1,236 matches
-
Acasa > Poezie > Delectare > ARMISTIȚIU Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului ARMISTIȚIU Trimite anotimpul, iar, alarme Și pocnete firave dinspre muguri, Vreo rană verde din frunziș, din ruguri Și răpăit de ploaie, ca de arme. Licoarea încă e oțet în struguri, În tei și în salcâmi mirosul doarme, Polenul florii riscă să se sfarme, În zbor, aripa tremură spre cruguri. Fără a pune, nicidecum, condiții, Căci
ARMISTIŢIU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1461349038.html [Corola-blog/BlogPost/378461_a_379790]
-
tăi. Și prin păduri ne-așternem în cuvinte și-n rădăcini de versuri locuim și, chiar de-s rădăcinile albite, avem în ele sevă, nu murim. Te las să-mi scrii și să tot plângi cu mine pe-altare de frunzișuri și de dor și, aprinzând culorile din tine să-i dăm lumina cerului în zbor. Iubito, prinde-n ochiul tău copacul albit de arșiți și de cânt rănit fii ploaia înfrunzind pe frunte un mugur de iubire nenuntit. Leonid IACOB
CU TINE de LEONID IACOB în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 by http://confluente.ro/Cu_tine_leonid_iacob_1345388016.html [Corola-blog/BlogPost/358088_a_359417]
-
dealului se arătă roata lunii inundând întinderile cu razele sale pline de mister. Trecuse de miezul nopții și o boare rece le mai alungă somnolența care-i cuprinsese în mrejele sale ca o vrajă. Tocmai când luna se ascunse în frunzișul copacilor din apropiere, liniștea nocturnă fu deranjată de fâlfâitul unor aripi. Undeva în depărtare o bufniță își anunță prezența. Ca replică, un huhurez accentuă și mai tare tensiunea și misterul unei nopți destul de apăsătoare. Străjerii tresar și inima li se
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
ca să nu năvălească nepoftiții, și după ce-o trecut vremea, toate cele de demult au reînviat aici, în istorisirile bine meșteșugite ale drumeților. Vorbe vechi s-au spus la han, multe cât frunzele copacilor, dar au zburat și ele odată cu frunzișul toamnelor. Multe oale s-au spart aici, oameni buni, mulți peștișori din râul ista ce-o dat nume țării, mrene și cleni, prăjiți pe vatră în talgere de lut, au crănțănit drumeții timpului. Au mistuit crapi și cârlani la proțap
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Hanu_ancutei_locul_unde_inca_se_mai_gheorghe_parlea_1352045116.html [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
volume de autor, este un fel de “osândit la singurătate” care “așteaptă lumina cea nouă /în adâncul adâncurilor/ unde simte că se agită marea.” În poezia lui natura cântă trist, salcâmul “ îmbătrânit de ger/ și de singurătate,/ își privește/ nedumerit/ frunzișul,/ își numără / întărâtat/ inelele... Ploile de toamnă sunt ” o amărăciune”, în “Autoportret” autorul e”fiul unei duminici de mai” care dialoghează cu Timpul. 2.Gheorghe Antohi, născut în comuna Slobozia Conachi, județul Galați, profesor pensionar, având mai multe volume de
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1419592896.html [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
rău după copilărie, Căci a trecut repede prin viață, Ea a fost, nu o să mai fie, O port în suflet totuși semeață! Zbucium de copil inocent, În căutare de noi ascunzișuri, Plecat pe drumuri, mereu absent! Cu viața visată prin frunzișuri. Cât de mult tinerețea o regret, Că nu am știut cât prețuiește, Mă credeam foarte deștept, Se vede că nu eram, firește! Referință Bibliografică: REGRET / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1550, Anul V, 30 martie 2015. Drepturi
REGRET de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1427665630.html [Corola-blog/BlogPost/341009_a_342338]
-
Zămislite-n pântecul sufletului meu, Cu tine printre stele rătăcesc în culise Și-n binecuvântările lui Dumnezeu. Îți iubesc verdele, surâsu-n ploaie Chipul răsfățat în culori de curcubeu Munții, marea, râuri ce curg șiroaie Toate cu binecuvântările lui Dumnezeu. În frunzișuri de gand adesea adie vântul, Speranțe-nmuguresc în sufletul meu În tăcere inima mea săruta pământul, Cu tine primăvară și Bunul Dumnezeu. Valentina Geambașu 10.04.2016, Foto internet Referință Bibliografica: Cu binecuvântările lui Dumnezeu / Valentina Geambașu : Confluente Literare, ISSN
CU BINECUVÂNTARILE LUI DUMNEZEU de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1460304998.html [Corola-blog/BlogPost/381940_a_383269]
-
de alb unde bate vântul de sud Șuierând prin cămări arcuite, spuneți-mi, este rodiul nebun Cel înfiorat în lumină, risipind râsul lui roditor Cu pizmuiri de vânt și de șoapte, spuneți-mi, este rodiul nebun Ce se zbate-n frunzișurile nou-născute în zori Dezvăluind înaltului toate culorile cu fiori de triumf? Când pe câmpiile abia trezite fetele goale Cu mâinile galbene adună trifoiul Reîntoarse din depărtările somnului, spuneți-mi, este rodiul nebun Ce le pune încrezător în verzile coșuri luminile
Din nou despre poeții greci by Ion Brad [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
zi fără a trăi aceeași stare de nestare confuz confuz până la refuz absent la visări de-atâtea ezitări fără tine am lipsă de mine robotica viață sufletu-mi învață... COPAC OPAC (din volumul " Pasărea din tâmple") copac opac lasă-ți frunzișul DEOPARTE DE O PARTE a truchiului tău NODUROS NODU' ROS de carii va ajunge moale, și SEVA SE VA prelinge printre crengile tale prea albe... copac opac, tu ai rădăcini adânci și DUREROASE DURE, ROASE, îți sunt amintirile despre soare
NECUNOSCUTE... CUNOSCUTE (POEME) de BOGDAN NICOLAE GROZA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/bogdan_nicolae_groza_1419428355.html [Corola-blog/BlogPost/368996_a_370325]
-
să facă și un doctorat Cu noua specializare „De râmat”. Oaia care a fost cea mai isteață, Inaugură specializarea “Mintea creață”, Și înscrisese ca studentă capra din verdeață, Pe motiv că-i totdeauna mare săltăreață. Pisicile ce miaună noapte-n frunzișuri, Făcură specializarea de “Veneția tufișuri”, Iar cele elegante ce își pun fundiță, Organizară “Facultatea de Codiță”. Iar măgarul mereu încăpățânat, Înființă o Universitate: “Multe răgete prin sat”, Și tot zbierând aiurea “Iha! Iha!” , stivă, Făcu a doua specializare de “Salivă
“FERMA ANIMALELOR CU CARTE” SAU ”OGRADA LICENŢIATĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1459874308.html [Corola-blog/BlogPost/368340_a_369669]
-
mângâierea sufletească, aplecarea spre a face bine. Pomii fără frunze, întindeau spre cer ramuri negre și prelungeau pe albul zăpezii umbrele lor, parcă povestindu-și viața numai de ei știuta. Casele, având deschiderea mai largă spre lume nemaifiind ascunse de frunzișul pomilor, se înșirau de-a lungul drumului și ne vorbeau mai mult despre cei ce le umplu de viață. Culorile lor sunt mai vii, măi proaspete. Firul fumului care se înalță din coșuri ne trimitea cu gândul la anii copilăriei
PRIMAVARA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ottawa_primavara.html [Corola-blog/BlogPost/356357_a_357686]
-
ce anume îi deosebește pe acești oameni ai adâncurilor de toți ceilalți .... X. PLECAREA LUI PAVEL CUCI, de Mirela Penu , publicat în Ediția nr. 1688 din 15 august 2015. PREMIUL I CONCURSUL DOR DE DOR-PROZA-2015 CAPITOLUL I Priveau cerul prin frunzișul abia ivit. Fiecare credea că poate răzbate cu privirea până dincolo de cei doi nori pe care vântul rece al începutului de zi îi lașase rătăciți. Cerul se vedea albastru și calm. Înalt și calm . Culcați pe iarbă aproape umedă, cap
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mirela_penu/canal [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
respirația pământului și aburul de primăvară. Să se țină de mână ca să primească unul de la altul, prin legătură palmelor, darul divin al aerului, al soarelui și al pământului. Citește mai mult PREMIUL I CONCURSUL DOR DE DOR-PROZA-2015CAPITOLUL IPriveau cerul prin frunzișul abia ivit. Fiecare credea că poate răzbate cu privirea până dincolo de cei doi nori pe care vântul rece al începutului de zi îi lașase rătăciți.Cerul se vedea albastru și calm.Înalt și calm .Culcați pe iarbă aproape umedă, cap
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mirela_penu/canal [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
Într-un miros îmbălsămat de șoapte ! Era o noapte plină de mister, senină De parcă rare nopți am mai văzut așa... Pe cer sclipea, tronând, tăcută o regină, Iar mai departe se desprindea o stea! O geană de lumină pătrunse prin frunziș Și obosită, parcă, se-nfipse-n pământ ! O alta reușise de se-așternu pieziș Pe iarba presărată cu pete de argint! Un mugure de crin lăcrimând, micuțul, Pocnește din urechi de supărare Că n-are frați pe lângă el, desculțul, Să
AROMA UNEI NOPȚI FUGARE (D U M N E Z E I R E !) de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1440952536.html [Corola-blog/BlogPost/372201_a_373530]
-
și colo pătate, De neaua ce moare sub lina dogoare. Pe boltă se mișcă picturi fascinante, În tonuri de gri și de alb și de-azur. Pe dealuri și șes se impun dominante, Albeața din flori și crud-verde în jur. Frunzișuri adie de vânturi mișcate, În aer se-ntinde a serii răcoare. Jupoane de nori stau de cer atârnate, Pătând pe alocuri apusul de soare. *** Referință Bibliografică: Prier / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1553, Anul V, 02
PRIER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1427956327.html [Corola-blog/BlogPost/353743_a_355072]
-
21 martie 2015 Toate Articolele Autorului Se risipesc trecuturile-n aer, Mânate către cer de gospodari. Miroase fumul desfăcut din caier A curățenie arsă-n ruguri mari. Și-l poartă vântul înspre zări, departe, Vestind poruncă noul început. Aduc obol frunzișurile moarte La patul primăverii renăscut. Rămâne numai grebla la odihnă, Făcându-i loc răsadului în straturi. Semănătorul nu-și găsește tihnă, Cât timp nu pleacă rodul spre înalturi. Răgazu-i doar un ceas, cât vin din ceruri Stropii grăbiți, să fie
SE RISIPESC TRECUTURILE-N AER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1426926714.html [Corola-blog/BlogPost/340954_a_342283]
-
914 din 02 iulie 2013 Toate Articolele Autorului În inima pădurii, copacii sunt iar verzi Iarba are miros proaspăt, amețitor, Totul e frumos, ce minunăție! Vezi? Dar ce păcat fiindcă este trecător! Adăpost își are acolo o căprioară Acolo, în frunzișul des și mai ferit; Se bucură natura că este primăvară Culorile sunt vii, totul e-nflorit! Colo-n luminiș zboară libelule Și multe vietăți micuțe, drăgălașe, Frigul este-nchis departe în celule, Acum că este cald, toate sunt voioase! Sub
RENAISSANCE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 by http://confluente.ro/Renaissance_beatrice_lohmuller_1372786745.html [Corola-blog/BlogPost/363960_a_365289]
-
nebucuria, de n-ar fi totuși piatră...! Are un lirism vocal, se simte aceasta, spre mângâierea tuturor. Cântecele sale nu intră brusc în suflet, forțând intrarea prin tâmple ci bat la ușa inimii și pătrund lin ca o mierlă în frunziș, zburată de pe cumpăna unei fântânițe din câmp, săpată și lăsată însetaților de către strămoși. E minunată interpreta Geta Postolache, e văzduh de veselie în cântec și-n lumina albastră a ochilor de cicoare și cimbrișor, e violoncel alinător în glas, e
GETA POSTOLACHE. PRIMITOARE, PĂSTRĂTOARE ŞI DĂRUITOARE A MOŞTENIRII FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1402342148.html [Corola-blog/BlogPost/365457_a_366786]
-
scris și publicat până astăzi. Cărțile Cezarinei, ele singure pot ține foarte bine raftul unei biblioteci care se respectă. Și totuși, Cezarină Adamescu nu epatează, nu afișează morgă scriitorului care a reușit în Literatură. Ea este precum privighetoarea ascunsă în frunzișul arborilor de tuia, numai vocea-i singulară, glasul sau cu accente speciale se aude în fiecare dimineață când răsare soarele. Cântecul Cezarinei Adamescu este imn închinat vieții, este poemul cel fără început și fără sfârșit și pentru care, ea a
CRONICĂ LA CARTEA VÂRFURI DE CRISTAL A CEZARINEI ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Melania_cuc_arhiva_de_ganduri_fictive_cronica_la_cartea_varfuri_de_cristal_a_cezarinei_adamescu.html [Corola-blog/BlogPost/357027_a_358356]
-
încremenește spațiul, se comprimă timpul și o oră pare a fi trecut ca o secundă, uite, parcă adineaori se mai sprijinea geana soarelui peste deal și deodată apa rîului prinde a vui, o cioară întîrziată își caută cîrdul pierdut prin frunzișul pădurii, și forfota serii se mai resimte o vreme, pînă cînd se întunecă și numai vacile se mai aud rumegînd în grajduri pînă tîrziu, cînd le vine cîinilor să latre la lună ... Cînd s-au întors acasă, Mancuse s-a
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_43_48_ioan_lila_1339754333.html [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
cu berea nu aveam limite, ea era de căpătâi și nu făceam rabat la golit paharele din plastic. Doar venisem să ne destindem, departe de lume, de colegi, familie, șefi, sau subordonați. Eram doar noi doi și natura... Pomii, cu frunzișul lor verde și răcoros, nu lăsau să pătrundă razele puternice ale soarelui, așa că era ideal pentru un weekend în mijlocul naturii. Visasem mult timp la această aventură și iată că acum o trăiam din plin! Cum mă întorceam să fac câte ceva
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1406649383.html [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > PLECAREA LUI PAVEL CUCI Autor: Mirela Penu Publicat în: Ediția nr. 1688 din 15 august 2015 Toate Articolele Autorului PREMIUL I CONCURSUL DOR DE DOR-PROZA-2015 CAPITOLUL I Priveau cerul prin frunzișul abia ivit. Fiecare credea că poate răzbate cu privirea până dincolo de cei doi nori pe care vântul rece al începutului de zi îi lăsase rătăciți. Cerul se vedea albastru și calm. Înalt și calm . Culcați pe iarba aproape umedă, cap
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 by http://confluente.ro/mirela_penu_1439664184.html [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
înalt și tăcut. Prea înalt și prea tăcut. Fata ținea în mâna ei caldă și albă o mănă prelungă uscată și încrețită. -Privește cerul, tătăițule drag, privește cerul ! -Cu palmele pe pământ și cu ochii pe cer....ai uitat? Printre frunzișul rar fă-te una cu cerul și pământul, ca o imensă biserică! -De ce te uiți la mine?.... Privirea în sus.!.... -Vreau să-ți mai văd o dată ochii .... „ Cucișor”...”Cucișor”.. -Bine, „Cuculeț drag”, cum vrei tu.... -Da’parcă așa era
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 by http://confluente.ro/mirela_penu_1439664184.html [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cuvintele nu mai foșnesc, iar timpul e povară, vântul hoinar le-a presărat pe pământ-pietriș, dar plugul gândului s-a pregătit de primăvară și printre piesele puzzle va intra, ca în frunziș. Un licăr de lumină s-a deșirat pe masa tăcerii, unde planșa-poveste a-ncărunțit nestingherita, iar câte-o piesă scorojita de schimbarea vremii, insistă să-și netezească ținută deja,-ngălbenită. Aleg piesă cu piesa, le-mperechez după curbe și tresar, doi
PUZZLE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_ileana_tanase_1488450018.html [Corola-blog/BlogPost/385093_a_386422]
-
din 18 iulie 2016. Nu mai răsună? Nu mai răsună versul prin văile ascunse sub negurile vremii, tăcute și supuse? Nu mai răsună triluri peste păduri întinse pe coama munților cu frunți de nea cuprinse? Nu mai șoptește vântul peste frunzișul des ce freamătă pe ramuri, cănd dorul îi dă glas? Nu mai sopteste-n matcă izvorul care curge și salța în cascade, cănd visul i se frânge? Nu mai colinda ploaia pe clipe ce veghează când soarele aruncă săgeți peste
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/corina_negrea/canal [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]