună cu Titel, Grasu, Fane, Laurențiu și Virgil Țărână, alergam prin tunelurile Brăilei pentru a-l prinde pe Regele Șobolanilor. Moartea lui ar fi însemnat sinuciderea întregii rase de rozătoare, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
diplomei de bacalaureat, erau exmatriculați din cercurile de elită ale orașului, din gândurile iubitelor, din moștenirea genetică a părinților, din amintirea profesorilor, pentru că și-au ros coatele învățând pentru a fi negați de morala acestor visători de cai multicolori. De frizeri, care le tundeau cu plăcere pletele slinoase de gânduri, în care parazitau visele despre câmpii fără sfârșit, lanuri uriașe și greieri... Cum să nu tai cu foarfecele, cum să nu razi cu briciul asemenea gărgăuni! Ceea ce nu înțelegeau frizerii era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
chemat de tremolo-uri de clavecin și torsul gros al unui contrabas, să se transforme în țipete de trâmbiță care se divizară în progresie geometrică până deveniră tornadă, explozie, supernovă de sunete vesele și NIMIC. V estea că nea Costică Frizerul trebuia să moară pe 22 aprilie o dădu repetenților chiar el, într-una din zilele ploioase de Decembrie, când Căpcăunu îi trimisese să se tundă. Erau doi bărbați, spunea el, urâți și zdrențăroși, cu unghii murdare și duhnind a băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ceasuri de căutare. Fir-ar să fie! Cum? înjură celălalt. Dă-mi să văd! Și după alte trei ceasuri la fel: nu-i! Și din nou, acum trei degete arătător, trei perechi de ochi, trei minți încordate. Degeaba. Nea Costică Frizerul nu era trecut în Cartea Morții. Doar cu litere șterse: 22 aprilie, încetat din viață, necunoscut. Cei doi și-au luat sacii bombănind și au plecat clămpănindu-și tălpile bocancilor pe alee. Când m-am trezit dimineața, am văzut urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a burdihanului, se opri în călcâie, dar Arhimede o împinse cu îndârjire în sus prin lița vaselor și fibrelor electrice spre iris, care începu să vadă nevăzutul, iar creierul porni automat la decriptarea informațiilor de dincolo. Pe scurt, nea Costică frizerul deveni mesagerul orașului. Și trebuie că va fi alergând și acum, neobosit, aducând și ducând vești dintr-o lume în alta, întru veșnică pomenire a Viilor și a Morților Brăilei. O are s-a murdărit lumea? Sau noi am astupat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe care uitaseră să o plătească la timp. Poate că s-ar impune să privești acest scenariu și dintr-o altă perspectivă. Practic, tu plătești pe toată lumea, mai puțin pe tine însuți. Îi plătești brutarului pîinea, bancherului dobînda, măcelarului carnea, frizerului tunsoarea. Dar pe tine însuți, cînd te plătești? Ar trebui să contezi măcar la fel de mult ca brutarul, bancherul, măcelarul sau frizerul. A economisi înseamnă că ne oferim singuri un salariu Ar trebui să te plătești pe tine însuți înaintea tuturor
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
perspectivă. Practic, tu plătești pe toată lumea, mai puțin pe tine însuți. Îi plătești brutarului pîinea, bancherului dobînda, măcelarului carnea, frizerului tunsoarea. Dar pe tine însuți, cînd te plătești? Ar trebui să contezi măcar la fel de mult ca brutarul, bancherul, măcelarul sau frizerul. A economisi înseamnă că ne oferim singuri un salariu Ar trebui să te plătești pe tine însuți înaintea tuturor creditorilor. Oferă-ți un salariu. Fă în așa fel încît să pui automat 10 % din venitul lunar într-un cont separat
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
dispozitiv special sub piele, poate un nerv fermecat care-l avertiza de fiecare dată cînd se apropie primejdia, făcîndu-l să se-ntoarcă din drum sau s-o ia În altă direcție. Într-o bună zi, s-a ridicat din scaunul frizerului cu un obraz ras și altul plin de clăbuci, a plătit la repezeală și s-a făcut nevăzut. La cinci minute, miliția dădea năvală În frizerie scotocind peste tot. Bine că a tăiat-o el după parașutare spre nord, cedînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bărbierită un pic colo... jos... Așa se face la cei ce se operează de apendicită. Țigăncușa o asculta clipind des, ca și cum nu i-ar fi venit a crede ce aude. ― Și cine? - a Întrebat ea, ca speriată de lup. ― Este frizerul spitalului... Da’ nu te teme, că nu te las eu pe mâna altuia. Te bărbierește ea, mama Lenuța... Cu mare greu s-a Întins, goală, pe canapeaua de lângă perete... Infirmiera nu-și putea lua ochii de la minunea din fața ei... În timp ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de nevastă-sa, care l-a turnat la securitate, ca să se răzbune pe el... și de la degeneratul ăla de băiat al lui, care s-a lepădat de taică-su, ca să-l primească în miliție!... sfârși Ticu, uitându-se spre celălalt frizer, care stătea întors cu spatele la ei și moțăia cu capul pe o măsuță așezată într-un colț. Impresionat de cele auzite, Stelian clătină compătimitor din cap. Ticu se schimbă de halat și se duse să-i spună ceva celuilalt frizer, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
celălalt frizer, care stătea întors cu spatele la ei și moțăia cu capul pe o măsuță așezată într-un colț. Impresionat de cele auzite, Stelian clătină compătimitor din cap. Ticu se schimbă de halat și se duse să-i spună ceva celuilalt frizer, apoi plecară amândoi spre fosta cârciumă de pe Splai. Era o zi însorită, dar rece, și când ajunseră în Calea Victoriei cei doi frați avură surpriza să vadă trecând cu motoarele duduind niște camioane mari, încărcate cu militari sovietici. Camionul din fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
descurca cu servicul și cum o ducea departe de casă. Despre Victor al său îi spuse, cu vădită mândrie, că se pregătea pentru admiterea la politehnică și că-l ajuta foarte mult la treburi, fiindcă învățase foarte bine meseria de frizer și câștiga bani frumoși cu clienții particulari, sporind bugetul familiei. Din Lipscani o luară împreună spre Piața Unirii, unde se despărțiră. De aici Virgil se urcă într-un tramvai și o porni mai departe spre casa Noricăi, în strada Grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]