25,640 matches
-
am face mari iluzii despre buna funcționare a acestor mecanisme. Poliția a recunoscut că cei doi foști ofițeri de Miliție primeau informații din interiorul acestei instituții. Încît, atunci cînd Creangă și Stănică ar fi trebuit arestați, preveniți fiind, amîndoi au fugit de acasă. A urmat circul știut - al dării în urmărire, pe principiul prinderii orbului. În loc să-i caute pe complicii coloneilor, cum s-ar cuveni după lege, Poliția a ridicat din umeri. Iar dacă cei doi nu s-ar fi predat
Și totuși unde au fost coloneii Creangă și Stănică? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13446_a_14771]
-
alegeri, președinte al Societății Anonime a lui Hristos, Baader își distribuia comunicatele prin redacții. Tzara era fascinat de tumultul orchestrat de Baader cu atîta dibăcie. N-avea să uite această lecție. Richard Huelsenbeck era și el un militant al avangardei. Fugise din Germania și intrase în contact cu acest grup în care mocnea revolta împotriva oricărui conformism. În Jurnalul său, Ball nota că acestui nou-venit i-ar plăcea să bată toba pînă cînd literatura ar intra în pămînt. Pe 26 februarie
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
sens „totalitar”. RB: Albania, care se bucură de proximitatea Mediteranei, a cunoscut și ea mutilări peisagistice... IK: Din păcate, da. Numai că o parte a litoralului albanez era interzisă accesului public din teama obsesivă a puterii că oamenii ar putea fugi. Așa încît o considerabilă porțiune a țărmului era rezervată armatei! În timp, ea a ocupat și cele mai frumoase zone de pe litoral. După căderea comunismului, s-a întîmplat un lucru paradoxal. Tocmai prezența armatei a fost cea care a ferit
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
în buget, că te și trezești stropit de jeturile puturoase ale „muzicii preferate” de un clan familial instalat temeinic alături de automobilul cu radioul dat la maximum... Mai ai cîteva zile de vacanță, ai prins un tren și ajungi pe litoral. Fugi de asfalt, de clădirile stas ale orașului. Descinzi pe plaja inundată de soare și policromie în mișcare. Ocolești precaut palmierii d-lui Agathon și dai să te reîmprietenești cu valurile care, într-adevăr, te recunosc, întrucît îți ling pe dată
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
cu o bizară pasiune pentru aruncat de toți pereții propria pisică, singur ca un urs panda, căutînd ceva în care să creadă și victimă a vagabonzilor locali. Florin Lăzărescu are o mînă fină pentru figuri pitorești, de la Șobolanu, „tata” copiilor fugiți de la orfelinat și adăpostiți într-un cavou, sau Holbatu, cel mai recent protejat al său și singurul alfabetizat, la părintele Nicolae, la muncitorul care știe să pună gresie, dar nu și să picteze biserici, la realizatoarea de emisiuni TV izvoditoare
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
putem împiedica să nu ne gîndim la Rabelais și la ale sale liste de o diversitate monotonă, cînd citim, de pildă, relatarea lui Constantin Diichiti despre “cum s-a făcut treaba după ocuparea cetății Corinthos”: “(...) răpia cine ce putea și fugia: cine potire, cine discoase, cine linguri, cine sfite, cine zvezde, cine epetrafile, cine cruci, cine icoane, cine candile, cine cărți, cine sfeșnice, cine lumînări, cine aur, cine mărgăritariu, cine inele, cine brățări, cine oglinzi, cine piepteni, cine arginturi, cine arămuri
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
scrisă în colaborare cu Luigi Guarnieri, a primit medalia de aur pentru dramaturgie italiană). Romanul distins acum cu Premiul Strega are ca temă emigrația italiană în America, la începutul secolului XX și e povestea bunicului scriitoarei, Diamante Mazzucco, cel care, fugind de sărăcia de acasă, ajunge la New York în 1903, împreună cu verișoara lui, Vita. Mizeria și aventurile emigranților italieni de acum un secol constituie o temă evitată de prozatorii din Italia, fiindcă memoria colectivă a resimțit emigrația ca o rușine. „Ceea ce
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
un vânticel ușor, călduț și înmiresmat, până la căderea bruscă a tenebrelor lumina blândă se îngemănează cu umbra de pe trotuoare, gâzele pământului mișună grăbite, frunzele colcăie încă de seve ascunse, păsările cerului, cu apelurile lor intermitente, aripi pestrițe și nume necunoscute fug speriate la orice apropiere, fâlfâind din aripi.” Cum se vede, instrumentul expresiei este limba maternă, cea română, scriitoarea cunoaște prețul cuvântului „cred că păstrând proporțiile, ca și nouă, lui Valéry îi plăceau înainte de toate cuvintele.” (O discuție pe pernă, între
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
Mișa Karagheorghevici, stăpânul castelului de la Clejani) și Stegăreștilor (care coborau dintr-un stegar al lui Bibescu-Vodă). Astfel, Rica Botez se înrudea cu familiile Alexandrescu-Guranda (implicată în politica țării), Albrich (mătușa Eufrosina Alexandrescu s-a căsătorit cu ofițerul Oswald Albrich, care fugise din Austro-Ungaria, pentru că omorâse, într-un duel, un ofițer superior), Alevra, Baron, Băicoianu, Bălănescu (mătușa Victoria Bălănescu era o frumusețe a epocii, elogiată și de Nicolae Leonard), Cantacuzino (verișoara Yvonne Alexandrescu-Guranda a fost căsătorită Cantacuzino și a avut o fiică
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
distrus - își pierde sensul, de parcă nu s-ar întîmpla nimic. Atunci acest act trebuie omis. Dacă este plin de „explozii”, foarte mici dar evidente (speranță, dorință, pasiune, dorința de a opri și de a nu da drumul, dorința de a fugi), peste o secundă totul pare să erupă. După doi ani, în spectacolul nostru actul patru a devenit trist uneori și se explică prin faptul că se vorbește încet și se merge lent. Eu aparțin școlii lui Lev Dodin, școală care
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
30 septembrie Zvonurile legate de ciumă nu au fost, vai, dezmințite. Caravana noastră a fost nevoită să ocolească orașul pentru a-și înălța corturile spre apus, în grădinile de la Merâm. Aici e mulțime mare, căci numeroase familii din Konya au fugit de epidemie pentru a se refugia în acest loc cu aer sănătos, printre fîntîni. Am ajuns spre amiază, și, în pofida împrejurărilor, am văzut că acolo domnește un spirit, era să zic “de sărbătoare”, nu, nu de sărbătoare, ci de plimbare
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
Boz care a fost cotat drept unul "dintre primii apologeți ai lui Urmuz" - (cum recent bine constata Nicolae Balotă*). Vitregia timpurilor și o foarte amară experiență din Franța îl vor determina pe Lucian Boz (precum și pe Ștefan Baciu - care a fugit tocmai în Honolulu) să se refugieze în Australia - unde a purtat o amplă corespondență între anii 1958 și 1977 inclusiv cu Ștefan Baciu pe nedrept uitat în țara lui de baștină. În 1981, Lucian Boz - nostalgic - a avut totuși timp
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
în depărtare, se zăreau munții. Era început de septembrie, iar dimineața pogora pe pământ lărgită de lumină și deplinătate. Totul părea în flăcări. Și, în automobilul care-i ducea, femeia i-a spus bărbatului: E mijlocul vieții. Prin geamuri, totul fugea înapoi. Casele, pădurile, munții, satele, copacii și râurile fugeau și păreau devorați pe rând. Parcă i-ar fi înghițit chiar șoseaua. A apărut o răspântie. Acolo au cotit spre dreapta. Și au mers înainte. Cred că ajungem curând, a spus
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
iar dimineața pogora pe pământ lărgită de lumină și deplinătate. Totul părea în flăcări. Și, în automobilul care-i ducea, femeia i-a spus bărbatului: E mijlocul vieții. Prin geamuri, totul fugea înapoi. Casele, pădurile, munții, satele, copacii și râurile fugeau și păreau devorați pe rând. Parcă i-ar fi înghițit chiar șoseaua. A apărut o răspântie. Acolo au cotit spre dreapta. Și au mers înainte. Cred că ajungem curând, a spus bărbatul. Și au mers înainte. Copaci, câmpuri, case, poduri
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
devorați pe rând. Parcă i-ar fi înghițit chiar șoseaua. A apărut o răspântie. Acolo au cotit spre dreapta. Și au mers înainte. Cred că ajungem curând, a spus bărbatul. Și au mers înainte. Copaci, câmpuri, case, poduri, munți, râuri fugeau înapoi, lunecau până departe. Femeia s-a uitat îngrijorată în jur și a spus: Cred că ne-am rătăcit. Cred că am luat-o pe un drum greșit. Probabil la intersecție, a spus bărbatul, oprind mașina. Am cotit spre apus
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
fi tăcere ca să asculte susurul limpede al apei. Tăcere ca să rostească toate cuvintele grave și pure, îngreunate de pace și de bucurie. Acolo nu va lipsi nimic: doar dorința să se afle acolo. Prin geamuri, câmpurile, brădetul, munții și râurile fugeau înapoi. Cred că ajungem curând la intersecție, a spus bărbatul. Și au mers înainte. Râuri, câmpuri, brădet și munți. Și a trecut o jumătate de oră. Trebuia să fi ajuns până acum la intersecție, a spus bărbatul. Sigur că am
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
un teren mare în mijlocul ulițelor, o piațetă, dacă vrei. Pusta cu romanițe, locul de joacă pentru copiii de pe cinci, șase ulițe... Și stăteam acolo și ciuleam urechile, iar dacă de emoție nu auzeam nimic, îi întrebam pe ceilalți copii. Apoi fugeam acasă și dădeam vestea. Așa că am și amintiri luminoase, însă domină cele întunecate, nu știu cum o să le luminez. D.P.: Extrapolînd, de la relația cu tatăl, oare relația ta cu Dumnezeu s-a mai ameliorat, și ea, între timp? M.P.: Cum să-ți
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
discipol ascultător. Pe alt plan, Micheline Rozan va interveni pe parcursul sau parizian. Mărie Hélène Estienne este astăzi colaboratoarea lui, Nina Parry credincioasa lui asistență. Altădată o prietenă foarte dragă, în stadiul final al bolii, l-a întrebat: Știi tu de ce fugi? Știi cel putin unde vrei să ajungi?, iar o femeie foarte frumoasă i-a spus odată: poți să-ți ofer ceva ce nu ți-a dat nimeni niciodată... plictiseală. Aproape la fiecare răscruce găsim o femeie și ele îl hrănesc
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
te lovește un asemenea necaz, afli la morgă că e criză de formol. Tot ceea ce ți se poate oferi la morga din Suceava e depozitarea mortului la frigider, ca să nu se împută. Apoi îți iei mortul de la frigiderul morgii și fugi cu el la groapă, ca să nu se descompună. Mai cumplită bătaie de joc decît asta mi se pare greu de imaginat. Nu se găsesc bani pentru medicamentele compensate, că sînt scumpe. Așa o fi deși pe vremea guvernelor de coaliție
Criză de formol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13784_a_15109]
-
sinuciderii lente a lui Oblomov. Sîntem martorii acestei sinucideri la vedere. Poate că și asta se cheamă "oblomovism". Lenea ca abandon, în cele din urmă, în brațele morți. De cîte ori, oare, nu ne-a bîntuit disperarea, tentața de a fugi, de a părăsi totul, de a pleca departe, oriunde, chiar și pe lumea cealaltă. Totul e pe muchie de cuțt în punerea în scenă de la Bulandra, e foarte firesc gîndul lui Toca, tulburător paginat, cu o muzică ce pregătește, însoțește
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
concentrarea versului liric, accesul mult mai greu la epifanie. Petrec mult timp rescriind, lucru ingrat, și deloc poetic. Dar e important să coordonezi structura ca întreg... LV. Care-ți sunt modelele, dacă ai, și care-ți sunt prietenii? Autorii Desperado fug de clasificări. Ei se vor un curent în sine. Ceea ce nu-i împiedică să semene leit în această dorință fierbinte de a se deosebi între ei. Tu aparții vreunui grup ori mișcări? FS. Știu că nu țin de nici o școală
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
stați oleacă să vă scot eu gărgăunii din cap... Și, apucând pravila cea mare, dă cu ea de-a azvârlita în adversari. Apoi, înhățând un sfeșnic greu, după ei... Părintele Duhu și călugărașul o iau la sănătoasa din sfânta biserică fugind mai mult pe brânci decât în picioare; chiar după tipic... Ironie evidentă a lui Creangă care ia partea popii Oșlobanu, oricât l-ar urî. Și pe bună dreptate. Sunt metode care, susținând adevărul, îl compromit. Se cuvine, prin urmare, să
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
ca pornire de văzut că, adesea, dînd peste încăperi în care dezordinea e cea care face legea, tocmai această dezordine creează, ea, starea de spirit generatoare de incitante conexiuni. (Evident, numai promiscuitate ca atare, numai neputincioasă mizerie să nu fie) Fugind, o viață, la Cumpătu, suburbia sălbatică a Sinaiei, n-am putut ocoli (mai niciodată) Vila Luminiș. În și mai sălbaticul cotlon al pădurii. Cu adevărat, de o geometrie simplă: în chipul ei exterior, magistral gîndit în bună tradiție arhitecturală, în
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
așa după cum ar fi fost normal. Numai acest detaliu tehnic și era de-ajuns să te lămurești cu ce fel de patrioț aveai de-a face și cu ce mentalitate ofițerească. Misia lor era să-i împiedice pe români să fugă din raiul comunist, și nu să-i oprească pe eventualii răufăcători străini dornici să fure secretul pastei de mici și compozița ideală a zaibărului. Același domn Timofte, de data aceasta în postura de hăitaș iliescian, a avut imensa neobrăzare de-
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
culturale ale exilului (abordate deja strălucit între alții de Julia Kristeva sau mai recent de Sorin Alexandrescu, ale căror scrieri îmi sunt acum cel mai la îndemînă), romanul lui Milan Kundera este și o suprafață de proiecție pentru intelectualul est-european fugit în Apus din calea dictaturii comuniste. „Forțele implacabile ale Istoriei" precizează autorul „care au atentat la libertatea Irenei" sunt cele care au făcut-o să fie ea însăși liberă. Evident, dilema Irenei este a tuturor emigranților și implicit și cea
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]