247 matches
-
cuprinsul Europei iubea. ținea strâns în brațe femeia. O iubea între cer și pământ, în nesfârșirea albă a dăruirii de sine. Și mai era ceva în expresia bărbatului, ceva care, în mod inexplicabil, neașteptat, îl tăie drept în inimă. O fulgerare de diamant. O tăietură fină, surprinzător de profundă. Și durerea îl făcu să geamă. Privea chipul bărbatului, fără să-și mai desprindă luneta de la ochi. Aștepta. Nu, nu mai aștepta nimic. Participa. După un timp, își trecu luneta dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Femeia îl privi drept în ochi și, după ce îi luă mâna în mâinile ei, zâmbi. Hm! Mâna voastră... Multe femei și-ar dori să o simtă pe pielea lor. Catifelată... Ușoară... Atât de fierbinte, mai ales... Aurul brățărilor și scurtele fulgerări ale vreunui felinar aprins luminau interiorul trăsurii. După o vreme, cu ochii închiși, ca în transă, Zerenda își lipi palma prințului de frunte. Vocea i se schimbă. Tot mai înceată, tot mai egală, ca dintr-o altă lume. ― Sufletul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
capete rostogolindu-se și cu multe implorări către bunul Dumnezeu sau câteva lacrimi ale regelui pentru câte un credincios de-al lui care-și dă sufletul, dar totul e ca și cum ar fi turnat În culori, printre valtrapuri roșii, harnașamente aurite, fulgerări de coifuri și de spade sub soarele galben al deșertului și În fața mării turcoaz, și cine știe dacă Templierii nu-și trăiau astfel măcelurile lor de zi cu zi. Privirea lui Joinville se plimbă de sus În jos și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de cornișe prețioase. În involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături de rubin, Criști contorsionați de suferință, cu picioarele roșii de hemoragie. Într-o fulgerare de aur din barocul târziu, am văzut Îngeri cu fețe etrusce, grifoni romanici și sirene orientale care se ițeau din capiteluri. Mă preumblam pe străzi străvechi, vrăjit de numele lor ce păreau niște cântece, Rua da Agonia, Avenida dos Amores
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai tineri, se aliniau alte mașinării, cu ecranul fluorescent, pe care planau În escadre păsări de pradă pline de ținte, kamikaze din Spațiul Extraterestru, sau o broască sărea de colo-colo, emițând niște orăcăieli În japoneză. Barul Pilade era acum o fulgerare de lumini sinistre și poate că prin fața ecranului de marcă „Galactica”, trecuseră și curierii din Brigăzile Roșii cu misiuni de Înrolare. Dar cu siguranță că trebuiseră să abandoneze flipper-ul, pentru că nu poți juca ținând un pistol la brâu. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
viață În trupurile lor... Sala s-a umplut de lumină, lumina s-a estompat În penumbră, apoi Într-o obscuritate Întreruptă de fulgere portocalii, fu o imensă iluminare aurorală În timp ce unele trompete cântau Înalt și răsunător, și a fost o fulgerare de rubin, insuportabilă. Și În clipa aceea am pierdut-o din nou pe Lorenza, și am Înțeles că n-aveam s-o mai regăsesc. Totul se făcu de un roșu Înflăcărat, care treptat trecu la indigo și violet, iar ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
niște ochi blânzi în care palpita o neastîmpărare eternă. Gura ei fină șopti melodios: ― Prostule mic... Nu mă mai iubești? Bărbatul respira aerul ei, căuta să reziste și își dădea seama că se pierde. Îi trecu prin gând cu o fulgerare dureroasă că își bate joc de el. Pe urmă i se topiră toate gândurile în minte într-o singură dorință stăpânitoare. Ea se apropiase și-și lipise corpul de el cu brațele mereu răsfirate. Nu mai vedea decât ochii ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fețele, parc-ar fi vrut să vadă cine lipsește. ― De, cucoane! răspunseră câteva glasuri nesigure, între care bătrânul Iuga recunoscu pe al lui Ignat Cercel, zărindu-i chiar mutra plângăreață undeva, fără să-l intereseze însă, ci numai ca o fulgerare a conștiinței. Trecură câteva clipe. Pauza păru tuturor nesfârșit de lungă. Pe urmă, brusc, Miron Iuga strigă poruncitor: ― Cine v-a chemat pe voi aci, să-mi stricați straturile, și rondurile, și potecile la care am muncit din greu cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și până la camera din centru, sute de uși date de perete, cu lacătele însîngerate. M-am trezit cu o senzație stupidă, care m-a sâcâit toată dimineața, dar nu mi-am amintit visul decât după prânz, mai întîi ca niște fulgerări de emoție pură în plex, apoi, la școală, pe când îmi ascultam elevii, ca niște secvențe dureroase ininteligibile. Mi-a trebuit și ziua următoare ca să pot reconstitui tot ce-am povestit aici. Ba chiar, nu știu de ce, am impresia că îmi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca să-i împodobească fața cu apele lor ca de agat. Purta la gâtul decoltat patru șiruri de perle (firește artificiale, ca tot ce era pe ea, dar ce importanță avea pentru noi?), în fiecare boabă sidefie se răsfrângeau, în minuscule fulgerări de lumină, grădina noastră, casa și straturile de flori. Rochia, care-i venea până la glezne, era de o extravaganță nemaivăzută. De un verde brutal, cu ape când galbene, când albăstrii, se despica în față, în unghi ascuțit, pînji la brâu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
când l-am urmărit pe fereastra bucătăriei. Zet, înfoiat tot peste sacoșa de cumpărături a lui Gabriel, avea expresia lui de pasăre cocoțată sau ceea ce Gabriel numea expresia lui de „cuceritor“, cu botul negru întredeschis, lăsând să se vadă o fulgerare a dinților albi, și cu ochii negri-albăstrui, ca mătasea șanjantă, privind cu cochetărie la admiratorii săi. Atinse cu o lăbuță albă mânerul sacoșei, se uită cu un aer provocator la Gabriel, apoi o atinse din nou de două ori, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
meu încât s-au rotunjit în cele din urmă-ntr-un cuib urzit din fir desprins din pânzele plecatelor corăbii și căptușit cu iarba uitatelor vacante. Era un cuib din care putea cândva zbura un stol de pescăruși, ca niște fulgerări țâșnite din spuma înaltelor talazuri! De ce mi-a fost teamă să nu mai apară în cuibul acela frumos numai un pui de cuc care să rămână stingher? Intersectări Am revăzut duminică biserica Coșulei; oamenii ieșeau deja de la slujbă încât îi
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
o vorbă. ― Ce ai? Ești supărată? Din nou tăcere... ― Aimée, ce înseamnă asta? Rămânea mai departe mută ca piatra. ― Dar, pentru numele lui Dumnezeu, spune, ce ți-am făcut, cu ce am greșit față de tine? În clipa aceea, într-o fulgerare a minții, avui pricina supărării cu o claritate desăvârșită. ― Aimée, ești geloasă? Crezi că mă uit la Veverița? Ah, prostuță mică, de ce te cobori atît? Nu te-aș da pe o sută de veverițe. Ea începu să plângă și se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
toți au murmurat că aș fi un mag. Ei, și? Doctorul Dee, dintr-un renume ca ăsta, prosperă. Am fost să-l vizitez la Mortlake și tocmai cerceta o hartă. N-a spus decât ceva vag, bătrân diabolic ce e. Fulgerări sinistre În ochii lui vicleni, mâna osoasă care-i mângâia bărbuța de țap. — E un manuscris al lui Roger Bacon, mi-a spus, și mi-a fost Împrumutat de Împăratul Rudolf al II-lea. Cunoști Praga? Te sfătuiesc s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fund, În fața unui soi de cort sau de baldachin, sub care se Înălța un tabernacul, rugându-se În genunchi, murmurând fără Încetare și blasfemiator cele șaptezeci și două de Nume ale lui Dumnezeu, stătea un Bătrân. Am aflat, printr-o fulgerare subită a Nous-ului, că era Heinrich Khunrath. — Fii sănătos, Dee, zise acela, Întorcându-se și Întrerupându-și rugăciunea, ce vrei? Părea un fel de tatu Împăiat, o iguană fără vârstă. — Khunrath, zise Dee, a treia Întâlnire nu a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
avem aurul, tu harta. Să ne unim și vom fi invincibili. Cu un gest hieratic Îi arăt cu degetul fantomatica besactea pe care el, orbit de nerăbdare, crede că o vede În umbră. Se Îndreaptă Într-acolo, cade. Aud sinistra fulgerare a spadei lui Luciano, În ciuda beznei văd horcăitul ce sclipește În pupila amuțită a englezului. S-a făcut dreptate. Îl aștept pe al treilea, omul Rozei-Cruce franceze, Montfaucon de Villars, care-i gata să-mi trădeze, acum sunt prevenit, secretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acela de lună care răsare. Cocoașa largă a muntelui Bricco, spinările mai netede ale colinelor Îndepărtate deapănă povestea unor lente și somnoroase mișcări subterane ale pământului-mamă, care, tot Întinzându-se și stratificându-se, parcă face și desface planuri azurii În fulgerarea posomorâtă a o sută de vulcani. Nici urmă de diriguire profundă dinspre curenții subterani. Pământul se desfăcea În felii În starea aceea de somn-veghe, și schimba o suprafață cu alta. Unde odinioară pășteau amoniții, sunt diamante. Unde mai Înainte Înmugureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acele odoare părea să lucească în el, ca și cum ar fi ascuns o piatră prețioasă sub stratul de murdărie. Desigur, era vorba despre o iluzie optică, despre o răsfrângere a luminilor pe aurul icoanelor. Totuși, mie îmi plăcea să cred că fulgerarea aceea era simbolica strălucire a cunoașterii sale, a celor ce aflase în timp ce pândea moartea care destramă meticulos tot ce a fost țesut de către Cel Nevăzut. Știința lui o aveau doar puțini inițiați, ceea ce îi îndreptățea, fie și în parte, semeția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca și cum plecarea noastră ar fi fost secretă. XV Gundeperga ne-a primit în curtea mănăstirii, înconjurată de obișnuita companie de tinere novice. În ochii ei citeam ceva nevăzut de mine până atunci: o duritate cu greu îmblânzită. A avut o fulgerare în priviri atunci când s-a uitat la Rotari. Am simțit obișnuitul gol în stomac. După ce i-am sărutat mâinile, am tăcut și m-am retras. Dar imediat după aceea am fost nevoit să-mi învinovățesc fantezia de prea multă exaltare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fi îndurerat, dar durerea aia poate fi și o armă. Spune-i Gailei că ești gata să poruncești depunerea în secret a cadavrului lui Romilde în apropierea unui zid de biserică, să zicem cea izolată și necunoscută de la Gruse. O fulgerare vestind interesul s-a citit în ochii posomorâtului meu prieten. S-a gândit o clipă, după care a spus surâzând: - Tu, Stiliano, ești în stare să faci din propriile greșeli un avantaj. Cred că este o idee bună. Mâine o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
distingea nimic, deși își auzea bătăile inimii și-și simțea răsuflarea fierbinte. O clipă, doar zăbovi peste ochii lui lumina ochilor ei întunecați și obosiți, fără s-o cunoască. Ea trecu mai departe, dreaptă, fără să întoarcă capul. Într-o fulgerare a ținerii de minte, sub zâmbetul înghețat, după o cută a buzelor, recunoscu gura pe care o sărutase mai demult. Nădușit de sudoare, își întinse brațele spre ea strigând: ”- Așteaptă-mă!... Așteaptă-mă!... ” Sângele îi vâjâia în urechi... creierul său
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
suferință. De ce un nebun vede mai mult? Fiindcă nebunia-i suferință. De ce un singuratic simte mai mult? Fiindcă singurătatea-i suferință. Și de ce suferința știe totul? Fiindcă-i Spirit. Defectele, viciile, păcatele nu ne descoperă laturi ascunse ale firii prin fulgerările de plăcere, ci prin sfâșierea cărnii și a duhului, prin revelațiile negațiilor. Căci tot ce-i negativ e ispășire și ca atare cunoaștere. O ființă care ar ști totul ar fi un fluviu de sânge. Dumnezeu, dispunând de prea multă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe stradă... el simți că Castelmare își grăbește pasul. El se opri în loc și se întoarse spre partea dinspre care venea sunetul de pași... Castelmare sosi... Tăcere. Ieronim plezni cu vârful sabiei într-un mur de granit și la acestă fulgerare scăpărătoare se recunoscură îmbii rivali. În același moment, fără să se fi schimbat vro vorbă măcar, săbiile începură a se crucișa, a zăngăni, apoi se auzi un gemet... o cădere grea pe pavagiul dur al stradei, una din cele două
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
simțemînt ni rămâne pentru acest interval al ștergerei? Nimic. Și cu toate acestea sosesc momente în viață în cari aceste trei elemente ale minții noastre, aceste sertare în cari băgăm o lume dispar pentr-o clipă... e drept, ca o fulgerare numai, dispar sau în parte sau în tot și stai ca înaintea unei minuni și te-ntrebi... așa ca omul care crezuse că tot ce vede e chiar așa cum este... că oare ce-nsemnează asta. Când privești o fizionomie ciudată, îți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îi rămâne despre acest interval al ștergerei? Nimic. Și cu toate aceste ne vin momente în viață în care aceste trei elemente ale minții noastre, aceste sertare în care băgăm o lume, dispar pentru un moment - e drept - ca o fulgerare numai - dispar sau în parte sau în tot și stai ca înaintea unei minuni și te-ntrebi, așa ca omul care-a crezut că tot ce vede e chiar așa cum este, că oare ce să-nsemneze asta... Când privești cîte-o fizionomie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]