1,409 matches
-
întâmplați tu și alesul inimii tale, și o sămânță, iată, a ajuns chiar aici, sub cuibul reapretat în fiecare zi al dragostei tale. înălțimi, adieri de tine toate lucrurile în viața mea fuseseră strivite, atrase de gravitația nemiloasă a ambițiilor fugare, ale mele, ale altora toate imaginile din această viață erau temătoare, dârdâind în ritmuri friguroase nu voiam să vină nimic, voiam numai o emigrație o teleportare a păsărilor mele care călătoresc, logic și nefiresc îmi doream să încep în alt
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ghimpe-n talpă. Că ne-am aciuat la o margine de lume de răul altor draci, mai vechi și mai pricepuți, care ne ardeau și ne frigeau de n-aveam nici un spor în ochii Tartorului cel bătrân. Așa că, năpăstuiți și fugari fiind, și după ce-o ducem ca vai de lume, iaca vii tu acuma să ne bați țărușu-ntre coarne. Fă bine și te cam cărăbănește, până nu ne burzuluim și ieșim la tine cu mic, cu mare! DĂNILĂ: Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Iubirea mea nebună, de-abia trezită-n zori, adună mănunchiuri mari de flori. Se-ntreabă ce să facă? Și, făr-a pregeta, ea pleacă întins la casa ta. Târziu, când peste lanuri coboară pe câmpii noianuri de umbre argintii, iubirea mea fugară de-abia s-a liniștit, și-afară, ca un copil trudit, pe-un maldăr de sulfine, cu cel din urmă gând la tine, adoarme suspinând... * B3: Dacă liniștea pădurii adormite nici o veste de-altădată nu-ți trimite, și pe freamăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-n suflet un fior de teamă, singur cu povara cugetului tău, te cuprind deodată lungi păreri de rău dup-o fericire care întârzie, după câte n-au fost, dar puteau să fie, după cele duse pentru totdeauna... * B1: Străine priveliști fugare! Voi nu știți că-n inimă port o dulce mireasmă de floare... parfumul trecutului mort... * F3: Cad din cer mărgăritare pe orașul adormit... F2: Plopii, umbre solitare în văzduhul neclintit, visători ca amorezii stau de veghe la fereastră, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
școala pe care am ridicat-o eu. Uite în ce hal o ajuns!” În fața sătenilor trona o masă acoperită cu pânză roșie. Din cancelarie au ieșit, plini de importanță: Chersân și un străin. Au luat loc la masă aruncând priviri fugare asupra adunării, care zumzăia ca un stup. Liniște! - a strigat Chersân. Adunarea, neobișnuită cu porunci de felul acesta, a continuat să mormăie. În special spre fundul sălii. Măi! Voi nu auziți că tovarășu’ săcritari o strigat liniște? - s-a întors
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea aplecată aceste cuvinte, ce parcă mai răsună încă: - Jugul ce l-a apăsat în timpul vieții, acum este îngropat și putred... decembrie, 2012 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o dimineață, mi s-a întâmplat să ajung un pic prea târziu și, intrând repezit în biroul meu, i-am găsit pe toți ceilalți colegi avocați înăuntru. O clipă am rămas tăcut în nemișcare, mirându-mă și schimbând timid priviri fugare cu fiecare dintre ei. Starea de spirit, în clipele acelea, era mai neplăcută, mai stânjenitoare și mai nefirească decât niciodată. Totul parcă prevestea că ceva rău din cale-afară urma să se petreacă. Mutrele tuturor celor prezenți erau cu totul reci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dintre cele două părți implicate”), acesta își luă în primire drogurile cerute și, mai aruncând doar o singură privire în urmă, fu din nou condus, pe scările de urcare, până afară. La ieșirea de pe porțile tavernei, tânărul, aruncând câteva priviri fugare de jur împrejur, respiră adânc, ușurat. „Formidabil, exclamă el în gând, n-aș fi crezut! Asta a fost chiar tot?! Ah, și eu care vedeam în a face rost de droguri un lucru atât de irealizabil și de fantezist... Dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de vezi numai gri și negru În jurul tău Parfumul ploii După o ploaie scurtă și caldă de vară, parcul, rămas singur, Își asculta parcă, propriul puls și savura prin toți porii frunzelor parfumul rafinat, ozonat, lăsat În urmă de ploaia fugară... Nu știu ce mână nevăzută, Încărcată cu brățările unui timp plin de magie, Înviorată și plină de prospețime, Îmi făcea semne discrete: „ Vino!” parfumul care plutește În atmosferă a șters urmele celor ce-au mințit clipa fericirii - „Crede-mă!” Este cel mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Înainte ca și cum ar fi vrut parcă să lase cu greu sunetele să-l părăsească și o clipă am avut impresia că sunetele Îi flutură, cu un fel de strălucire, pe buze. Un vânticel abia simțit, ca o șoaptă stinsă, șerpui fugar printre noi, precum un intrus curios, și dispăru aiurea spre niciunde, răsfirând nimicul din jur. Cu toată bunăvoința mea, trebui să recunosc - individul acesta Îmi trezea un fel de repulsie și Înfiorare În același timp! Modul său ciudat și zgomotos
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vă spun, este un cuvânt periculos, de evitat În pronunție după părerea mea. Forma și sensul se Împletesc rău aici... Am mișcat leneș din braț În semn că DA, să-i dea drumul, neputând să-mi stăpânesc și un zâmbet fugar. Până la urmă, ce putea fi atât de rău Într un cuvânt!... Era din nou În picioare, În atitudinea lui teatrală, de pozeur, vizibil marcat. Trase aer adânc În piept, strânse pumnii și rosti puternic, sonorizând aerul În felul său, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cei care-l cunoscuseră vreodată. 42 Alte trei zile (file de jurnal) Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte. Cântarea Cântărilor Prolog Pe Annabel am descoperit-o Între paginile unei cărți. Apoi, fugar, am zărit-o odată, Într-o mulțime de oameni, pe o stradă Îngustă, lăturalnică. Ultima oară, răzleț, Într-un film cu proletari. Făcea figurație la o revoltă În masă. Ziua Întâi Martombrie irepetabil. Mă pregătesc să plec În căutarea lui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plutind destrămată printre ferestrele acvarii ale clădirilor Înalte din apropiere. Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea fixă, cu gâtul aplecat spre În față, Într-o resemnare fără margini, asemeni condamnatului la spânzurătoare. O amintire din copilărie Îi traversă fugar creierul. Se văzu În vârful dealului cel Înalt, În clopotnița bisericii. Obișnuia să facă asta mereu, fără știrea nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus, frumusețile văilor nesfârșite, străbătute de cele două râuri sclipitoare, casele micuțe, furișate În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spre Înainte și cu mersul său ticăit, de om cuminte. Domnul Stratulat era și el un om singur (fusese inginer În construcții, dar se pensionase de câțiva ani, iar de când rămăsese fără soție, Îl puteai zări doar rareori, și-atunci fugar, cerându-și parcă scuze că există) Când am revenit În cameră, Melanie adormise deja, cu trupul dezgolit aproape În Întregime (așa cum Îi era obiceiul). Avea pe ea doar o pereche de chiloței roz, peste care și-a tras un furou
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
atenția că mi fierbe ceaiul „de mama focului” pe ochiul aragazului și dispăru pentru un timp din bucătărie. Eram tulburat de-a binelea, asemeni tânărului timid, care iese pentru Întâia dată cu o fată dragă lui, iar aceasta Îl sărută fugar, pe neașteptate. Sărutul ei pe obrazul meu a fost cel mai bun leac. Renunțând la ce-mi propusesem, mi am Înfășurat repede piciorul ciunt, ignorând durerea care voia să mă Îngenuncheze, dezlănțuită atroce În locul acela. Melanie apăru În capotul ei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ies vălurite prin fereastra deschisă, ca purtate de un duh nevăzut. Alerg șchiopătând și le privesc uluit cum se nalță tot mai sus, rotindu-se ușor și urcând printre blocuri și peste lanțul de tei din preajmă, ca două siluete fugare, Înstrăinânduse În noaptea târzie, departe, peste lume. Plouă mărunt de ceva timp, dintr-un cer Încărcat cu nori vineții, care-au fugărit soarele amiezii. Sunt Întins pe patul improvizat din bucătărie, cu un prosop umed Înfășurat În jurul capului. În urma loviturii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
restul umanității printr-o sensibilitate exacerbată de consumul abuziv de stupefiante și alcool. El își urmează sinistra aventură de-a lungul a două avataruri îndepărtate, din secole diferite. Pentru el, idealul e, desigur, inaccesibil. Îl întrevede, totuși, într-o apariție fugară ca un vis de opioman. Farmecul se rupe brusc: replonjat în abisul trecutului, nefericitul asistă la geneza îndepărtată a evenimentelor pe care tocmai le trăiește. Acolo îl înconjoară aceleași personaje, dar grotești și tragice, și constată că acest mediu sordid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
clipă, în spațiul unei secunde, toate nenorocirile vieții și le-am înțeles grandoarea și frumusețea. Dar această licărire s-a pierdut curând în genunea tenebrelor, unde în mod fatal trebuia să dispară. Nu, n-am știut să păstrez această rază fugară. După trei luni, nu, două luni și patru zile, Îi pierdusem urma, dar amintirea ochilor Săi magici, a strălucirii lor ucigătoare nu înceta să mă chinuiască. Cum puteam s-O uit, când era atât de strâns legată de existența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
regizor, nu s-a impus; În fine, perioada de „glorie” a avut-o pe scena Teatrului de Comedie, nu a Naționalului. Dar de ce să mai alerge autorul articolului prin biblioteci, să verifice informația?!... De asemenea, o jună din Iași, prezentîndu-mă, fugar, Într-un articol, spunea despre mine că aș fi un regizor cunoscut din spectacolele montate pe scena Ateneului. Interesant! Deoarece am realizat, pînă azi, circa douăzeci de montări pe scena Luceafărului, două pe scena Naționalului, trei la teatrul radiofonic și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
jupâne - a pus capăt vorbei moș Dumitru. Ei. Socoteala îi deja făcută. Uite aici. Banii sunt numărați. Pâcu s-a apropiat de masă și a privit la ce scrie pe hârtiile lui Aizic. Nu a uitat să arunce o prvire fugară și la teancul de bani. Apoi, în felul lui șugubăț, și-a arătat dorința: Ce bine mi-ar prinde mie toți gologanii iștia nici nu-ți închipui, jupâne Aizic. Pot să te împrumut pentru un timp, dar cu oarece dobândă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
asta? - a întrebat Pâcu, făcând ochii mari. Știe și este de acord cu dorința noastră. Vezi, Dumitre? Nouă nu ne-o venit așa ceva în minte. Asta-i chiar o treabă bine gândită. Pe fața lui Hliboceanu a trecut o lumină fugară și i-au strălucit ochii de mândrie. Da’ cum îi plătiți lui Costache în fiecare seară? - a întrebat moș Dumitru. Simplu. Costache trece la catastif tot ce ne pune pe masă și eu iscălesc în fiecare seară, iar vinerea plătim
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
făcut lumina lămpii mai mare, în timp ce privea la Hliboceanu. Voia să afle cauza geamătului. I s-a părut că ochii lui Hliboceanu au căpătat un strop de lumină în plus și că în colțul gurii i-a apărut un zâmbet fugar... „Asta-i o părere doar. Vom vedea noi mâine dimineață...” Cu aceste gânduri, s-a aciuat în culcușul de pe podea. A ațipit pe dată... Pe la al doilea cântat al cocoșilor, a auzit ca prin vis mișcare în patul lui Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pași și privind zidurile cu atenție, că Încăperea s-a mai deslipit câțiva centimetri de casa-mamă, așa cum un cofetar iscusit desprinde cu artă o felie din trupul unui uriaș tort. În lumina somnoroasă a dimineții, mai arunc o ultimă privire fugară spre pereții mucegăiți și scorojiți de vreme și-mi iau zborul spre Studioul de Filme Documentare unde lucrez. Când străbat În grabă holurile spațioase, mă simt ca Într-o cometă care a coborât lin pe pământ, și, În lumina căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
când trase storul la loc, simți iarăși imboldul dorinței. Era bine Îmbrăcată, vorbea „ca o doamnă“ și-i citise cărțile cu admirație. Aceste trei elemente Îl cuceriseră. Tot mai era conștient de locul lui de naștere În Balham și de fugarele rămășițe ale accentului cockney din vocea lui. După șase ani de succes progresiv, succes ilustrat de cifrele de vânzări, două mii de exemplare, apoi patru mii, zece mii, douăzeci și cinci de mii, o sută de mii, era Încă uluit când se vedea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
câteva lumini dar nu era Încă destul de dimineață să poți vedea casele. Un pod peste Dunăre, mărginit de lumini, străluci precum catarama unei jartiere. Și-uite așa e calea mea, fără nici o zi mai grea. Undeva În josul râului se zări fugar o casă albă. Ai fi putut s-o iei drept un trunchi de copac Într-o livadă dacă n-ar fi fost cele două lumini ale Încăperilor de la parter și, În timp ce fata privea, ele se stinseră. Au stat și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]