567 matches
-
copilăria, lumina, dragostea de mamă, chipiul mamei, căsuța copilăriei, lumina roșietică a apusurilor, frăgezimea dimineților, iubirea, frumosul, adevărul, toate fiind reînviate cu ochii puri ai copilului: „Îmi pune-o floare, mama, în oglindă/ Și-un curcubeu strâns bine într-o fundă,/ Miroase părul ei a flori de tei,/ Doamne, aș vrea să locuiesc în ochii ei/ Să-ncerc iubirea să i-o desenez pe cer.../ Și s-o reverse apoi spre mine./ E tot ce-i cer”/ (Poemul ”Mama”, din volumul
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
alții". Dacă Biserica ignoră această paradigma martirică ori mucenicească și se detașează sau dispensează de ea, riscă să uite propria ei natură și propria ei voca �ție. Cu alte cuvinte, Biserica și martiriul se adeveresc reciproc. Interpretarea cea mai pro �fundă a martiriului este dată în mărturisirea cuvântului Bisericii despre harul eshatologic învingător și biruitor, prin care mucenicii, de ieri, de azi, dintotdeauna, se împlinesc pe ei înșiși viruind lumea. Martirul și mucenicul dă mărturie lumii pentru Biserica lui Iisus Hristos
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
poate, sugerându-ne o noapte de dragoste, sărutul inocent, toate astea sunt deja într-o zonă apusă a virtualului sau a scrisului în general. Evident ca te-apucă râsul văzând în filme vechi scene cu conținut pueril: flirtul, scrisori cu funde cu miros de lavandă, levănțică peste tot, legături din dragoste, iubire, așternuturi scrobite, albe... imacularea? Pornografia se vinde acum ca pâinea caldă. Nu mai e nimic de făcut. Am rămas de modă veche, epoca romantică a dispărut. Apar scamatorii de
EPOCA CLINTON de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363666_a_364995]
-
Dintr-o frunză verde, pală, / pasul tău de domnișoară. Dintr-o înserare-n seară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o pasăre amară / pasul tău de domnișoară. O secundă, o secundă / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă. / Inima încet mi-afundă. // Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe timpanul meu / blestemat și semizeu / căci îmi este foarte rău. // Stau întins și lung și zic, / Domnișoară, mai nimic / pe sub soarele pitic, / aurit și mozaic. // Pasul trece, eu rămân
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
ambiguă“ a oglindirii reciproce a elementelor („femina“ / Yin, sau Ea, „domnișoara Eva“, și „vir“ / Yang, ori El ivindu-se în Eroul liric) în secundă, în efemer: «O secundă, o secundă; / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă». Echivocul vine dinspre „pasul de domnișoară“, dinspre „virginalul pas“, „zărit în undă“, și, deopotrivă, dinspre El, cel cu „fundă roșcată“, dinspre Ispititorul („șarpe-fundă“ - spre care „se îndreaptă“ epitetul cromatic „roșcată“), ori dinspre El, „înflăcăratul“, în ultimă instanță, Yangul, Soarele, Atoatecreatorul
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
în Eroul liric) în secundă, în efemer: «O secundă, o secundă; / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă». Echivocul vine dinspre „pasul de domnișoară“, dinspre „virginalul pas“, „zărit în undă“, și, deopotrivă, dinspre El, cel cu „fundă roșcată“, dinspre Ispititorul („șarpe-fundă“ - spre care „se îndreaptă“ epitetul cromatic „roșcată“), ori dinspre El, „înflăcăratul“, în ultimă instanță, Yangul, Soarele, Atoatecreatorul / Atoatefertilizatorul; se antrenează (în acest catren terț) „narcisismul“ mărturisit / dovedit de undă, între „secundă“ și „încetineala afundării inimii eroului
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
tabloul căderii cuplului edenic în păcat, „într-o secundă a șarpelui“, reverberează mitul biblic al șarpelui, «cel mai șiret dintre toate fiarele de pe pământul-rai» («Iară șarpele era mai înțelept decât toate hiarăle ceale de asupra pământului...» - ibid.). Amăgitorul șarpe cu fundă roșcată, zărit o secundă numai, în „undă“, în „oglindă-undă“, „dialogând“ cu domnișoara-Evă, îi afundă (scufundă) și eroului liric (în autoproiectarea-i adamică) inima, aidoma „celuilalt șarpe“ ce, cu aproape două milenii înaintea celui biblic, a furat planta ne- muririi lui Ghilgameș
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
cele sfinte abstracte să nu-mi fie Veșminte parfumate cu efemera greață Ce-mi curge în conștiință și-n veșnicii m-agață Eu vreau să mai am aer doar pentru o secundă Ca să-i pot face vieții în infinit o fundă În semn de renunțare de la vaga speranță Cînd viața mea atîrnă în ceruri ca o zdreanță Și-apoi, de ce m-aș teme ? Nimic nu-mi poate rupe Secunda următoare fecundă-n timp ce geme Și-n trupul meu pe cruce
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
în zare, Cum devenim, încet-încet, ninsoare... SE AUDE-N DEPĂRTARE CUM CADE O SECUNDĂ Se-aude-n depărtare cum cade o secundă Și crapă ca un munte lovit de o insectă Tu-ți pui rochia albă și-n păr îți prinzi o fundă Mai crapă o secundă fecundă și erectă Oglinda te absoarbe și nu mai ieși din ea Eu te privesc și-mi umplu un alt pahar cu vin Tu strălucești suavă pe ceruri ca o stea Eu îți admir splendoarea și
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
isi dădu seama Andrada. Se afișase în familie cu Râul, iar dacă nu ieșea nimic între ei, avea să suporte multă vreme de acum înainte întrebările indiscrete ale mătușilor ei, nu mai putine de șase. Privirea derutata îi căzu pe funda uriașă lipită de posteriorul miresei, sau, mă rog, de rochia ei. - O alegere interesantă, rase Râul urmărind direcția în care se uită ea. - Of, Doamne, scăpa Andrada! Urmară alaiul pas cu pas, nedespărțiți. La un moment dat, Râul o lua
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
acasă și ieșiră din restaurant, unul după altul. Lovită de aerul rece al nopții, se întoarse căutându-l din priviri pe Râul. Prin pereții de sticlă ai restaurantului, o văzu pe proaspătă soție a lui Andrei aplecata din mijloc, cu funda uriașă tremurându-i pe posterior, deschizând plicul și numărând banii. De ce nu se deschidea pământul în fața ei să o înghită pe loc? Simți brațul lui Râul acoperindu-i umerii. - Te pot invită la un hamburgher? - Ți-e foame și ție
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
în zare, Cum devenim, încet-încet, ninsoare... SE AUDE-N DEPĂRTARE CUM CADE O SECUNDĂ Se-aude-n depărtare cum cade o secundă Și crapă ca un munte lovit de o insectă Tu-ți pui rochia albă și-n păr îți prinzi o fundă Mai crapă o secundă fecundă și erectă Oglinda te absoarbe și nu mai ieși din ea Eu te privesc și-mi umplu un alt pahar cu vin Tu strălucești suavăpe ceruri ca o stea Eu îți admir splendoarea și-n
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
minte cum am călcat și mă prăbușesc. Eram îmbrăcată într-un deux-piece clasic, cu taiorul strâns pe talie, de culoare bej, costum ce mă făcea suplă, cu pantofi bej, pe tocuri de cinci centimetri, cu un ornament în formă de fundă din piele de șarpe, într-o parte, asortați cu geanta mea bej din piele de șarpe. Arătam destul de bine, chiar mai tânără cu câțiva ani, cu fața odihnită, fără să mai fie nevoie să mă fardez, doar pleoapele mi le
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349104_a_350433]
-
an, o dovadă de iubire colosală. În Robul zarului, Dumitru Dănăilă ne prezintă subtil un album cu vederi din Buzăul de altădată: „Palatul comunal”, „bătrânul Crâng, parte rămasă din Codrul Vlăsiei”. „E potrivită de statură, brunetă, are cozi prinse cu funde, cum îi stă bine unei eleve. Rochia de stofă bună, albastră, ridicată puțin deasupra genunchiului, pantofii albi, asortați cu geanta plic, buzele discret rujate o scot din categoria de elevă și o aduc în categoria domnișoară.” Erau la modă prin
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365785_a_367114]
-
2015 Toate Articolele Autorului 651 BANALITĂȚI Mă cauți zici? De ce? Pentru a uita, A privirii mele duritate? Am să te rog a nu mai insista, Căci voi fi foarte departe. Rămâi pe gânduri când scrisori citești, Legate strâns în vechea fundă, Insistă, ca printre ele o să găsești, Cuvintele ce s-ar putea s-ascundă, Sentimente sincere, dar nebunești. Visătoru-mi gând, acele versuri, Vor fi demult uitate, Limitate-n stricte înțelesuri, Cu aluzii încrustate. Arzând dorințele din suflet, Desigur nu le vom
BANALITĂŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366362_a_367691]
-
bariere mi-s puse, din față și din spate un șubler mă strânge, pleacă de aici, lasă-mă, dă-te la o parte, e ora împodobirii bradului, îmi trebuie spațiu, locuri goale să-mi desfășor globurile, să îmbin cutii cu funde, dorințe să ambalez pentru voi. Pentru mine am timp la sfârșit. Din strânsoare reușesc să-mi scap gândurile, să le așez, de ce nu mă mobilizez ca-n anii duși, buni, răi, dar cu zurgălăi? Știu, nu mi-am pregătit tema
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
zurgălăi? Știu, nu mi-am pregătit tema îmbinării sau disocierii culorilor mele, dă-mi drumul, voi îmbrăca un brad caleidoscop din culorile anilor trecuți, am clopoțeii și beteala roșie folosite brazilor cântători ai copiilor, pe cele galben satinate legate în funde perlate, ascunziș lacrimilor înghițite, pe cele argintii lângă țurțurii stropi, stalactite așteptând stalagmitele bolților trainice, am globurile verzi țepoase ale învelișurilor castanelor necăzute, pe cele albe pictate de marțipanul migdalelor decojite, iar în sân, păstrate să nu se spargă, le
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
stoluri în bătaia timpului de-atunci, nesomnul nu te-a dezbrăcat și-ai găsit sensul pustiiri noastre în hârbul de scânteie lăsat pe trotuarele străzilor pavate cu mine. Întunericul asta îți va ninge tâmplele, femeie, pe-un ritm împătimit de funda senina..." O, da! E ea, corabia deșertului nostru dintre ani, ce-i trăiam pe furiș și-i priveam înapoi, de atunci, mă nasc și mor, privindu-ma-n miraze cusute cu anii mei trăiți, până la tine. Deșert veronés Els corbs
«DESERT VERONÉS [‘DESERT VERONÉS'] DE MARIA ROIBU, TRADUCERE DIN ROMÂNĂ IN CATALÀ DE PERE BESSÓ de MARIA ROIBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366560_a_367889]
-
o fiică, am să te rog să mă îmbraci cu un deux-piece de culoare albastră, pe care l-am pregătit special pentru această ocazie. Să mă faci frumoasă, iar pe cap să-mi pui pălăria mea de fetru, neagră, cu funda din satin, cu care mergeam duminica la biserică! Tu trebuie să te ocupi și de prepararea pachetelor și de colivă, de orânduielile bisericești, în tine am încredere, știu că te vei descurca! Prosoapele sunt în dulap, în partea dreaptă, batistele
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
Cărbune Publicat în: Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Sărutul de sub crenguța de vâsc Am agățat , deasupra ușii de la intrarea în sufragerie , o crenguță de vâsc încărcată cu bobițe albe, rotunde și gingașe, legată cu o fundă roșie. Toți cei care-mi vor călca pragul, vor trebui să se sărute, reînnoind focul dragostei . Doresc să păstrez vie, legenda vâscului dar mai ales, simbolul lui. La români, vâscul este una dintre plantele sfinte alături de busuioc, brad și tămâie
TRADIŢII LA ROMÂNI-CRENGUŢA DE VÂSC de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365772_a_367101]
-
amintește că viața e frumoasă și trebuie să o trăiești cu bucurie. Am făcut și noi o astfel de plimbare în gondolele elegante dotate cu elice, fotolii cu centuri de siguranță și cu un gondolier cu cravată roșie la gât, funda roșie la pălărie de paie și la mijloc un cordon lat, tot de culoare roie, cântând tot timpul cât ne-a plimbat. Peste tot restaurante tipic venețiene cu gastronomie italiană, artiști ambulanți, piscine cu fântâni decorate asemănător palatelor din Veneția
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
găsit leacul pentru solitudine, în poezie. Am rămas legați de-un anotimp nemuritor, iar prin labirintul amintirilor, dorul ,,vărsător'' cu greu, se lasă răsfățat de clipa vrăjitoare, dar prin clepsidră, nisipul curge cu răbdare. Moștenim visul ce-i prins cu funde de cărți și-i vom construi un templu cu falnice porți, pe-un soclu măreț, prin tot ce ne definește, vom așeza iubirea haină, ce nu-ncărunțește. 4 Septembrie 2015 - MIT Referință Bibliografică: LOCUIM PRIN CĂRȚI / Maria Ileana Tănase : Confluențe
LOCUIM PRIN CĂRŢI de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366283_a_367612]
-
alții". Dacă Biserica ignoră această paradigma martirică ori mucenicească și se detașează sau dispensează de ea, riscă să uite propria ei natură și propria ei voca¬ție. Cu alte cuvinte, Biserica și martiriul se adeveresc reciproc. Interpretarea cea mai pro¬fundă a martiriului este dată în mărturisirea cuvântului Bisericii despre harul eshatologic învingător și biruitor, prin care mucenicii, de ieri, de azi, dintotdeauna, se împlinesc pe ei înșiși văruind lumea. Martirul și mucenicul dă mărturie lumii pentru Biserica lui Iisus Hristos
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
Acasa > Poezie > Familie > ALBINIȚA RIȚA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 691 din 21 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Albinița Rița umblă cu cofița, De cum apar zorile,pe la toate florile, În păru-mpletit în cozi are două funde roz, Șorțulet are-apretat, gata-i de dereticat. N-are nimeni ce să-i spuna,lasă totu-n urmă lună Florile s-o răsplăteasca îi dau mierea lor gustoasă, Ea deloc nu face nazuri ce o pune iute-n faguri, Ce
ALBINIŢA RIŢA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351327_a_352656]
-
care urmează. Poate datorită ideii preconcepute care îmi spunea că am în față o zi și jumătate liberă și mușcam cu mai multă voluptate din prima felie a sfârșitului de săptămână. Termenul de week-end era considerat împerialist și legat cu fundă roșie la stâlpul infamiei. Și mă bucuram de acest privilegiu efemer, de a-i tăia imaginara și invizibila lui panglică, cu o poftă nebună. La liceu de exemplu, știam că mereu după jumătatea de zi liberă, urma una întreagă liberă
ĂLA MICU , APRINDE LUMINA! de ION UNTARU în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350828_a_352157]