522 matches
-
ca primarul”. Sper mai puține ca cel vizat. Pe de altă parte este notoriu faptul că o decizie este cauzată de un eveniment iar o amintire de un concurs de împrejurări. O cisternă cu azot lichid s-a răsturnat și fumega undeva, cândva. Pompierii o stropeau bogat cu apă aplaudați de reporterii care difuzau știrea. Un fapt divers care se pierde în noianul de amintiri. Dacă însă reporterul î-mi reproșează că nu știu românește, pentru o cratimă la s-a
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
și mor Dacă tu le iei suflarea Se-ntorc în țărâna lor. Căci prin Tine sânt zidite Și prin preacuratu-Ți Duh Înnoiești la toate fața Pe pământ și în văzduh. Când privești de sus, din ceruri Se cutremură pământul Munții fumega de-atinge Înălțimea lor, Cuvântul. Dar de-acuma înainte Voi cânta lui Dumnezeu Și voi lăuda în toate Câte sunt, pe Domnul meu. De mi-o auzi cuvântul Voi fi numai bucurie. Să se stingă necuratul Și cel rău să
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]
-
femei... Și cerul se răzbună și-aruncă cu săgeți de fulgere, de tunet, spălând cu ploaie vieți, și plouă, e furtună ...și bradul se despică, se-aprinde și se crapă ca un pahar de sticlă, un turn de mânăstire mai fumegă în noapte ducând spre cer păcatul purificat prin fapte de doi copii desculți ce-au amuțit de frică, ce plini de puritate întreaga scenă strică... Referință Bibliografică: CÂNTUL APUSULUI / Ana Podaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2158, Anul VI
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
de plumb.../și-i atârnau aripile de plumb”(Plumb).”te uită cum ninge decembre”(Decembrie),”amurg de toamnă violet/o lume leneșă, cochetă/mulțimea-i toată violetă/orașul tot e violet”(Amurgul violet),”negru profund, noian de negru,/carbonizat amorul fumega/făcând să vibreze scântei de vis în...negru profund, noian de negru”(Negru). „singur,singur,singur/într-un han departe/doarme și hangiul/străzile-s deșarte/plouă,plouă,plouă/vreme de beție...”( Rar). „salonul alb visa cu roze albe/un
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
De ce, Doamne, mă potopesc numai la sfârșit de ani? De ce simt cuțitele singurătății cum îmi sfârtecă sufletul, numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea se irosește acum ca o lumânare care fumegă intens și nu mai văd nimic în față...Privi din nou pe fereastră ciobul de cer împuns de vârfurile ascuțite ale teiului. Gândi: dacă aș putea să mă urc pe crengile alea până în cer, măcar să-i văd ce fac ei
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
De ce, Doamne, mă potopesc numai la sfârșit de ani? De ce simt cuțitele singurătății cum îmi sfârtecă sufletul, numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea se irosește acum ca o lumânare care fumegă intens și nu mai văd nimic în față...Privi din nou pe fereastră ciobul de cer împuns de vârfurile ascuțite ale teiului. Gândi: dacă aș putea să mă urc pe crengile alea până în cer, măcar să-i văd ce fac ei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
De ce, Doamne, mă potopesc numai la sfârșit de ani? De ce simt cuțitele singurătății cum îmi sfârtecă sufletul, numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea se irosește acum ca o lumânare care fumegă intens și nu mai văd nimic în față...Privi din nou pe fereastră ciobul de cer împuns de vârfurile ascuțite ale teiului. Gândi: dacă aș putea să mă urc pe crengile alea până în cer, măcar să-i văd ce fac ei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ai lăsat-o - răspunse Samoilă ridicându-se. Săracă și veselă. — Poporul? — Poporu-i la țară, habar n-are. — Turcii? — Turcii știu, da’ ce să facă? Asta au vrut, asta au. — Fumăritul? — Slab de tot - răspunse Samoilă. Din trei case numai una fumegă. — Văcăritul? — Vai de mama lui! Te sperii când îl vezi. — Lăcustele? — Da, mai avem, da’ și ele mai mult pleacă decât vin. Vodă căzu pe gânduri. După o vreme ridică mândru-i cap și spuse. — Bine, primesc. Boierii răsuflară întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
roșie Încolonate pentru defilare Închizi ochii mirosul lor te asaltează dă năvală În nări pînă la rădăcina unei glande mici pofticioase care Începe să scheaune nimic nu mai e pentru mine pentru ei a ars Biblioteca din Alexandria un turn fumegă asemenea unei guri de foc liftul s-a oprit la ultimul etaj nu va mai coborî niciodată În această dimineață pîcloasă mi-aș scărpina creierul ca un porc de toate zidurile scorojite iadul e ferecat raiul are flori de hîrtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bicepși și să-i mesteci Încet cu perversitate să te poți bucura singur de trupul tău de sîngele care scade cu fiecare vară ca petrolul În retortele pîngărite ale pămîntului și ce se mai poate spune despre un turn care fumegă În urma unui dezastru aici a fost un altar sau un grătar pe care se frigeau cărnuri fragede sau o groapă de gunoaie O față galbenă plutind printre norii de praf, sus, sus, deasupra betonierei, un soare de iarnă rece, opac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de acolo, reîncepuse să țintească spre turn. Un nor de săgeți aprinse se abătu peste pietre, ricoșând Într-o ploaie de scântei. Câteva proiectile pătrunseseră prin ferestruici, iar altele se Înfipseseră În căpriori. Benzile de pânză rășinoasă Înfășurate pe vârfuri fumegau În văzduh. Un țipăt de durere, urmat de umbra unui trup În cădere, arătă printre strigătele de bucurie ale trăgătorilor că cel puțin una din săgeți Își atinsese ținta. Ici și acolo, pe acoperiș, poetul văzu cum se luminau punctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
i se păru că Îi vede umbra bâjbâind În depărtare, printre mormintele de la San Lorenzo. - Și ce sunt toate astea? mai Întrebă șeful gărzilor, arătând spre mașinărie și spre oglinzi. Priorul ridică de jos lampa lui Elia, care Încă mai fumega, privind-o cu atenție. Din piept Îi ieși un suspin adânc. - Lumină. Însăși lumina din care sunt făcute visele, răspunse. Apoi se Îndreptă Încetișor către noaptea de afară, sub stele. NOTA AUTORULUI Mașinăria gândită de Michael Scotus și realizată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
parcă atunci îl vedeam pentru prima dată. Probabil că bănuí la ce mă gândeam. Preoții sunt foarte abili, știu foarte bine cum să pătrundă în mintea ta și să vadă ce se petrece acolo. Mă privi zâmbind. Din pricina căldurii, pelerina fumega ca o locomotivă, iar din sutană se ridica un abur mirosind a humus și a lână arsă. Îngrijitorul se întoarse cu două farfurii de supă, o pâine neagră mare, o bucată de brânză tare ca lemnul de stejar și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
foarte incitantă. Dar pentru un geamgiu trebuie să fi părut o licență pentru a tipări bani și erau o grămadă de oameni afară, la privit, care demonstrau asta. În capătul nordic al Fasenenstrasse, sinagoga din apropiere de linia de S-Bahn fumega încă mocnit, o ruină înnegrită, dezmembrată, de bârne și ziduri arse până la temelie. Nu sunt clarvăzător, dar pot să spun că fiecare om cinstit care a văzut-o se gândea la același lucru ca și mine: câte alte clădiri aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MANE, TEKEL, FARES! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului MANE, TEKEL, FARES! Toamna se apropia, Ploaia inunda, Trupul biciuia, Sufletul îmi fumega, Doar ea dăinuia, Și nu șovăia, EA, IUBIREA TA. Eu nu cântăream, Nici nu număram, Nici nu împărțeam, Să primesc întreagă, A iubirii fragă, Cu miros de crin, Sub cerul senin. Voi fi contrazis, Că este un vis, Mergem mai
MANE, TEKEL, FARES! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361469_a_362798]
-
Cantec > CÂND ÎNFLOREȘTE BUCURIA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Sunt un compozitor al fluturilor albi când înflorește bucuria în cântecele luminoase de mai și ploile ascultă cum cresc ierburile. Fumegă verdele pe văile ochiului zilele și nopțile se prind împreună, piscurile munților trag cerul în jos și-l scutură de stele peste câmpii. Cireșii se coc mai devreme și zâmbesc. Piramide de poleială sclipesc, păsări de aur palide n-au
CÂND ÎNFLOREŞTE BUCURIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363834_a_365163]
-
politic. Astăzi, Poliția Orașului Buhuși își are sediul într-o clădire parcă predestinată reformei și modernizării. Ea a fost cândva Creșa de Copii ce aparținea fabricii de postav, îngropate acum în moloz și bălării, dar sub care, altădată, și pământul fumega și trosnea din încheieturi, de truda muncitorilor în trei schimburi. Poliția buhușeană s-a reformat și modernizat din mers, la „creșa”democrației - unii dintre bestialii ei dulăi de altădată nu mai sunt, alții s-au reprofilat, iar alții mai mușcă
AG. PRINCIP. ROXANA VIZITIU. MISIUNE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363856_a_365185]
-
final, înghesuiți în cele doua autoturisme și cu bișonii în brațe, am „decolat” spre locul de relaxare. Bineînțeles că nepoții și-au luat fiecare cățelul preferat, pe Cora și pe Schipi. În cincisprezece minute am juns. Lume multă, gălăgie, grătare fumegând, boxe cântând la refuz manelele , tenis cu piciorul, perechi dansând, fotbal, volei, găseai de toate. Ne-am ales un loc la umbră, aproape de apă. Nu toți cei care venisem la picnic aveam și dreptul de a pescui sau dorința de
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
pe-o minune întinsă peste lume. Strălucea mai mult decât e posibil în ochii mirați și nu observa nimic deosebit la privitori. Prin mine trec fluturi, neoprite invazii ca și literele arzând în cuvintele hrană. Urmează clipele acelea relative ce fumegă prin aer zborul, să simt pe dinlăuntru gustul tău ce-mi lasă pe inimă o pată. Referință Bibliografică: Prin mine trec fluturi / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1155, Anul IV, 28 februarie 2014. Drepturi de Autor
PRIN MINE TREC FLUTURI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362827_a_364156]
-
Etnei. Rămaseră uimiți de puterea muntelui. Bucăți uriașe de rocă erau aruncate spre cer, și cădeau, în toate părțile, în jurul muntelui. Salvele de rocă și de lavă începură să erupă și mai tare, încât văile și localitățile din jur deja fumegau de focuri răzlețe ici și colo. De la bulgării de lavă azvârliți cu putere în jur, se aprindeau pădurile, lanurile de grâu, chiar și casele din satele de sub munte. Atunci, credincioșii care se închinau, văzând răbufnirea vulcanului, începură să înalțe rugăciuni
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
unor suflete! E mâna Providenței aici, să știi! - Da, așa e, scumpule meu frate Artemios! Acum văd că există o Mână Cerească ce conduce lumea. Vom vorbi pe îndelete despre acest lucru. Casele din localitatea de la poalele vulcanului încă mai fumegau. Lanurile de grâu, de asemenea. Toată valea, toate grădinile fuseseră umplute de zgură, funingine și praf gros, așezându-se continuu peste sat. De abia după o săptămână, văzduhul începu să se limpezească. Începură să se vadă proporțiile dezastrului. Încet, încet
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
valea, toate grădinile fuseseră umplute de zgură, funingine și praf gros, așezându-se continuu peste sat. De abia după o săptămână, văzduhul începu să se limpezească. Începură să se vadă proporțiile dezastrului. Încet, încet, mânia muntelui se potoli. Vulcanul mai fumega, dar nu mai arunca furtuni de bolovani și lavă. Domnul stăvilise urgia! Credincioșii din comunitatea lui Theodoros și Artemios începură să se regăsească unii cu alții. Prin îndurarea Celui de Sus, scăpaseră toți. Însă mulți oameni din localitate plătiră preț
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
2213 din 21 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului strigai disperarea filozofând pe la icoane, mocirla gurii tale a izbucnit în claritatea lacului, țiganii, de la capătul satului , bat potcoave rupând bariera fonică a timpului, potcovind răsăritul dimineții, chipul tău atât de neînchipuit, fumegă, alungând strigoii de pe pereți, îmbraci mantia de smoală, în timp ce pe coaste îți umblă câmpia, țiganul despotcovind răsăritul ți-a adus potcoavele, numai două, două ți-a adus din cele patru cerute, nu e nimic, ai să îl bagi mâine la
POEM FILOZOFIC de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362538_a_363867]
-
nimic în minus Ce mai Artă poetică de la un capăt la al tul Se ia un colț de rai de unde se găsește Apoi se taie mărunt mărunt Până se ajunge la iadul sunt ceilalți Unii însă s-ar putea să fumege din același motiv Nu se dau explicații suplimentare Dacă nu e vorba cum va de sex Apoi se iau toate cuvintele posibile și imposibile Și se procedează întocmai Rezultatul ar trebui să fie altă poezie Fără și fără Apoi se
EREZIA POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361081_a_362410]
-
Dimineața de la cinci ascult Știrile și muzici populare... N-am ce face cu așa vecină, Nu suportă căștile-n urechi, O-nțeleg, nu are nici o vină, Toate cele ale ei sunt vechi... Mă uit la hornul negru, fără fum, Va fumega cumplit la iarnă iară- Vrând-nevrând sunt la curent de-acum Cu ce se-ntâmplă-n lume și în țară. Mereu îmi spune cu durere-adâncă, Se schimbă vremea, oasele mă dor, Dar vremurile maică, ele încă Mai rămân sub stăpânirea lor
POLUARE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364261_a_365590]