34,387 matches
-
înghi culoarea unde doar cuvintele iubesc culoarea unde doar cuvintele sunt culoare numai acolo are parfum culoarea spune davidd și fâlfâie vesel drapelul său mândru de culoarea albastră care numai pentru el miroase a căpșuni pomii dau drumului de bucurie frunzelor să cadă la începutul primăverii când își adună strălucire tânără verde frunze pline de speranță trăiesc prima lor și ultima lor cădere prea timpurie total nebună se-nghesuie poezia îngropată în fața ferestrei îngropată în toamnă îngropată de către juhan liiv poetul
Huuullulund Hullunud lui Juhan Liiv by Peter Sragher () [Corola-journal/Imaginative/3635_a_4960]
-
numai acolo are parfum culoarea spune davidd și fâlfâie vesel drapelul său mândru de culoarea albastră care numai pentru el miroase a căpșuni pomii dau drumului de bucurie frunzelor să cadă la începutul primăverii când își adună strălucire tânără verde frunze pline de speranță trăiesc prima lor și ultima lor cădere prea timpurie total nebună se-nghesuie poezia îngropată în fața ferestrei îngropată în toamnă îngropată de către juhan liiv poetul doar mâinile sale invizibile ies din pământul rece și umed și țipătul
Huuullulund Hullunud lui Juhan Liiv by Peter Sragher () [Corola-journal/Imaginative/3635_a_4960]
-
Ion Tudor Iovian iată o frunză care se ridică bătrânește de pe asfalt și urcă acolo unde a fost până azi dimineață când o pală de vânt foarte rece a smuls-o din somnolență /ce o fi apucat-o așa dintr-o dată/ poate că și-a amintit
întâmplare de seară by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3697_a_5022]
-
poate că la orizont un copil deja și-o imaginează vie și nu se cade să amărăști un copil alături parcă pietrificat în lumina nemiloasă a neonului e un om doborât de tristețe și el încearcă să se ridice odată cu frunza dar nu mai găsește nici un motiv să o facă
întâmplare de seară by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3697_a_5022]
-
Zvîcnind fără niciun surîs Fără nicio zădărnicie Asta e situația domnule Destul de confuză Dar plină de rime care pun launloc Ce a fost mai bine prin lume Și cimitirul plin de glume Iar mie îmi vine să cînt Bate vîntul frunza creață Printr-o ceață de verdeață Bate vîntu-n lemn uscat Îndoit și fluierat Bate flacăra din fum Peste cenușă și scrum Bate ghiocelul gerul Și scoate coarnele mielul Ba face melcul cărare Iar pe verde și pe soare Toate-s
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
aer mândru cu care ai fi reușit să-i înfurii pe mulți regizori ai vieților noastre cât ai fost viu și-ai trăit clipa și reazemul ei în azur ți-a fost dat să prinzi o intensă durere tropicală cu frunze clipocind în vânt ca un palmier nărăvaș o insulă de ozon pe care murind ai scufundat-o lăsându-mi totuși forța să mi-o amintesc cum ne veghea pe amândoi împrumutându-ne picături mici de otravă pe post de întăritor
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
sângele morii de vânt poate salva zgomotul numărând printre dinți buzele tale arogante ca soarta atletică zbatere a ochiului stâng vestește venirea celor cu trupuri nevăzute răcorii îi simt respirația coapselor tale patul nupțial sapă canale prin ochii mătăsoasă erata frunzei vărgate vlăguit căzând curcubeul la picioarele tale pline de șerpi mirosuri metalice oglinzi purtătoare de virușii seropozitivi ai luminii carnale mâinile înfloresc drobul de sare flămândă sihăstria trupului tău iarăși sparge roua în țăndări trudesc buzele tale malefice fecioria curtenitoare
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
cu moarte ÎNTÂMPINAREA eu am să vin din trecut pe maluri de scorțișoară și ambră să-mi îndrept arterele și să privesc în sus, lângă zborul săgeții, dintr-o suflare să mi se sfărâme armura putrezind pe trup ca o frunză de leandru. și carnea mea să se desprindă de vertebre ca scoarța de copac și sub ea să se vadă cercurile trecutului și colcăiala timpului și tu să-mi îmbrățișezi oasele strălucitoare ca pomul de Crăciun în care celulele albe
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu privi în tavan, nu te ascunde sub birou. Ridică-te, îmbracă-te și ieși în grădină. S-a-ntunecat, Nori negri au acoperit cerul până departe, iar vântul Trece prin frunze turbat și cântă: „Hâș, hâș!” În pădure Mă plimb prin pădure. Un muzeu ultramodern; Am cea mai sofisticată instalație de climatizare Și cea mai trendy muzică de fond: Parfum de brad, de pin, de iasomie, Susur de pârâu, bâzâit de
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
Vinicius septembrie - 6.45 a.m. anul tigrului alb și al sufletului de plută pauză de somn la o țigară câștigătoare de timp. frig străin într-o casă la fel de străină. o lumină-mpleticită calică și urâtă cernută prin nori tremurul fricos al frunzelor precum o fecioară subțire înainte de iar eu - ei bine eu - sunt tot mai departe decât departe deși castanul din fața ferestrei seamănă din ce în ce mai mult cu mine iar tristețea mea (sora mea mai mică) continuă să vorbească în somn. nu că te-
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
ucis copilăria cu praștia ca pe o pasăre cântătoare miau furat adolescența pe neștiute - eram deja străin și confuz când m-am trezit mi-au spurcat tinerețea aruncând scrum și chiștoace în așternutul imaculat dar spuma țărânii strălucirea ierbii tremurul frunzei și luciul apei nimeni nu mi le poate lua mi-au luat pământul de sub picioare ca să-l dea de pomană celui mai redus dintre noi mi-au ars cărțile au urinat în cenușă apoi au plecat satisfăcuți la casele lor
by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4379_a_5704]
-
celui mai redus dintre noi mi-au ars cărțile au urinat în cenușă apoi au plecat satisfăcuți la casele lor mi-au vrut astupa gura cu moloz și pietriș ca pe-o fântână părăsită dar spuma țărânii strălucirea ierbii tremurul frunzei și luciul apei nimeni nu mi le poate lua
by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4379_a_5704]
-
a sorbi cerul brumelor, de a îndemna păsări prelungi către trestia inimii, de-a face să tremure-n dâre de soare căzute-ntre fagi, deasupra umbrelor, din urmă și de apoi, genele subțiate și pașii putreziți de veri întregi de frunze care au făgăduit de noi. Lângă vocea fără prihană și fără tihnă a izvoarelor. Și peste toate, aerul din care-a respirat Dumnezeu și pe care heruvimi vulturești l-au tăiat cu aripile. 5. Ori drum îngust, ori eternă apă
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
și-și va afla singur fericirea și moartea. De ce îl dizolvă setea sării care dispare în apă și-i intră în sânge? De ce-l însetează transformările? Aceasta a fost strofa întâi... Și-acum strofa a doua (probabil)... Mai bine o frunză și o jumătate de vânt, jumătatea șovăielnică, decât aroganța și închircirea în sine, fenomene fără frunze fie ele chiar uscate. Strofa a treia e lipsă, fiindcă-ar trebui să vorbim despre uscăciune, suflet de sare! 10. Membre subțiri, o formă
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
apă și-i intră în sânge? De ce-l însetează transformările? Aceasta a fost strofa întâi... Și-acum strofa a doua (probabil)... Mai bine o frunză și o jumătate de vânt, jumătatea șovăielnică, decât aroganța și închircirea în sine, fenomene fără frunze fie ele chiar uscate. Strofa a treia e lipsă, fiindcă-ar trebui să vorbim despre uscăciune, suflet de sare! 10. Membre subțiri, o formă prelungă de pasăre de apă. Părul, crudă mătase a porumbului. Spațială, lină ca o plutire în
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
închisă a unui portret toată luna septembrie copiii din cartier au călcat numai pe rândunici moarte în timp ce se jucau cu o mască de aur prinzând în ea frigul abia coborât de pe culmi apoi îl lăsau liber și tăceau în schimbul unei frunze uscate ce cădea dintr-un frasin despre un câine care și-a început râsul în ochii unei statui fără bucurie mă pregătesc de un an să vă spun câinele se depărta printre copaci cum ai trage plapuma de pe o frumoasă
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
foaia aceasta, știi bine cât de greu te apropii, Ca un orb pipăind cu bastonul până la marginea gropii. Umbli năuc prin oraș, pornești așa, la întâmplare, Într-un octombrie rece, zugrăvind în gând icoanele rare Dintr-un hotar mirific, unde frunzele-s ploi de confetti, Cum apuci pe Vasile Lascăr în jos către Piața Rosetti, Să ajungi într-o răscruce de flăcări și rumoare și febre, Cu năluciri prin istorii din miezul acelui Decembre. Și treci mai departe ca prin ciudate
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
foșnitoare, toată ziua este un așternut gol și pustiu ca mesele unui restaurant prin care se aud nunțile pe perdelele trase ca niște mirese răs-tihnite în pat, toată ziua este un taler pe care cad bănuții de bronz ai mirelui, frunze pe care nu le mai calcă nimeni în picioare, la rîndul ei crucea iese din mine și se așează pe turlele bisericilor în care nu am intrat, a iubit și ea ca mine, pe mine a fost răstignită și acum
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]
-
foșnitoare, toată ziua este un așternut gol și pustiu ca mesele unui restaurant prin care se aud nunțile pe perdelele trase ca niște mirese răs-tihnite în pat, toată ziua este un taler pe care cad bănuții de bronz ai mirelui, frunze pe care nu le mai calcă nimeni în picioare, la rîndul ei crucea iese din mine și se așează pe turlele bisericilor în care nu am intrat, a iubit și ea ca mine, pe mine a fost răstignită și acum
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
nițel iar oamenii ziceau uite acum călătorește prin alte lumi oare ce vede el acolo și nu ne spune și nouă hai să-l momim să-i aducem darurile noastre și-i aduceau bătrânelului ce aveau ei mai de preț frunze de tutun perle și mărgean ba chiar câteva cranii de om vopsite frumos cu henna bătrânelul mijea ochii se scărpina pe chelia venerabilă avea o chelie care în lumina apusului semăna cu cea a unui venerabil ascet și strâmba din
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
sfârșit sfâșietor. Familiile, cu mâinile întortocheate de rugăminți, îi așteaptă noapte de noapte acasă. Doar copiii strălucesc în întuneric ca o așteptare de diamant. Când ai un câine, trebuie să-i povestești totul E toamnă și îngândurata vreme își numără frunzele moarte cântate și de alți poeți veniți întotdeauna toamna. Domnul și doamna care au cumpărat înghețată au primit în loc de rest un snop de frunze uscate - știau ce-i așteaptă. În alte țări, îndepărtate de mare, nu ceri niciodată ajutorul, îl
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
Când ai un câine, trebuie să-i povestești totul E toamnă și îngândurata vreme își numără frunzele moarte cântate și de alți poeți veniți întotdeauna toamna. Domnul și doamna care au cumpărat înghețată au primit în loc de rest un snop de frunze uscate - știau ce-i așteaptă. În alte țări, îndepărtate de mare, nu ceri niciodată ajutorul, îl pretinzi! M-am îndrăgostit de tine și de mânia în care te-ai născut. Dacă ar fi să privesc cerul, aș mărturisi că și
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
Ion Cristofor Lui Aurel Pântea în sărăcie nici moartea nu prinde rădăcini ne-a spus bătrânul ce ne-a întâmpinat în prag surâzător ne-a întins o mană că o frunză uscată doar aurul focului lucea îngropat în sobă de țuci auzeam mierla și liniștea din livadă acum părăsita plânsul elementar al materiei copacii uzi adormiți și albul pereților de văr ca paloarea sfinților din icoane în sărăcia aurita nici moartea
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
plânsul elementar al materiei copacii uzi adormiți și albul pereților de văr ca paloarea sfinților din icoane în sărăcia aurita nici moartea nu prinde rădăcini îl mai aud și acum pe bătrânul ce ne-a întâmpinat avea mâinile că o frunză uscată pe atunci visele noastre de tineri dascăli de țară erau mai adânci mai senzuale că întunericul nopții acum când viața iată s-a dus ca un trandafir trecut prin mașină de carne
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
caldă a femeii curate pe care ascunși o înghițeam cu ochii o femeie în rut ca o livadă înflorită genunchii ei săltau ca iezii îmi amintesc calma solemnitate a arborilor ce se pregăteau să intre-n amurg focul verde al frunzelor sub lună pe vremea când un mare nimeni era așteptat în oraș și vorbele tatălui erau neliniștite ca vrăbiile sub ramurile duzilor din curte izbindu-se-n vânt ca săbiile unei sălbatice neașteptate hoarde cineva tânăr tocmai murise în sat
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]