462 matches
-
Vieții, este experiența tipic mundană a angoasei. „Cauzele” angoasei nu pot fi identificate într-o sumă de rațiuni obiective. Angoasa diferă de frică, al cărei diagnostic depistează întotdeauna o anumită cauză suficientă. Anxietatea sau angoasa coincide mai degrabă cu percepția fulgurantă a posibilității ca ultimă categorie a spiritului (mai cuprinzătoare decât realitatea). Posibilitatea sau, altfel spus, patosul praxisului cotidian (rezumat de acel simplu „eu pot”, rostit la granița dintre trupul subiectiv și corpul obiectiv). Urmând lui Kierkegaard, Michel Henry preferă să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
D. Iacobescu, din Bacovia (un text ca Maidanele galbene), chiar din Blaga (în viziunea apocaliptică a unui univers aflat în destrămare, cu îngeri cenușii, finalul din Pădurea împietrită, din Urechea lui Ulisse sau din Tânguire de noapte). Din existența sa fulgurantă, câteva date nu trebuie omise, astfel în 1945 participă (alături de Vladimir Streinu, Pavel Chihaia, Iordan Chimet și alții) la fondarea Asociației "Mihai Eminescu", pentru ajutorarea intelectualilor persecutați, asociație sprijinită și de Crucea Roșie Internațională. Activitatea asociației este drastic redusă atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
exteriorului. Sunt aici prelungiri ale suprarealismului, dar deformarea onirică a lumii este exclusiv nevrotică, lipsită de nuanța de ușor amuzament, ironică sau autoironică de la Geo Dumitrescu sau Constant Tonegaru. Poemul se constituie "la marginea vorbei", în afara tradiției poetice, din notații fulgurante într-o continuă subliniere a dualității (noi și voi, vocile prezentului și ceilalți) imposibil de conciliat, subliniere a faptului că această lirică nu se distanțează doar de cea precedentă, ci reprezintă un moment de criză contrastant chiar cu viitorul poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de uitare șterg totul " Mă fură trecutu-ndărăt și mă-njunghe,/ încep ca să-mi uit caligrafia, cuvânt..." sau "Simt iar uscăciunea cum plouă..." (Ion Caraion, Partitură). Discursivitatea, limbajul sincopat eliptic înlocuiesc și la Constantin Abălăuță metaforicul. Propozițiile scurte par a surprinde fulgurant, prin tehnica flash-ului, imagini din universul cotidian: " În aer este ceva invizibil./ Ploaie, copaci, simptome invizibile.// O fată care-și strânge părul,/ un băț azvârlit pe pavaj.// O fotografie ruptă în bucăți, (...)// Chiar ieri suna telefonul// și-ntrebai: cu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
2002, 1-2; Vladimir Beșleagă, Literatura într-o zonă a ultraparadoxurilor, „Sud-Est”, 2002, 4; Dana Boc, Ipostazele alterității, „Piața literară”, 2002, 17; Adrian Ciubotaru, Identitate și alteritate sau Un alt fel de a face critică, „Contrafort”, 2002, 6; Lucian Vasiliu, Adnotări fulgurante, CL, 2002, 8; Vitalie Răileanu, „Jocurile alterității”, RLSL, 2003, 5-6. R. Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
și profet, în tradiția ebraică ; prin Duhul care suflă unde voiește, în creștinism. Există, în islam, o figură aflată în afara categoriei de mesageri meniți să asigure continuitatea, lanțul instituțional al unei tradiții. Al-Khadir, al cărui echivalent iudeo-creștin este Ilie, intervine fulgurant pentru a inspira cunoașterea ultimă independent de situarea confesională a receptorului uman. E vorba despre o funcție spirituală perenă pentru care fiece tradiție are personaje emblematice și ea semnifică șansa, niciodată închisă, acordată oricărei căutări bine orientate. în al doilea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
toate acestea ei le concep prin analogie cu categoriile cerești, așa cum în toate văd material simbolic pentru ascensiune. Irineu al Lyonului, Tertulian, Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Augustin acordă un loc important, desigur, misterului divin și experienței spirituale fulgurante, dar pun totuși accentul pe relația creștinismului cu timpul, cu istoria și cetatea, pe o transcendență care se dezvăluie deplin abia după sfîrșitul timpului și al istoriei. Trecînd de la autori la teme spirituale, René Guenon expune, de pildă, deosebirea existentă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
numeroase lucrări de istoria creștinismului, el a descoperit străină de spiritul credinței o religie oficială de tip judiciar, care concepe dreptatea divină după categoriile dreptului penal. Fulminînd împotriva acestei anamorfoze a distanței verticale, el mizează pe o distanță vertiginoasă, parcursă fulgurant de experiența contemplativă sau de actul creator. Andrei Pleșu își sprijină reflecția despre îngeri pe solul fenomenal format de texte din mai toate tradițiile spirituale. Pentru el, subiectul face parte din tematica intervalului vertical, a distanței-traseu, marcată de trepte, populată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cuplu în condițiile unui dezastru atomic -, cât în ideea de a exploata, cu mijloacele registrelor de limbaj, incompatibilitatea socială inițială dintre protagoniști, ca și treptata lor armonizare, născătoare (la propriu) de speranțe pentru omenire. Poetul își continuă însă, după debutul fulgurant, căutările în umbra tăcerii, revenind surprinzător, după decenii de discretă creație experimentală, cu volumul Inima rezistentă (1981). Într-un text teoretic, Metaliteratura auxiliară, își expune principiile (și artificiile), în continuarea inovațiilor barbiene, în direcția unei „ciberliteraturi” apropiate în structură de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
să ridice evenimentul cotidian la proporția de act existențial semnificativ. SCRIERI: E închis, vă rugăm nu insistați, Constanța, 1994; Falsul Dimitrie, Târgu Mureș, 1994; Salvați Bostonul, Chișinău, 2001. Repere bibliografice: Emilian Galaicu-Păun, Dumitru Crudu, VTRA, 1995, 1-2; Lucian Vasiliu, Adnotări fulgurante: Dumitru Crudu, DL, 1995, 17; Al. Cistelecan, Falsul și adevăratul Dimitrie, LCF, 1996, 27; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 252, 393; Cărtărescu, Postmodernismul, 472; Bucur, Poeți optzeciști, 54-58. M.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286542_a_287871]
-
Nord București Basarab Roșiori Joi, 4 septembrie 2003, ora 20,40, în personalul Iași Pașcani Bacău, în stația Iași: luna e rece în el și pe cer, mă mir de mine, mă mir!... ficțiune mai mare decît mine, hipnotizează fixitatea fulgurantă a soclului deplasat pe calea de rulare, anticipat drum prin epos, semnele, reperele, arca lui Noe vremelnică, orbenia goală a trenului în marș, eram fără nimeni! segmentul de vierme fero-falic multiplicate ipostaze aruncînd în șir ocheade pe geamurile vagoanelor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
exces de rectitudine gramaticală față de folosul ei practic, Sîrca în evidența fierului și restul ororilor infrastructură, excepție călătoria cu trupul precum beletristica între litere, truism de călătorie, stația electrică de transformare Tîrgu Frumos încetinită pe stîlpul de beton, numele gării fulgurantă funcționalitate de sistem, arhitectura de stil normal, adică autohton, orașul negru de somn pe spate, splendid pus în pagină conductorul, explicația cea mai limpede cum să umpli spațiul desemnat ție unuia, mi s-a nălucit cu povestea, determinare algebrică în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
n-ar putea altfel să vină primăvara! nu vede decît galben, semn a cărui imagine nu o avem, într-o curbură a căruia ne cuprindem, scrib cu ochi deschiși și mîna prinsă de unealtă, intuiește antichitatea pe eliptică, revenind trece fulgurant pe alături, în jur mișcările oamenilor prea apropiate ca să le înțelegi, vine iar să vîndă dulciuri, spinarea cu sacoșa de rafie, capacitățile de tineri, vienezul condiția excepțională, hainele, geamantanul, ochii cu priviri, pătrunde subcarpatic mai mult limbaj geologic și va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
1999; Biblioteca de zgomote, Iași, 2000; Pădurile celeste, Deva, 2003. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Generali și soldați, O, 1995, 1; Radu Ciobanu, Ucenic la pasărea cerului, T, 1995, 9; Alexandru Spânu, „Baricada cu îngeri”, LCF, 1995, 16; Lucian Vasiliu, Adnotări fulgurante, DL, 1995, 16; Vasile Dan, Un poet de la „Hestia”, „Arca”, 1995, 10-12; Robert Șerban, Cartea poetului, O, 1996, 3; Radu Ciobanu, Construcții lirice, „Rostirea românească”, 1996, 7-8; Ion Marin Almăjan, Este dragostea o pasăre de pradă?, „Renașterea bănățeană”, 1996, 1
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
a răbufnirilor de identitate națională, de "originalitate" politică și ariceală inutilă. Din ea se pot desprinde deopotrivă învățăminte și ocări. Pe parcursul a aproximativ trei milenii de civilizație istorică premodernă ce și-au lăsat amprenta asupra timpurilor noastre, problema constituțională apare fulgurant în vremea regelui babilonian Hammurabi, în antichitatea clasică grecească din epoca lui Platon și Aristotel, ca și în perioada Romei republicane. În rest, lumea s-a lăsat guvernată după liberul arbitru al celor puternici, fără texte limitative (cu excepția notabilă, dar
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
personal. Pentru noi, prezintă acut interes paginile dense ale memorialisticii de reală și elevată intelectualitate, doldora de informație complet necunoscută și de adevărate "studii de caz" dedicate unor personalități de prim raft și atunci, cândva, și acum, unor fenomene sociale fulgurante (excelentă radiografia escrocheriei "Caritas") și, mai ales, unor tensionate împrejurări mai mult sau mai puțin eroice, cu rezonanță în istoria românilor a se vedea tristele și ciudatele întâmplări din Piața Libertății (Cluj) în decembrie 1989. Personajele implicate într-un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pe transmisia capitalului cultural acumulat, alteori, ea trebuie să-l pună În chestiune. Depinde de circumstanțe, de interese prioritare, de etape psihogenetice ale publicului școlar. Oricum, școala trebuie să formeze imagini congruente despre realitate (chiar dacă sunt deschise), și nu păreri fulgurante, schimbătoare, excesiv de relativizante. Anumite certitudini trebuie transmise. Altfel, apare disiparea, instalarea nonsensului, abisului. „Postmodernizarea” școlii nu este de aceeași factură cu cea produsă În literatură, să zicem. Cu imaginarul te poți juca, cu realitatea (copilului, societății etc.) nu! Se vorbește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
optezi pentru o receptare secvențială a exponatelor dintr-un muzeu, de pildă); sau să „defilezi” pe lângă lucrările de artă fără a le mai acorda vreo atenție deosebită și cu gândul „triumfal” că ai marcat Încă un muzeu, să te raportezi „fulgurant” la ele (adică selectiv), plimbându-te pe ici, pe acolo, și preluând câte ceva „pe sărite”. Omul normal nu este capabil ca În câteva ceasuri (eventual!) să se bucure estetic de sute, poate mii de opere. Muzeul contemporan este gândit În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
prin mâncare”. Am sabotat furor-ul comunist al austerității printr-un efort uriaș, organizat și solidar, al cărui rezultat a fost constituirea unei ample și eficiente burse negre a hranei. A procura, laborios, cele necesare, a pândi momentul (și locul) distribuției fulgurante a mărfii (a măslinelor, de pildă), a conserva ritualul domestic al mesei și al sărbătorilor, a oferi oaspetelui străin un prînz suficient de bun ca el să nu mai înțeleagă nimic din discursul despre sărăcie al gazdei - toate acestea (plus
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fost un Edoteliom generalizat al oaselor. Un caz clasic este acel al lui Jellinek. Bărbat de 45 ani fără antecedente, se îmbolnăvește brusc, cu dureri și fiori în piept și șale; continuă lucrul, cu toată oboseala 8 mare și durerile fulgurante pe care le simte. Intră în spital unde se crede că ar fi un tabes dorsal, datorită tulburărilor nervoase pe care le prezenta. Bolnavul face o fractură a colului femural la o mișcare neânsemnată în pat; se constată deformări ale
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
a fost un Edoteliom generalizat al oaselor. Un caz clasic este acel al lui Jellinek. Bărbat de 45 ani fără antecedente, se îmbolnăvește brusc, cu dureri și fiori în piept și șale; continuă lucrul, cu toată oboseala mare și durerile fulgurante pe care le simte. Intră în spital unde se crede că ar fi un tabes dorsal, datorită tulburărilor nervoase pe care le prezenta. Bolnavul face o fractură a colului femural la o mișcare neânsemnată în pat; se constată deformări ale
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
adăugăm spectralul vegetativ, fremătător. O altă secvență care impresionează este garda regală. Ritualicul devine vis erotic, ipostază a lăcomiei carnale, simbioză fantasmagonică: „ia, în copitele cailor, istoria. / tunicile răvășind a sânge proaspăt tulburarea...” în răcoarea ceții, imaginarul poetic devine revărsare fulgurantă: „scârțâie în nechezatul cailor răcoare ceții / apa Tamisei foamea unei haite de lupi / agonia din bucuria armăsarului / răpândește strălucirea lacrimei în ochii negresei”. Incitantă este prezența negresei în diferite locuri, și-n diferite ipostaze. Zâmbetul ei „inventează jocuri bizare...” Sărutul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
corect”. Vizualizăm un „jurnal” discret, deloc „secret”. Devoalat fiind, „jurnalul” deja ne aparține și-l privim pe omul Alex. ștefănescu în toată splendoarea lui spirituală. Pe criticul Alex. ștefănescu îl cunoșteam: meticulos, precis, intransigent. Iată-l acum ironic, angulos, revărsând fulgurant vicleniile și visceralitățile cotidiene disgrațioase. în fond, era păcat să-l avem doar pe Radu Paraschivescu în postura de jurist al prezentului (gândind chiar și numai la perioada 2005-2011). Ceea ce mă apropie (subiectivismul din mine glăsuiește acum) de autorul acestui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
care sunt salutate albele prezențe ale celor mistuiți de timp, se agită dorința desprinderii de lenta lor existență și trecerea grabnică a acesteia în plutirea amintirii. La alunecarea în moarte a fiecărui ostenit de ampla poposire în viață, deasupra plângerilor fulgurante același ochi al vigilenței sociale zâmbește necruțător și rece aruncându-și privirea metalică spre oportunitatea viitorului și neglijând melancolia paradigmelor trecute. Către aceste modalități și exigențe, cadre și forme ontice este îndrumată viața secvențială a individualității ce-și consumă existența
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
față tot mai crispată precum un stindard bizar care flutură în adierea unei existențe pierdute? Pentru ateu, omul este înconjurat de nimic. El vine din neant și merge spre neant. Accident al vidului, pată absurdă de existență, ființa umană strălucește fulgurant și efemer, preț de o clipă insulară în infinitul beznei cosmice. Posibilitatea transcendenței fiind respinsă, ne-omenescul se rezumă la imanentul aferent aventurii terestre a omului. În extensia cosmică, de la deschiderile galactice și până la profunzimile subatomare sunt cuprinse o multitudine
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]