137 matches
-
clinica pe linie moartă. Înainte să vină el, era un ditamai tocătorul de bani pentru dezintoxicare. Aveam paturile pline de alcoolici, plictisiți și Îmbuibați cu benzodiazepine. Bobby Crawford bagă capul pe ușă și toată lumea se ridică din pat și dă fuguța la terenurile de tenis. E un tip uimitor. Înțeleg că-l cunoști bine. Încă prea bine. (RÎse În sinea ei.) Sună răutăcios, nu? O să te bucure să afli că nu e bun de amant. — De ce nu-i bun? — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu-i ține nici un discurs ideologic, nu face învățământ politic cu el. Lt. Popa are o problemă simplă, să- și justifice leafa : „Mă, tu crezi că statul mă plătește degeaba ? Dacă recunoști, terminăm treaba repede, iei două luni și mergi fuguța acasă”. Pârâtul e un amărât, reclamantul e ditamai doctorul de la București, prin urmare amărâtul e vinovat. De ce anume e vinovat nu mai are importanță : e vinovat că se uita la mare, e vinovat că nu bea și nu fumează ca
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
spună vreun cuvant unul celuilalt. Pe când se Înnoptă, băiatul simți prezența oboselii și se hotări să o ia către casă, cu gândul că Își va continua călătoria În următoarea zi. Nici nu apucă bine să facă cațiva pași că dă fuguța inapoi să-l Îmbrațișeze pe colegul său de bancă. Bătranul surprins de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi Înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul În acea zi. Ajuns acasă, mama băiatului
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
Căminului cultural, Vasile Vasiliu, încearcă, dar... înghite în sec de câteva ori, ridicând o mână în sus și, apoi, dintre emoții se desprinde: bine ați venit în satul nostru și al D-voastră... și Victor Ion Popa l-a îmbrățișat fuguța scăpându-l de discurs ... Venea, Victor Ion Popa, în fruntea unei echipe de studenți în medicină umană și veterinară, agronomie, sociologie etc., să studieze străbuna așezare răzășească, satul său de origine, în speranța găsirii unor soluții de ridicare economică și
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
eu mă duceam la el cu un lighean de gogoși făcute de soție ca să mai vorbim și să ne delectăm cu vinul roze, Souaflias. Deși mă feream, domnișoara conf. Dincă, tot din Timișoara, m-a zărit și a luat-o fuguța după mine, chiar în momentul în care omul mi-a deschis ușa. Bănățeanul se uita cu înțeles la mine și nu conversăm, ca să plece mai repede. Vai ce-mi plac gogoșile! Sînt moartă după ele. Noi eram posaci, domnișoara, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la pămînt. Raluca se ridică amețită, tușește puțin și nu realizează că nu mai are sutien. Pudicii se uită fugitiv, lacomii boldesc ochii, iar Ionică țipă disperat: Fii atentă... Ce? întreabă Raluca. Sutienul! zbiară Ionuț. Un țipăt studiat și o fuguță spre haine, nu prea repede totuși, îl exasperează pe Ionică. Preocupați de spectacol n-am observat că fetița lui Rotaru era încet-încet dusă spre larg. Chiar începuse să țipe. O alertă de grad zero scoală plaja în picioare. Femeile țipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
popușoaie și să pună cineva mâna pe dânsul, că el e încă foarte mic și prostuț... Grivei, cățelușul, îmi era tare drag. Îmi petreceam clipe-n șir privindu-l, urmărindu-l. Când ieșeam din casă în ogradă, venea tot o fuguță la mine. Mi se împleticea printre picioare. Se rotea înjur, îmi aținea calea, mârâia ori mă prindea cu gurița de pantaloni, se oprea înaintea mea, lătra scurt și dădea din coadă și parcă-mi zicea: "Lasă dracului latina! Hai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
buchetului și aburului rece. Și apoi, dacă intrați acolo, trebuia să respectați sloganul fraților Amira, făcut pe calapodul celui de la Junimea: „Intră cine vrea, rămâne cine bea!” Nu întotdeauna aveați timp să umblați hai-hui pe cele coclauri și atunci urcați fuguța dealul și colea, pe Sărărie, vă aștepta „Hanul lui Topor”, care nu era chiar de lepădat. Timpul, însă, cu bune, cu rele, își urma calea. Pentru o vreme, matale te-ai mutat cu școala în Strada Banu, într-o casă
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
el fiind inspector școlar. Numai ce mă vede Mișa, că și începe a povesti: Dacă ai ști, mata,boierule, de câte ori i-am adus eu aici pe Eminescu și Creangă în vizită!...După ce terminau de pus la cale cine știe ce treburi, treceau fuguța strada și se aciuau la Bolta Rece, unde continuau cisla în fața unei ulcele cu vin... Ca să nu-l țin din treburi pe Mișa, îi spun: Am să te rog ca mâine să mă aștepți în Piața Unirii, așa cam pe la
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
care să mi semene și căruia să-i semăn, măcar pe ici, pe colo, În bune și În rele; căruia să-i placă pandaliile și trăsnăile mele, cum și mie ale lui, și după care, spune Înțeleptul, s-alerg fuga fuguța și el după mine la fel; care să nu te mintă cum te mint toți În jurul tău, vorbindu ți pe față Într-un fel și În spate altfel; cu care să te Împaci În aceeași exis tență sensibilă, liberă, fantastică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
hangarele portului) le-au tras-o suavelor și experimentatelor pisici. Înfometați, sălbatici, neținând seama de aspectul lor hidos și de faima lor în omenire, sfidând afecțiunea bipezilor față de feline, uitând până și de semenul lor din La Fontaine care alerga fuguța să roadă plasa în care era prins leul, ignorând proverbele, zicalele și chiar folclorul - șobolanii au invadat străzile și au sărit la pisici, ca lupii la oi, gata să le înhațe, gata să le devoreze - zice Associated Press -, într-un
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
știi, că de asta te plătește - și încă bine - redacția!” Ofensat, Sp. a dat să protesteze. „Din clipa asta nu mai am ce discuta cu dumneata”, l-a întrerupt R.C. „Mîine, cel tîrziu poimîine, îmi aduci recenzia. Am terminat. Hai, fuguța, la treabă!” „Bine, șefule”, a răspuns moale, cel expediat. Apoi, după o clipă de ezitare: „Ai cumva volumul de care ziceai (vechea lor camaraderie spărgea din cînd în cînd crusta formulelor protocolare) ori îmi poți spune cum se cheamă, să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]