166 matches
-
unde e poetul?/ Între stele și el a fost așezat/ un vitraliu înfricoșat" (Carte de versuri). Îndemnîndu-se, vag ironic: "să lăsăm/ rotile minții/ să ne măsoare durerea/ cu o dulce încetineala!" (Hei, rup!), poetul se află în căutarea răbdătoare a fulgurațiilor, a acelor notații inspirate care scînteiază, iluminînd brusc textul cu voință anost: "Stă/ în fața tarabei goale,/ îmi surîde și mă îmbie:/ Alege!/ Iată, aici, lumina coborîtă-n oglindă/ doritoare să ia forma chipului tău lăuntric" (Tarabă). Ori abstractizant: "Absența pastelului -/ măcar
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
sălbăticiei" inițiale reprimate, restrînse la fante înguste, eșantioane ale unei naturi ce-a acceptat o "ordine") și de abstracțiune, o abstracțiune în care plusează o luciditate ce are tactul de-a nu trece în grila unei conceptualizări oneroase, rezumîndu-se la fulgurații care îngînă natura insolită a jocului concret. Textul ia naștere din echilibrul acestor alternanțe, care e însăși miza lirismului în cauză: "Aș putea întinde o mînă,/ Te-aș putea atinge. Te-aș putea păstra./ Mirosul devine mereu mai important./ E
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
mintea din dorința de a surprinde nuanțe mici. Și așa ajungem la ritualul de exprimare al lui Wittgenstein. „Dificultatea mea este doar una - enormă - ce ține de expresie.“ (p. 100) Wittgenstein nu construiește, ci semnalizează. Nu ține perorații, ci aruncă fulgurații. Nu pune trepte, ci trage trasoare. E de prisos să aștepți de la el un discurs care să urce treaptă cu treaptă, spre o coerență sudată. N-are stofă de narator dispus a lega fraze după rigori de înlănțuire sintactică, elocvența
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
singurătate de Gabriel García Márquez. Detectivii sălbatici este deopotrivă pseudo-thriller și antologie a poeților sud-americani, mozaic al prozei minimaliste și caleidoscop de stiluri narative, tur vertiginos prin istoria frenetică a unui continent ca fundal halucinant și mică istorie literară cu fulgurațiile unor biografii de scriitori, dar, mai ales, demonstrație de virtuozitate vizibilă în limba română grație altei virtuozități, cea a unui traducător de excepție, Dan Munteanu Colan. Romanul se compune din trei părți: prima și ultima parte are forma unui jurnal
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
ai Asociației Youth Press Portugal în cadrul proiectului european intercultural Romania Seen Through Your Camera, organizat de către Asociația română Support 4 Youth Development. Lucrările au fost prezentate în sala de conferințe a ICRL, în paralel cu expoziția Fulgores de Luz Portuguesa (Fulgurații de lumină portugheză), cuprinzând imagini artistice de inspirație lusitană semnate de compatrioata noastră, fotografa Monica Ioana Revecu.
ICR Lisabona - Ceremonia Amicus Romaniae by Simion-Doru Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4811_a_6136]
-
scoate decât o nouă lectură. Ardentă. Urmată, firește, de o nouă, imensă, tăcere. Cele mai vibrante pagini ale acestei proze, emanând deopotrivă eleganță, finețe, asperitate, ingeniozitate, umor, luciditate, sunt cele din capitolul Mandala (pp. 188-189). În centrul lui stă o fulgurație pasageră, de nu banală de-a dreptul. Un coș plin cu pisici, femele toate, răsucite care cum, dar nu claie peste grămadă. Pisici din toate generațiile, deci, de la străbunică la strănepoată. Detaliul se acoperă de sensuri: „Cercul ei auriu, desenul
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
subiect, Florin Iaru găsește câte-o poveste potrivită. Iubirile copilăriei, escapadele adolescenței, petrecerile studenției, zilele revoluției, marșurile din zilele mineriadelor, creșterea și descreșterea ziarelor postdecembriste, toate sunt aici. Fixate, extrem de bine, prin detalii. Flashuri de memorie sau, și mai adesea, fulgurații de limbaj. Dialogurile, mai ales, se rețin cu ușurință. Poate și datorită unei sonorități speciale. Poet, Florin Iaru simte ritmul. Și îl reface, la nevoie, cu naturalețe. Apropo de sus-menționatul Nicolae Iliescu, cu un an în urmă, acesta publica, împreună cu
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
Vladimirești, despre Brâncuși sau despre iubitele din studenția occidentală, condeiul lui lasă în urmă rămășițele unui cîmp de bătălie: bucăți de istorie, resturi de cunoștințe și, deasupra tuturor, impresia unei panorame sfîșiate: o dezordine de intuiții și un haos de fulgurații, aruncate pe pagină în ritmul unei impulsivități neînfrînate. Pandrea e un impulsiv de flegmă agresivă, al cărui imbold histrionic culminează într-un mirabil simț al expresiei directe. Avocatul scrie cînd mustuos, cînd contondent, grație asociațiilor imprevizibile de idei, harul variaței
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
cu atît mai mult cu cît această copilărie e una particulară. Nu e vorba despre copilul universal, ci despre o fetiță anume și despre felul în care tînăra fată își amintește de ea. Amintirile apar pe lume la întîmplare, din fulgurații aleatorii, deși o idee de cronologie există, volumul începînd cu venirea pe lume. Dar nu această voință de construcție e ceea ce atrage în primul rînd, ci minunățiile care se organizează instantaneu dintr-o dezinvoltură a memoriei afective: prima dată cînd
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
întrupat în scrisul șaizeciștilor de origine rurală, transilvani și ei, Ion Alexandru și Gheorghe Pituț. E ca o dezumflare a unui balon uriaș. Irealității retorizate îi ia locul o apropiere umilă, dar mai profund emoțională de realii, "filosofia" trece în fulgurațiile metaforei ne(pre)meditate. Dacă precursorii menționați încercau a reconstitui schelăriile haosului și a puncta o cosmogonie indigenă, Ioan Modovan săvîrșește operația contrară, a de-construcției. El demontează analitic universul dat. Pune sub lupă detaliile. Elanul dionisiac e înlocuit de
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
are loc la patruzeci de ani, cănd „eliberează” un ciclu de zece poeme, sub titlul Septembrie, fata tătara, și-l trimite la Editură „Albatros”, unde trece concursul și apare, alături de poeziile altor 19 autori, în Caietul debutanților, în 1979. Câteva fulgurații, ca semne de identificare (greu de stabilit la atâtea autori), lasă Nicolae Manolescu (ce observa că autorul „forțează analogiile”), Eugen Barbu și Voicu Bugariu (ultimul, cu o intuiție de relevanță, îi încadrează demersul liric „în categoria poeziei de refuz intelectual
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lipsită de obscurități, atîta doar că lexicul nu-l ajută deloc, de unde și senzația că asiști la chinurile unui iluminat care, în loc să-și exprime gîndurile, mai degrabă le bîiguie. La Celibidache putința nuanțării a rămas în urma harului muzical, dirijorul rostind fulgurații pe care nu le poate aduna într-o teorie, acesta fiind motivul pentru care, după decenii de cursuri ținute în diferite metropole ale lumii, a renunțat să-și publice cunoștințele. În fond, Celibidache simte că limbajul de care face uz
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
în urmă o școală. Discipolii l-au admirat, dar nu i-au putut călca pe urme, lipsindu- le nebunia, și mai ales înzestrarea. Fascinația lui Celibidache i-a stat în propria persoană, în acel exemplu viu, de histrion posedat de fulgurații ominoase, cu care își aducea publicul în transă. Fără maestrul de ceremonii cu puteri de medium, doctrina pe care a proferat-o a rămas stingheră, exotică și oricum ininteligibilă. Totuși simțim că e ceva adevărat în intuițiile lui Celibidache, în ciuda
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
are loc la patruzeci de ani, cănd „eliberează” un ciclu de zece poeme, sub titlul Septembrie, fata tătara, și-l trimite la Editură „Albatros”, unde trece concursul și apare, alături de poeziile altor 19 autori, în Caietul debutanților, în 1979. Câteva fulgurații, ca semne de identificare (greu de stabilit la atâtea autori), lasă Nicolae Manolescu (ce observa că autorul „forțează analogiile”), Eugen Barbu și Voicu Bugariu (ultimul, cu o intuiție de relevanță, îi încadrează demersul liric „în categoria poeziei de refuz intelectual
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
are loc la patruzeci de ani, cănd „eliberează” un ciclu de zece poeme, sub titlul Septembrie, fata tătara, și-l trimite la Editură „Albatros”, unde trece concursul și apare, alături de poeziile altor 19 autori, în Caietul debutanților, în 1979. Câteva fulgurații, ca semne de identificare (greu de stabilit la atâtea autori), lasă Nicolae Manolescu (ce observa că autorul „forțează analogiile”), Eugen Barbu și Voicu Bugariu (ultimul, cu o intuiție de relevanță, îi încadrează demersul liric „în categoria poeziei de refuz intelectual
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
treacă din trunchi și iar în alt trunchi - asta înseamnă că aerul călduț cuprinde scoarța și, deasupra, oamenii se pot bucura. Îmi vâr mâna și apăs: din lumina lui, blitzul scoate un stol de păsări și-o privire; tresar odată cu fulgurația dimprejur - mă descurc și mă bucur în liniște. De fapt aștept o muzică pe care să mă opresc să fac fotografii. Să vezi atunci: pietricele rostogolindu-se și dând ocoale câtorva scorburi sub picioarele mele - fojgăieli de tot felul ar
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
scenele antologice la nivelul senzorialității și al senzualității. E chiar de notat, ca o caracteristică stilistică frapantă, frecvența enumerărilor și a juxtapunerilor. Inventarul substantival, verbal, adjectival, sintagmatic realizează un cumul luxuriant de realități secvențiale, relevate prin aglomerarea de senzații, detalii, fulgurații în veritabile enciclopedii (cum ar fi, de pildă, enciclopedia ierbii, p. 255-256). Cât despre faptul că în numele Leontina se cuprind două identități, una masculină, discretă, în Leon, alta feminină, pregnantă, în Tina, contează prea puțin. În ultimul roman al lui
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
n-au putut fi ocolite: Congresul scriitorilor iranieni (1945) și Congresul unei lumi a păcii (1949). Plăcerea de a călători, niciodată pe deplin satisfăcută, făcea parte din marile bucurii ale sufletului său, niciodată egal cu el însuși, dornic mereu de fulgurații ale fenomenului și căutând un sens al evadărilor pe cont propriu. Așa a ajuns în Belgia, Franța, Germania, India, Azerbaidjan... Călătorii pline de tâlcuri... A avut și o scurtă experiență politică, în partidul Tudeh, din care a ieșit - cum altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cât și consumiștii complet imbecilizați de bere și televiziune. Sîntem cu toții, de fapt, o combinație între cele două cazuri, și idealul uman ar putea să fie, în consecință, o viață împlinită și decentă material străbătută din când în când de fulgurațiile nebunești ale marii și adevăratei fericiri. 310 Zaraza' Prin 1944, sub cele mai îndîrjite bombardamente americane, Bucureștiul petrecea la fel ca în anii nebuni rămași în urmă cu două decenii. Mâncarea era ieftină, hotelurile primitoare, iar grădinile de vară, Rașca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
logice, acele conducte de creștere de sens care dau conglomerate de sens: noțiuni izolate, judecăți multiplicate, sfere de idei. Raționalul nu poate fi decât drumul logic prin care sensul își dezvoltă capacitatea de influență. Dar: sensul nu crește decât prin fulgurații de sens. Ceea ce ni se pare nouă că reprezintă, în expresia curentă a vorbirii, o evoluție continuă a sensului se petrece pe fondul unui salt constant și discontinuu, prin fracturi și descărcări energetice de sens. Sensul curge în sensul prin
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
monstru cu două chipuri, într-o durată lăuntrică a rostirii narante, dialogale și reflexive, știe să-și înzestreze definițiile lirice suculente, figurările imaginative și arsenalul acribiei perceptive cu armătură alegorico-parabolică ce merită a fi menționată, apelează fără intermitențe contraproductive la fulgurațiile expresivității și valențele de precisă circumscriere a anticalofiliei limitate, iar asintaxismul său postmodern se relevă, din capul locului, ca teribil(ist)ă aglutinare de imagini expresionist-simpatetice mulate pe vectorii sintagmelor nominale cu predicativitate «extirpată» - sau numai «înjumătățită» - prin interactive funcționalizări
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vin degetele și, cu o îmbrățișare, de parcă ar strânge holdele, ridică de la pământ toate culorile care sunt pe lume. Ce părea unic este plural, ce este plural va fi și mai mult. Nu e, totuși, mai puțin adevărat că, în fulgurația exaltată a unui singur ton, sau în modulația lui muzicală, sunt vii și prezente toate celelalte, atât tonurile culorilor care au nume cât și tonurile celor care încă îl așteaptă, la fel cum o întindere ce pare netedă poate acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
creator: cum se explică faptul că o "voce" dictează poemul sau o piesă muzicală, o "mână" conduce mâna sculptorului în a modela marmora sau a pictorului în a orândui imaginile și culorile pe pânza tabloului ? Cine îi insufla lui Eminescu "fulgurațiile intelectuale", lui Beethoven secvențele melodice pe care le nota febril pe carnetul său, în peregrinările prin pădurea vieneză? Dicteul în artă rămâne unul din misterele care își reînnoiește mereu vălurile, asemenea zeiței Isis. Mărturii Încă presocraticii își exprimau uimirea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aberante. Se poate însă gândi și altfel, plecând de la o realitate fundamentală: Hölderlin, Eminescu, Nietzsche s-au mișcat în zona extremă a simțirii și cugetării in extasis mentis. Tensiunea nemăsurată a unui intelect eroic, de care vorbea Giordano Bruno, acele "fulgurații intelectuale" din viziunea lui Eminescu, au suit atât de înalt, atât de departe, încât este ca și cum a fost pierdut drumul înapoi ? Sau, cunoscând starea ultimă, acea "nelume" dincolo de a fi și a nu fi, intuită de Eminescu, ființa empirică s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înaripate. Gânditorul rostește Ființa, poetul întemeiază Ființa, așa cum recunoștea Heidegger: "esența poematică a gândirii salvează domnia adevărului Ființei". O scoate din vremuire și o transformă în prezent etern nunc stans, al lui Boethius. La Eminescu adevărurile poetico-metafizice reprezintă intuiții, acele "fulgurații intelectuale" de care vorbea, și nu concluzii în cadrul unui "sistem" de gândire preconceput, al unor formule teoretice mai mult sau mai puțin dogmatice. Un sistem filozofic poate fi contestat, un poem nu. Pentru că primul este un complex de supoziții, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]