843 matches
-
care trăiesc - oneste, încăpățânate și nezgomotoase - ideile și atitudinile cele mari, greu de obligat la genuflexiuni imperative" (p. 35). Pe de altă parte, fragmentul este suficient de ambiguu pentru a puta fi citit și ca un foarte subtil început de frondă. Primele semne ale scriitorului Daniel Vighi pe care îl știm astăzi apar într-un comentariu publicat în anul 1985 în revista "Orizont" pe marginea nuvelei Calvarul, de Liviu Rebreanu. Cu talent de prozator exegetul intră în pielea personajului, îi înțelege
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
pe care îl presupune, sau ideea de remodelare de sine, prin apelul la elementul inedit, stimulator ("Moda poetică, asemenea modei vestimentare, este întreținută de un insațiabil interes față de noutate: este foamea spirituală a personalităților în creștere, a noilor generații cărora fronda specifică vârstei, dorința de afirmare, precum și sârgul de a-și ocupa pozițiile în structurile culturale ale societății le dau o agresivitate benignă. Reflexul ei în masa cititorilor de poezie se aseamănă cu pojarul la copii; este semnul că o anume
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
pe acesta îl recunoști după halena recalcitrantă pe care o emană, căci scrie în legea lui și iese din linie, fără să-i mai pese de teama de a-și periclita cariera. Desfide constrîngerile și, împins de un nerv de frondă instinctuală, irită cenzorii care întrețin tabuurile panopticului modern. Cu Lucian Boia se întîmplă ceva straniu în ultima vreme: a început să semene cu un spirit reacționar, emanînd un aer singular de erezie interpretativă, și asta după ce ani buni a fost
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
care îl conține. Potrivit acestei logici, supraomul, pierzîndu-și atributele supremației de rasă, capătă însușirile cuminți ale unui individualist anarhic, un soi de recalcitrant egalitarist căruia îi repugnă ideea autorității în genere - instituție, zeu sau tradiție -, punînd în locul ei spiritul de frondă ca scop în sine. De aceea, supraomului Onfray îi preferă termenul de „radicalitate existențială", încredințat fiind că tonul cultural trebuie dat de figurile radicale, un fel de pionieri solitari care schimbă lumea grație puterii de a-i convinge pe alții
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
pe care i-o dă spectrul ratării nu dă naștere unei răzvrătiri de expresie paroxistică, Ciprian Măceșaru avînd o blîndețe congenitală care îl contraindică pentru răsturnările de destin. Alții, în locul lui, ar fi recurs la soluția crîncenă a spiritului de frondă, aplicînd rețeta cutezanței exotice: vrînd să se afirme și neputînd s-o facă în manieră cultă, ar fi preferat expresia licențioasă și sămînța de discordie, sperînd într-o afirmare prin contrariere scandaloasă. Într-un cuvînt, ar fi devenit vulgar cu
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
cu fler psihologic. Un aforism care nu prinde ceva clandestin într-o formulă memorabilă e scris degeaba. Aforismul trebuie să conțină ceva neașteptat, inedit și oarecum scandalos, și fără un elementar spirit de contrabandă culturală, adică fără o atitudine de frondă față de poncifele consacrate, stilul aforistic e absurd și inutil. Idealul unui aforist e ca, surprinzînd ceva remarcabil, să găsească o formulă memorabilă care să se întipărească în mintea cititorului. Dar în nici un caz aforismul nu are drept țintă generalul, esența
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
ordine.” (p. 8) Și astfel ajungem la cea de-a treia trăsătură: Coșeriu nu e colportor inert al ideilor altora, ci gînditor cu preferințe proprii. De fapt, în peisajul filologiei germane, Eugeniu Coșeriu s-a ivit ca o reacție de frondă față de valul mimetic al filozofiei analitice, acea patologie speculativă potrivit căreia o limbă are sens numai dacă e redusă la un set de formalizări seci. Potrivit acestei optici, limba oamenilor trebuie epurată de orice tentă literară, adică de orice imprecizie
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
neprevăzute: sunt zile nefaste, bîntuite de ceasul rău, cînd oricîte precauții ți-ai lua și oricîte calcule ai face, accidentul nu poate fi evitat și pacientul îți moare. Autoarea e atinsă de un patetism a cărui cauză trebuie căutată în fronda pe care o simte în fața lipsei de sens a vieții, de aici și senzația cu care rămîi în final, aceea că ai fost inițiat într-un ritual al suferinței căreia îi lipsește finalitatea. Dora Petrilă nu are naivități religioase și
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
are o natură bifidă, asta însemnînd că își alternează două identități pe care le scoate la iveală după capriciu: cînd liric și stăpînit de emoția ideilor, cînd lucid și scăpărînd de ironia replicilor inspirate; cînd rebel, atins de spiritul de frondă al intelectualului revoltat, cînd împăcat cu soarta și pătruns de convingerea că istoria se face singură, peste capul nostru. Cînd orgolios pînă la lezarea vanității cînd e atins de tăișul celei mai mici maliții, cînd plecat sub umbra unei umilințe
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
dar și pentru ceva ce nu i-a trecut niciodată prin minte să facă, tânărul ezită între contestarea divinităților nedrepte (Dacă zeii au pus la cale crima, cum să cred în ei?), negarea existenței lor și subminarea propriei atitudini de frondă (Dacă zeii nu există, eu ce aștept? Împotriva cui duc eu războiul ăsta?). Descumpănit, confruntat cu imaginea haosului instalat în Delphi o dată cu gestul lui de răzvrătire împotriva autorității divine prin refuzul de a da curs propriului destin, Oedip speră că
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
Nicolae Radu o înclinație vădită spre destinul unei ființe persecutate. Autorul are vocația de a trezi în alții pofta de a-l chinui - de la prima soție și pînă la superiorii ierarhici - , dar dorința aceasta nu vine dintr-o atitudine de frondă, ci dintr-o nelămurită impresie pe care o lasă celorlalți. Sînt oameni care, de cum apar într-un anturaj, atrag antipatia celorlalți, invitînd la represalii gratuite. Ei pur și simplu inspiră furori de răzbunare, dar nu ca reacție la îndrăzneli necuviincioase
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
urmat în 1956, la teatrul din Craiova, cu devoțiune și încredere fără margini, cîțiva străluciți absolvenți actori ai celei ce avea să se numească „promoția de aur”? Au pus stăpînire pe teatru, pe oraș, pe tinerețea lor, pe experiment, pe frondă, chiar. Acolo au învățat adorația față de teatru, respectul de sine și față de celălalt. Nu s-au îndepărtat de la aceste principii nici în ceasuri grele. Doamna Bulandra aflase de toate astea și îi invita, discret, pe unii dintre tinerii actori să
Vlad Mugur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5369_a_6694]
-
farmecul ilicit, deveneau un fel de complici ai autorului. În acest fel, cumva, toată lumea participa la un fel de asalt lingvistic asupra limitărilor pe care le avea cultura de atunci, când a scrie cu naturalețe era deja un act de frondă, în proză mai cu seamă, căci proza era foarte atent observată pe vremea literaturii controlate. Atunci, mă așezam la mașina de scris și, după un anumit număr de ore în care scrisul mergea cu o oarecare dificultate, lucrurile reintrau în
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
iriți și de cît de puțin poți să cedezi fără să faci impresie rea. E îndeajuns să vezi cum scrie despre împărțirea Ciprului sau despre poezia lui Kavafis în Europa, ca să-ți dai seama că acest ambasador elen, deși împinge fronda ideologică pînă la un prag maxim, o face cu măsură și tact, în buna tradiție a profesiei sale. Dar am greși dacă am vedea în Poukamisas un apologet fără discernămînt al țării sale. Dimpotrivă, e un critic acerb al compatrioților
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
incitând, și în consecință supraviețuind unei epoci care nu-i fusese defel prielnică. Comparat cu Nietzsche, Schopenhauer e cu mult mai coerent și mai temeinic, știind o carte mai aplicată și mai amănunțită, dar amândoi avînd în comun spiritul de frondă față de contemporani. Atâta doar că autorului Lumii ca voință și reprezentare îi lipsesc accesele euforice de clarviziune profetică cu care Nietzsche obișnuia să-și presare paginile. Două sunt trăsăturile care sar în ochi la acest geniu mofluz și idealist. Mai
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
Eufrosin capătă seninătatea filantropică a omului îngrijorat de suferința semenilor. Dincolo de detaliile nu atît licențioase, cît insolite, dacă sunt judecate ca aparținînd unei fețe bisericești, nota dominantă a memoriilor este tonul vindicativ. Egumenul e însuflețit de un fățiș spirit de frondă, revoltîndu-se împotriva autorităților politice, a mitropolitului, a semenilor și chiar împotriva bolilor îndurate (s-a îmbolnăvit la un moment dat de holeră). Numai că ceea ce dăunează textului făcîndu-l sîcîitor este înclinația autorului spre lamentare. E o pornire vădită spre văicăreală
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
în 2003) și la polul opus primului Ianuș, dacă acesta ar fi putut fi antologat." Și așa mai departe până la confuzia totală: „În timp ce Ștefan Manasia e un vizionar al cotidianului cu detentă și profundă, și metaforică, și via - ciudat lucru - fronda fracturistă." Mai jos, Linda Maria Baros, „bilingvă și traducătoare" (adică „tunsă și legitimăs", ca în Urmuz) „s-a confruntat valoric mai mult cu nume din Franța, fiind pentru prima oară alăturată, neavând nimic în comun (decât violența, la ea interiorizată
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
astfel: memoria ostracizaților din categoria lui Paulescu - a căror imagine trebuie ștearsă de cei care întrețin actualul panoptic ideologic, adică de cei care ne monitorizează presa, premiile, statuile și efigiile de pe monezi -memoria acestor ostracizați trebuie întreținută din spirit de frondă, din voință de recunoaștere a valorii și din nevoia de a ne opune măsluirii sistematice a istoriei. În fața opticii răzbunătoare a celor care plătesc polițe și împart indulgențe pe criterii de servitute și oportunism, așteptînd în schimb penitență bleagă din partea
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
secole). Clarobscurul a fost folosit în continuare, dar cei de după el n-au preluat decât procedeul tehnic, nu și realismul lui psihologic care ar putea fi numit tenebros, dar care-l șochează pe nespecialist mai ales prin caracterul lui de frondă, de sfidare perfidă și impertinentă a atotputernicilor comanditari, Vaticanul și apropiații acestuia. Este de necrezut că i-a mers să le vândă tablouri în care personajele biblice, sfinții, îngerii, până și Iisus și Fecioara Maria, aveau chipurile și trupurile tovarășilor
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
mic procent din electorat, dându-i iluzia că nu votează PD-L, ci pe unii care-l critică. Sunt acei electori care n-ar vota în veci cu USL, dar au rețineri și față de PD-L. Atunci se construiește iluzia frondei - prin apariția PP, UNPR etc.” Acest tip de partide sunt doar simple pungi electorale, artificii de păcălit oamenii. Aici e punctul lor slab. Ceea ce reușesc să strângă acum e datorită iluziei create că de fapt sunt în opoziție cu Puterea
Marea lovitură: cum va încerca regimul Băsescu să facă 40 la sută în 2012 () [Corola-journal/Journalistic/47782_a_49107]
-
ironic, căruia îi plăcea teribil să se joace, să se ascundă sub diferite măști. La acest șir de atribute am fost tentat, în prima clipă, să adaug că e și un boem înnăscut. Dar nu, chiar dacă afișa o atitudine de frondă, stându-i în fire să braveze, ca mod de viață, mi-am dat repede seama că nu are nimic comun cu boema, mai degrabă se arăta a fi un ins echilibrat, care își strunea pornirile extreme, dovedind o puternică voință
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
În numărul din martie al revistei ACOLADA, Ana Blandiana scriind despre colocviul din toamna trecută de la Memorialul Sighet, a cărui temă a fost persecuțiile religioase în secolul XX, atinge un adevăr straniu: comunismul a provocat nu doar o reacție, o frondă culturală față de opresori, dar și o resuscitare a credinței. Așa se explică de ce „în țările din Est, victime ale represiunii, credința a rămas mai vie și mai intensă decît în marile democrații occidentale, în care nimic nu a fost interzis
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4700_a_6025]
-
crize de inadaptare. Crize care de altfel chiar au loc, căci, scos din regimul tabieturilor, autorul trece printr-o iritare a nervilor cu deznodămînt sever: în primele zile e muncit de o dispoziție irascibilă care îl împinge la gesturi de frondă (stă cu mîinile la spate în timpul liturghiei, refuză să sărute icoanele, cît despre bătut metanii nu încape vorbă), pentru ca apoi să acuze resemnarea omului care simte că împrejurările sînt mai puternice decît el. Etapele prin care trece sunt tipice pentru
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
lor - 3), e conștientă de îndrăzneala lui de a se măsura cu aceștia (Știu c-ai să înfrunți pe zei - 3), dar speră că ei nu îl vor distruge pe cel animat de intenții generoase, iar nu de spirit de frondă gratuit (Cum tu-i înfrunți, dar nu-i batjocorești,/ zeii ce-s drepți, te pot lovi, dar drept/ în tine oglindiți, nu vor vorbi/ în tine decât ca-ntr-un fulger rupt/ din cerul clocotind! - 4). De la prima sa apariție
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
Marinescu e aceea că nu a fost și nu e contestată. Că tocmai ea, turbulenta, nu stârnește furii, ci numai, eventual, inimiciții. E de-a dreptul amuzant, apropo de asta, felul cum apar relatate, într-un interviu, un episod de frondă și consecințele lui. Întrebată care au fost reacțiile lumii literare atunci când, dintr-o dată, poeta a apărut rasă în cap (fiind „prima din București”), ea răspunde, aproape candid: „- Știu că Vadim Tudor a scris în „Săptămâna” lui că literatura română suferă
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]