511 matches
-
pe piept, pe abdomen sau pe bazin; 4) simbolul creștin (crucea dublă) de pe fibula din M37 și săpăturile recente din 1992, precum și multe alte simboluri. Primele simboluri prezente în inscripțiile creștine evocă reprezentarea unei păsări, foarte probabil un porumbel, pe frontonul unei stele funerare la Tomis (începutul secolului IV), crucea simplă (pe o arhitravă fragmentară a unei bazilici din Tomis), cât și poziționarea acesteia la începutul și la sfârșitul textului, ca în cazul unei inscripții creștine tomitane, palimpsest al unei epigrame
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
între 1864-1865, ruinele nu au mai fost cercetate ulterior sistematic și nici exhaustiv pe întreaga suprafață a sitului. 12.8. Ulmetum (Pantelimonul de Sus, jud. Constanța) În această localitate s-a descoperit o stelă funerară a unui biarcus din partea locului. Frontonul piesei funerare este decorat în centru cu o coroană și cu frunze de acant, la acrotere. Dedesubt apar mai multe imagini cu personaje tipice banchetului funerar și eroizării defunctului. Reprezentarea este specifică epocii târzii, ca și neîndemânarea execuției, de altfel
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
făcut din alte obiecte vechi,prin cheltuiala lui Paternus, preacinstitul nostru episcop. Amin; e) a simbolurilor paleocreștine prezente: 1. pe capace de vase din lut ars, ornamentate uneori cu cruci (Tomis și Callatis) etc.; 2. în inscripțiile creștine (porumbelul), pe frontonul unei stele funerare; 3. prin frecvența crucii simple (pe arhitrava fragmentară a unei bazilici din Tomis) (la începutul și la sfârșitul textului; fragmente de capiteluri decorate cu cruci (Tomis și Callatis); 4. prin crucea stilizată în formă de ancoră și
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
iar istoria din care vine goticul vizionar al lui Hawhtorne este și cea din care se desprinde această poveste a lui Pratt. În această tentativă de a reexamina, postmodern, patrimoniul de imagini care îl obsedează pe autorul Casei cu șapte frontoane, Vara indiană mizează pe combinația ficțională și grafică de sexualitate, energie demonică, păcat și promisiune a mântuirii. Cele trei comunități care trăiesc în acest colț de eden promis pelerinilor (triburile indiene, drept-credincioșii ipocriți din New Canaan și familia tulbure și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
camera lui de zi, așa cum taxiul este biroul său. Wakefield Își Închide umbrela șiroindă și se așază pe scaunul de lîngă Zamyatin. — Ai citit ceva de Hawthorne? Îl Întreabă Wakefield pe amicul său, În loc de bun găsit. — Știu Casa cu șapte frontoane și povestea TÎnărul Goodman Brown despre tînărul acela care se Întîlnește cu Diavolul Într-o pădure și ajunge și la sabatul vrăjitoarelor și toată lumea din oraș se amestecă... Nu, nu aceea. Mai e o poveste cu un tip care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
contracoperta volumului Ulysse (1933). De pe urma lui Fondane s-a mai păstrat - în Biblioteca Jacques Doucet din Paris - manuscrisul piesei Les puits de Maule, o dramatizare în patru acte și patru tablouri a scenei de vrăjitorie din romanul Casa cu șapte frontoane al lui Nathaniel Hawthorne. Toate cele trei texte menționate au rămas în sertarele autorului... Expresionism iudaic. Trupa de teatru idiș din Vilna Stabilită din 1924 la București prin eforturile lui A.I. Zissu, trupa de teatru idiș din Vilna a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
legată de acei oameni. Era genul de casă la care visasem dintotdeauna. Mare, dar nu de dimensiuni exagerate, impunătoare fără să fie peste măsură de grandioasă, cu iederă drapată pe zidul de cărămidă roșie, Întinzîndu-se aproape pînă la cele trei frontoane. Ferestrele aveau geamuri fixate În plumb, iar aleea din față era o fîșie imensă acoperită cu pietriș În mijlocul căreia, foarte inspirat, se găseau un stejar uriaș și cîteva buruieni care se ițeau ici și colo și de care Îmi imaginam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o femeie tânără, pe nume Giulia, studentă la Cinematografie, voia să facă un film despre țiganii din zona Halei Traian. Ea se duce în strada Traian și intră în vorbă cu niște fete care stăteau în poarta casei cenușii, cu frontoanele clămpănite pe ici pe colo, ca și când o gură mare ar fi mușcat din ele. Erau două fete tinere, îmbrăcate amândouă cu pantaloni și geacă de blugi. Giulia s-a împrietenit repede cu ele, uite vreau să fac un film despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mîna În laba grea a lui Pierric. - Arată-mi. Primele raze ale soarelui de iunie mîngîiau menhirii Înălțați spre răsărit. Pe masa cenușie a unuia, șiroiau două pîrÎiașe purpurii. SÎnge! Ținîndu-și respirația, Marie ridică ochii și văzu de unde porneau. Pe frontonul menhirului, sîngele părea să izvorască din chiar inima unui semn adînc săpat În granit. Din miezul stîncii sîngele va picura... Un semn În forma literei V. Niște aripi desfăcute. O pasăre. Un pescăruș mort În vălul de mireasă. Niște pescăruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
CÎnd a plecat, șefu’ ținea o scrisoare În mînă... Plicul purta o pecete de ceară ruptă În două. Abia cînd așeză mașinal partea desprinsă peste cealaltă văzu ce reprezenta pecetea. Și deveni lividă. Un V. La fel ca semnul de pe frontonul menhirului pe care picurase sînge. Nu era o Întîmplare. Totul se lega. * * * Cerul era brăzdat de nori grei, vîntul Începuse să bată, se pregătea o aversă, dar Marie nici măcar nu-și dădea seama. În picioare pe marginea falezei, Încercă Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
locului. Ryan dădu din cap și Își rosti numele În timp ce Îi Întindea mîna. - Dumneata trebuie să fii comandantul Fersen. Era mai mult o afirmație decît o Întrebare. Lucas se mulțumi să Încuviințeze strîngîndu-i mîna și se reîntoarse atent să cerceteze frontonul menhirului și semnul săpat din care se prelingea sînge. Un oval avînd deasupra două liniuțe oblice. - După pescăruș, crabul, murmură Ryan. Evident. - O spui de parcă ar fi vorba de o continuare logică. - Oarecum, răspunse el. În ajunul morții lui Gildas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de uimire. Niște semne păreau săpate pe ea. Semne pe care un praf cenușiu le făcea indescifrabile. Înmuindu-și degetul În gură de cîteva ori, Marie le curăță unul cîte unul și Înlemni recunoscînd simbolurile identice cu cele săpate pe frontonul menhirului. Cinci dintre ele dădeau ocol marginii pietrei, al șaselea, un cerc Înconjurat de linii mici, se afla În centru. Căuta să priceapă care era semnificația acestei puneri În scenă macabre cînd vederea i se tulbură și se simți năpădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
haloul lanternei ei rămase nemișcat. - Nu se poate, s-ar zice că... - Ce e? Lucas veni alături de ea. Aceeași stupoare se reflectă pe chipul lui. La fel ca ea, recunoscu, adînc săpat În piatră, blazonul familiei de Kersaint. 23 Pe frontonul castelului, Într-o stemă de piatră cu două ornamente În formă de fîșii În relief, salamandra și spada se Încrucișau deasupra devizei A ține și a p-ăstra. Arthus, cu spatele la șemineul monumental din salonul cel mare, se ridică În toată Înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Armelle se clătină, Marie avu reflexul de a Întinde brațul pentru ca ea să nu se prăbușească la pămînt. Cu ajutorul grădinarului, o duseră Înăuntru și izbutiră s-o facă să-și revină În simțiri, În vreme ce Lucas urca la mansardă ca să examineze frontonul plin de sînge. - SÎnt sigură că i s-a Întîmplat o nenorocire lui PM! gemu Armelle, revenindu-și În fire. Fersen intră la țanc pentru a-i spulbera convingerea. - E vorba de Arthus, zise el cu urechea lipită de mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Acum mai rămîne să-i și facem. O luă În brațe și o sărută Îndelung, pasional. Indecent, gîndiră cei cîțiva martori care Întoarseră capul. Lands’en dispărea În zare. Pe situl de la Ty Kern, Încă pustiu, razele soarelui izbiră orizontal frontonul menhirilor. Iar pe unul dintre ei, cel care purta semnul soarelui, picături de sînge Începură să picure, apoi să curgă Încet peste granit. Termen englez desemnînd căpitanul unui vas de croazieră sau cîrmaciul unui iaht de regate (n.t.) Institutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu există nici un hotel prin apropiere. Împing porțile din fier forjat, care se deschid, și pornesc pe pietrișul scârțâindu-mi sub pași către ușa masivă din stejar de la intrare. E o casă destul de impozantă, din piatră de culoarea mierii, cu frontoane ascuțite și două Porsche pe alee. Ridic o mână și trag de mâner. Nu se aude nimic. Rămân acolo câteva clipe, dar întreaga casă pare pustie. Tocmai vreau să renunț și îmi croiesc drum cu greu pe alee, când, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și după ce aerul a încetat de mult să vibreze. ─ Și eu am citit ceva care seamănă cu povestea asta. Ceva din Chaucer, care se cheamă Casa faimei. E un templu suspendat în văzduh, frunzișul murmură necontenit printre pilaștri și pe frontoane, iar înăuntru se păstrează pentru vecie fiecare șoaptă, fiecare cuvânt, fiecare discurs, fiecare geamăt care-a scăpat vreodată de pe buzele unei ființe omenești. Și-atunci ar trebui să ne recunoaștem unii pe alții, nu? După vorbă? Poate, zice Sandu. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
brațele și și le încrucișă cu un gest de apărare, peste stern. —Știu cât e de grav, chiar știu. Philip Cantley se apropie de primul rând de scaune și urcă pe scenă, pe o scară mică, pe jumătate camuflată de frontonul uneia dintre boxe. Dominând scena nu numai în virtutea rolului său de actor, dar și a întregii autorități conferite de statutul său de director artistic, parcă ar fi purtat un colan de aur în jurul gâtului, asemenea unui primar. Cum era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spectatorul propriei sale existențe profunde. După ce ai redactat Constituția și ai semnat-o, ai citit-o cu voce tare în marea piață a orașului, de la balconul palatului ducal. ai multiplicat textul Constituției și l-ai lipit pe ziduri și pe frontoanele principalelor instituții din oraș, pe ușile bisericilor și pe panourile publicitare din marile intersecții. ai decis să începi o mare lucrare publică pentru a glorifica existența regelui. ai analizat cîteva proiecte și pînă la urmă ai hotărît să trasezi un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu era prea înaltă și aproape nici una nu avea cat superior. Însă varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (operă îndeobște a zidarilor italieni), mărimea G. Călinescu neobișnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridicolă prin grandoare, amestecul de frontoane grecești și chiar ogive, făcute însă din var și lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, și uscăciunea, care umfla lemnăria, făceau din strada bucureșteană o caricatură în moloz a unei străzi italice. În apropierea mânăstirii și peste drum de ea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pătrate erau acoperite cu hârtie translucidă, imitând un vitraliu de catedrală. Partea de sus privea spre stradă, cu patru ferestre de o înălțime absurdă, formând în vârful lor câte o rozetă gotică, deși deasupra lor zidăria scotea tot atâtea mici frontoane clasice, sprijinite pe câte două mensole. La fațadă, acoperișul cădea cu o streașină lată, rezemîndu-se pe mensole despărțite de casetoane, totul în cel mai antic stil, dar mensolele, frontoanele și casetoanele erau vopsite cu un ulei cafeniu. Zidăria era crăpată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o rozetă gotică, deși deasupra lor zidăria scotea tot atâtea mici frontoane clasice, sprijinite pe câte două mensole. La fațadă, acoperișul cădea cu o streașină lată, rezemîndu-se pe mensole despărțite de casetoane, totul în cel mai antic stil, dar mensolele, frontoanele și casetoanele erau vopsite cu un ulei cafeniu. Zidăria era crăpată și scorojită în foarte multe locuri, și din crăpăturile dintre fațada casei și trotuar ieșeau îndrăzneț buruienile. Un grilaj înalt și greoi de fier, ruginit și căzut puțin pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi urmat să fie astupată în cazul unei construcții alăturate, dar pe care, se vede, relațiile dintre vecini o îngăduiau. În curtea de alături, Felix văzu o casă fără etaj, cam veche, dar solidă și largă. Ferestrele înalte aveau deasupra frontoane grecești de tencuială, și intrarea avea chipul unei tinde sprijinite pe două coloane vopsite ca porfirul, ai cărei pereți erau zugrăviți pompeian. De-a lungul pereților se înșirau hârdaie mari cu oleandri și de jur împrejurul ogrăzii erau straturi de flori prejmuite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în fața unei uși mari de la etajul I, pe care o mică tăbliță de email arăta numele simplu: Leonida Pascalopol. Casa, azi ștearsă față de noua arhitectură a capitalei, înfățișa atunci ultimul confort. Ferestrele și încăperile erau înalte, ușile largi și cu frontoane de lemn bogat ornamentate, tavanurile decorate cu stucuri. Pereții erau tapetați cu hârtie dungată, și de tavan atârnau lămpi electrice cu abajururi plisate. În anticamera apartamentelor se vedeau chiar picturi murale alegorice, cam convenționale și reci, dar de factură îngrijită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fătoacă, interesul lui Genel față de năsoasă se deterioră simțitor. - Ordonați, doamnă... percută slujnica. 112 DANIEL BĂNULESCU La suprafață, Diavolul se topea de încîntare, ca o bucată de unt, pe tăblăria încinsă a vestigiilor... Sorbea cu ochii după șarmiere și după frontoane, examinîndu-le prin echerul degetelor răschiate. Calcula. Își ghida șoferul cu pioletul bastonului. Închisese un ochi. Și-o bufnise iar în fredonat. Dumica lăutărește Ucigă-l toaca: Gino, pune-ți, când mă scol, Aparat locomotor... Că te duc la Techirghiol Ca să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]