47,406 matches
-
în 1988, mai mult pe partea filologică de editare a textului, renunțând la alte obiective culturale, prea ambițioase. Rezultatul rămâne însă tot ,o operă uriașă", un monument de erudiție filologică și savanterie culturală. Iar asemenea performanțe nu pot fi decât fructul muncii unor specialiști devotați. Pentru a da o idee de munca enormă încorporată în acest proiect, am să încerc o descriere sumară a structurii unui volum, aceeași de la unul la altul, cum e și firesc. În partea de început se
Filologie savantă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11479_a_12804]
-
care aleargă motani desculți, sînt Ființele abstracte (1966). Se schimbă grafica, făcută de-acum (pînă la sfîrșit) din zei micuți și polimorfi, trași din aceleași linii leneșe, curbe. E diferită panta versului: ,adorm într-o femeie tînără/ pe care forma fructelor o-ncercuiește." Poezia începe, depărtîndu-se de basmele sprințare, să bolească, elegant, de vis. Este dispoziția din următorul volum, Interiorul legii (1968), avînd ca paspartu un ospicial număr 23, cu ,ieri serbări, astăzi serbări, serbări mîine." Se întîmplă într-o lume
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
paradiziacă și, mai ales, l-a făcut incapabil să perceapă acel tip de alteritate în măsură să-i ofenseze intimitatea și să-i impună vreo normă de conviețuire, fie și de conviețuire cu el însuși. Singura interdicție era aceea cu fructul, cu fructul oprit, cu fructul cunoașterii. Încălcarea acestui embargou pomicol, dacă îi putem spune așa, a însemnat, înainte de toate, înainte de cearta divină, inainte de izgonire, înainte de dramatica aruncare în istorie, a însemnat, așadar, marea sancțiune a nudității. Înțelegerea ei ca
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
mai ales, l-a făcut incapabil să perceapă acel tip de alteritate în măsură să-i ofenseze intimitatea și să-i impună vreo normă de conviețuire, fie și de conviețuire cu el însuși. Singura interdicție era aceea cu fructul, cu fructul oprit, cu fructul cunoașterii. Încălcarea acestui embargou pomicol, dacă îi putem spune așa, a însemnat, înainte de toate, înainte de cearta divină, inainte de izgonire, înainte de dramatica aruncare în istorie, a însemnat, așadar, marea sancțiune a nudității. Înțelegerea ei ca o culpă
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
a făcut incapabil să perceapă acel tip de alteritate în măsură să-i ofenseze intimitatea și să-i impună vreo normă de conviețuire, fie și de conviețuire cu el însuși. Singura interdicție era aceea cu fructul, cu fructul oprit, cu fructul cunoașterii. Încălcarea acestui embargou pomicol, dacă îi putem spune așa, a însemnat, înainte de toate, înainte de cearta divină, inainte de izgonire, înainte de dramatica aruncare în istorie, a însemnat, așadar, marea sancțiune a nudității. Înțelegerea ei ca o culpă constitutivă. Și iată
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
catrene asupra tendinței spre echilibru al elementelor vieții, a întregului real - plecând de la imaginea antică a zilei și a nopții ca două cuminți și blânde vite sub jug, trăgând timpul, atente să înainteze cu pas deopotrivă. Elementele existenței sunt măsurate, fructele - fie și abstracte (rodul / de argilă, visul și umbra verii), până la amintire, care-i o povară pentru orice creatură, sunt cântărite. Astfel, poetul își oprește privirea și asupra greutății oamenilor, trup și suflet laolaltă. Aceasta duce spre evocarea morții (eul
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
o carte." Dar nu e suficient. Fondul primordial nu se subordonează întru totul convenției elegante, trimițînd mesaje oblice, dar suficient de clare pe traseele senzualității estetizate. Aflată în mijlocul marelui oraș, poeta excitată își îndreaptă pașii spre piața de legume și fructe ca spre o ieșire, spre o eliberare naturistă, sublimată în direcția percepției flamande. Belșugul vegetal e însă un fel de pandant al chemării eroticești obsesive, voluptuoasa lui înregistrare fiind, la un moment dat, îndreptată chiar către analogii sexuale: ,Piețele sînt
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
utopie: ,îmi spune că eschimoșii au zeci de cuvinte diferite pentru zăpadă. După nuanțele pe care le îmbracă albul sub efectul luminii naturale... văd o zăpadă albastră, una galbenă, una violetă, una oranj. Zăpezi așezate în cupe ca înghețata de fructe și oamenii locului care nu le mai văd pentru că ei se gîndesc la ziua de mîine, mereu la ziua de mîine și din azi nu mai rămîne nimic niciodată". Cîte o imagine burlescă precum cea a individului care, ,cu degete
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
cât mai ales o posibilitate viitoare, o comuniune cu Dumnezeu care se realizează în momentul morții. Sfântul Ignatie nu-și consideră mântuirea de la sine înțeleasă. Ca să-l poată atinge pe Dumnezeu, el solicită rugăciunile magnezienilor 36. Astfel de realizare este fructul adevăratei ucenicii 37, o ucenicie pe care speră să o demonstreze în arenă. S-a scris că nici chiar cei care sunt înclinați să maximizeze latura mistică a Sfântului Ignatie nu îl consideră un susținător al îndumnezeirii 38. În mod
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
contur, de curba aplecată a corpurilor căzînd frumos. O femeie îngenuncheată într-o catedrală, despre care n-o să spună nimic nici una din monografiile orașului, un trunchi de platan picînd de-a curmezișul șoselei după ce l-au tăiat, un arbore pierzîndu-și fructele. O viață care-și scutură, cu amînări de veche curtezană, gătelile cochete. În locul lor crește, din spinarea personajului, deodată cu cartea, un fel de cochilie în care poate, în sfîrșit, să se coacă. Să rabde și să iubească, nu cucoane
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
regizor bun. El a făcut un film important. La fel cum se întîmplă cu Tatos, care a fost mult mai important însă decît Gulea, dar n-a făcut un film care să aibă forța Moromeților, dar a făcut Secvențe și Fructe de pădure care sînt filme importante. Și așa mai departe. Adică se întîmplă accidente. Dar nu există un autor așa, pe care...să intri în sala de cinema , să vezi două fragmente și să zici, da, ăsta e ăla, e
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
atunci când repeți același lucru... că autenticitatea e cheia originalității... deconstructiviști, versificatori, povestași, mitomani, esteți, militanți... dincolo de mode și curente, de forme, rămâne acel bătrân sâmbure epuizat, care încă palpită imprevizibil, învelit în pojghița uscată a cuvintelor... paradoxuri pocnesc ca niște fructe răscoapte, exotice, savuroase..". Doar în Lumină pe sub ușă motivele "conflictului" sunt clare, deși două dintre ele - parvenitismul politic și oportunismul universitar (să fie de ghicit aici mediul universitar craiovean?) - sunt recurente. Destinul tatălui, forțat să devină informator de Securitate și
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
cât mai ales o posibilitate viitoare, o comuniune cu Dumnezeu care se realizează în momentul morții. Sfântul Ignatie nu-și consideră mântuirea de la sine înțeleasă. Ca să-l poată atinge pe Dumnezeu, el solicită rugăciunile magnezienilor 36. Astfel de realizare este fructul adevăratei ucenicii 37, o ucenicie pe care speră să o demonstreze în arenă. S-a scris că nici chiar cei care sunt înclinați să maximizeze latura mistică a Sfântului Ignatie nu îl consideră un susținător al îndumnezeirii 38. În mod
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
învață și unde, ca pe vremea pelerinilor la Canterbury, se vînd, pentru mîntuire, indulgențe. Cu alte cuvinte, drumul spre Paradis e lăsat în grija preacuvioaselor agenții de turism. Denunțare a societății de consum și a "dizidenților" ei, care cultivă legume/fructe ecologice și-și trec timpul admirînd, ca în good old times, fluturi și libelule? Nu chiar. Cartea Alexandrei Târziu e mai curînd o poveste frumoasă și absurdă, aducînd a Julien Barnes, cu istoriile lui în răspăr, despre creduli dezamăgiți, despre
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
o dată cu marii maeștri ai secolului al nouăsprezecelea și continuă până la generația lui Alexandru Paleologu, Neagu Djuvara sau Bălăceanu-Stolnici. Ignoram atunci că una din plăcerile de căpetenie ale ideologilor din zona "cultural studies" e să pervertească sensurile cuvintelor, așa cum viermele pervertește fructul în care intră și nu-l abandonează până nu-l aduce la stadiul de putregai. În străfunduri, am o irepresibilă compasiune față de acești domni și doamne, care s-ar vrea centrali în România, după ce sunt atât de nesemnificativi în America
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
intuițiile, gîndurile, opiniile, viziunile pivotează, fandează, se cuplează, se potențează, alintă, mușcă, răpesc, subjugă. într-un cuvînt: lucrează. Cum însuși lectorul este pus să lucreze intens, chiar dacă senzația cea mai stăruitoare este aceea că devine părtaș la o degustare de fructe proaspete. 1) E ca și cum te-ai înfrupta dintr-o rodie: fiecare sîmbure reprezintă fructul în sine. Tot așa, fiecare eseu din Radicalizare și guerrilla semnalizează prezența unui studiu autotrof, suficient de dens (și de împlinit) pentru a se converti într-
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
într-un cuvînt: lucrează. Cum însuși lectorul este pus să lucreze intens, chiar dacă senzația cea mai stăruitoare este aceea că devine părtaș la o degustare de fructe proaspete. 1) E ca și cum te-ai înfrupta dintr-o rodie: fiecare sîmbure reprezintă fructul în sine. Tot așa, fiecare eseu din Radicalizare și guerrilla semnalizează prezența unui studiu autotrof, suficient de dens (și de împlinit) pentru a se converti într-o carte în sine. Estetica imaginarului muzical, Muzica între intraductibil și apofactic, Docta neglijență
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
asculta troleibuzul sau percepția muzicii contemporane, Opera contemporană, Muzica britanică și muzica finlandeză, Despre experiment constituie tot atîtea volume, chiar dacă unele aflate încă la vîrsta copilăriei sau adolescenței. Ca și într-o rodie, în cartea lui Dediu semințele sunt aidoma fructelor, gata coapte, putîndu-se consuma ca atare. Pluralitate de rodii într-o unică rodie. Multiplicitate de cărți într-o singură carte. 2) E ca și cum ai mesteca o gutuie: miezul e tare, astringent; nu știi exact, e acru, e dulce? Important este
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
se poate de natural"(pag. 249). Dar Radicalizare și guerrilla mai este și o cascadă de informații la zi despre mișcarea ideilor ce intersectează fenomenul muzical, cu predilecție scrutat în actualitatea lui. 5) E ca și cum ai servi un cocteil de fructe cu tot dichisul aferent: platou, cupe, tacîmuri, șervețele, toate rafinate și de bun-gust. Mai mult, Dediu știe ce ingrediente îi potențează deliciul ori îi sporesc încărcătura proteică. Știe că numai consimțindu-le, combinîndu-le, comparîndu-le, confruntîndu-le, corelîndu-le, corectîndu-le, în sfîrșit, consumîndu-le
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
cu tot dichisul aferent: platou, cupe, tacîmuri, șervețele, toate rafinate și de bun-gust. Mai mult, Dediu știe ce ingrediente îi potențează deliciul ori îi sporesc încărcătura proteică. Știe că numai consimțindu-le, combinîndu-le, comparîndu-le, confruntîndu-le, corelîndu-le, corectîndu-le, în sfîrșit, consumîndu-le, fructele își dezvăluie adevăratele lor calități. Asistăm în cartea lui Dediu la un tonifiant spectacol al opiniilor în mers, chiar în fugă, vis-ŕ-vis de creșterile și descreșterile imperiului muzicii contemporane. Un imperiu de care mulți se arată a fi interesați, dar
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
înnebunit de groază, ca, făcînd cine știe ce mișcare greșită, lumea să nu-l și perceapă ca o pradă". Sau imaginea lui Cristian Popescu semnată de Mihail Gălățanu: "Exoftalmic, tremurînd (un fel de shaker în stare să-ți facă mereu suc de fructe din orice), iubăreț, creț, comod, taximetristofelic... Popescu e un automobil". Dar să-i vedem mai îndeaproape pe, vorba lui Alex. Ștefănescu, autorul prefeței, "". Daniel Bănulescu e un scrib demonizat de-o concentrare a sinelui care pe de-o parte îl
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
Constantin Țoiu Agresivitatea, ca fruct al reprimării dorințelor, constituind arheologia omului: stratificarea experiențelor de tot felul și la diverse adâncimi, supusă cercetărilor psihologice, invențiunilor romanești... Eroul X, handicapat, împingând lucrurile până la limita lor umană. Deci, o sursă neîntreruptă de devieri care de care mai ascunse
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
pentru altcineva, deși pricepe foarte bine că el e cel care atribuie venirii pe lume a propriei progenituri un caracter unic. Nașterea Ceciliei a fost o întîmplare muzicală. Poate că am auzit atunci sau mi-am amintit vorbe, imagini, flori, fructe, animale sau păsări, rîuri și oceane. Nu am făcut însă altceva decît să ascult muzică. Nu am nici o explicație pentru asta. Și nici nu fabulez. Mărturisesc doar. În clipa în care Cecilia și-a făcut apariția și a scos primul
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
lirică repetă filogenia destinului uman: „Pe vremea cînd pescuiam în apele tulburi, viața avea pantofiori/ de fetiță mergînd la școală, nu știam dacă peștele este o jucărie/ sau cina pe care urma să o iau/ lîngă tufa de corcoduși cu fructe mici și amare/ ca zilele mele de-acum. Pe vremea aceea cîntam la flaut/ din tijă de bostan, departe/ prietenul meu, într-un cartier mizerabil, cînta la muzicuță/ visînd la gloria unui pianist. Toate au trecut - gloria n-a mai
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
necruțător. Într-un mod paradoxal și imprevizibil, Sultana Maitec folosește materia cromatică, dar una puternic impregnată de energii spirituale, valorile fundamentale - alb/negru - și culorile sacre - aurul și roșul (purpura), pentru a reprezenta imaterialul, esența intangibilă a unor forme recognoscibile - fructe, pietre etc., după cum folosește tocmai aceste repere ale lumii materiale pentru ca, finalmente, prin abandonul lor într-un spațiu al purei virtualități să dematerializeze culoarea însăși, a cărei substanță părea acceptată ca o fatalitate. Fascinantă și îndepărtată, austeră și senzuală, familiară
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]