922 matches
-
alb se bea la despărțirea de cei dragi. Sau nu ți-a fost deloc pe plac prințul nostru? Atunci a fost deștept și n-a mai zis nimic. S-a dus ca un mielușel în Cramă, a cotrobăit într-o fundătură pe care i-o arătase Hariton în treacăt, a spart cu tesacul lacătul care atîrna legat de un lanț ruginit și a adus în brațe un butoiaș de zece litri plin de păianjeni, negru ca un porcușor de Bazna vîrît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
La crîșmă, în Cramă chiar, acasă la Hariton, chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în cămăruța lui, pe pereții căreia lipise afișele publicitare ale firmei, nu pentru că ținea la ele, ci pentru că așa pereții arătau, mai puțin dezolant, în fundătura asta cu miros de ierburi uscate și mucegai ce pivniță nu băuse decît singur. Încă de la firmă, înainte de a pleca în misiune, în cabinetul directorului general, unde fusese de față și emisarul lui Mihai Mihail, i se atrăsese atenția, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca peste tot și în chestia asta se petrecuse la fel, obraznicul s-a repezit în fruntea mesei și cei cuminți, truditorii, care poartă greul pe spinarea și în sufletul lor, rămîn să-și termine zilele și cariera într-o fundătură de lume. Radul Popianu era absolut convins, și avea și de ce să fie, că avea toate calitățile și experiența necesară pentru a lucra într-un serviciu atît de "special", într-un serviciu de elită, în fond cum era cel condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar, uite, încetul cu încetul se înscrie pe calea bună. Toți ofițerii chemați în casa lui Basarab Cantacuzino, cu foarte puține excepții, puteau fi niște potențiali nemulțumiți. Chiar dacă nu erau, acum, în seara asta și-ar fi dat seama de fundătura în care se găseau și asta numai stînd în preajma lui Balbo. Cam toți aveau aceeași vîrstă, e drept, cam înaintată pentru gradul lor, dacă i-ai fi comparat cu pifanii ori cu călăreții, dar ce să-i faci, ăsta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
forță ale organismului social de cele înșelătoare. Simțea că, în curând, nu va mai face față. Că, în curînd, mintea lui va fi copleșită de rapoartele inspectorilor și va trebui să acționeze la întâmplare, deliberat la întâmplare, pentru a ascunde fundătura în care a ajuns. Momentul acela va fi clipa sfârșitului Serviciului. A sfârșitului adevărat, nu altceva, căruța va merge înainte, inspectorii vor aplica legile în continuare, rapoartele vor fi înseriate și vîrîte în arhivă, el însuși va fi invitat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe fiecare trebuia să le slujească și să le ocrotească, ei erau cu totul altceva erau teroarea bunului plac și nesiguranța zilei de mîine. Cu lucrurile astea nu se putea juca, dacă soarta și prințul Pangratty l-au împins în fundătură, trebuia să-și pună mintea lui de adjutant la muncă și să caute o ieșire. Cîntări lucrurile cu rapiditate și hotărîre. Deocamdată totul putea fi o glumă. La Vladia erau cu siguranță o glumă. Poate și de aceea îi prezentaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avalanșă, îți trebuie întîi unul mic și îndesat, un bulgăre de gheață. Aici e bulgărele de gheață, domnule adjutant, aici e. Și ai acum marea șansă să intri între cei ce vor deveni mîine-poimîine cu adevărat puternici. Să ieși din fundătura asta și să ții în mîini chiar țara. Ajunge doar să semnezi și să ai încredere, să te rogi pentru cei ce vor face ce este de făcut!" Devenind brusc sibilinic, maiorul Artur Stavri se înroși mai tare decît era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și-au luat măsuri de prevedere. Caraghioși, caraghioși, dar cînd li se năzare sînt gata cu pușcociul să ți-l pună între ochi! "Vă ascult, chiar nu mai pot de curiozitate, de ce să fi venit doi bărbați respectabili pînă în fundătura asta?!" "Sigur, domnule Popianu, sigur, întîi și întîi a fost întîmpla rea, dar trebuie să te asigur că mare parte din viața noastră este fiica întâmplării, dacă nu cumva chiar viața însăși. Ne-am întîlnit la clubul de la Băneasa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate întîmpla, azi ești, de ieri nu mai ești!" Începu să rîdă să-și facă nițel curaj. Îi trebuia. Pentru ce avea de gînd să facă îi trebuia curaj, și chiar nu puțin. VI Mihai Mihail se afla într-o fundătură. Rapoartele lui Leonard Bîlbîie, omul pe care îl considerase a fi cel mai potrivit pentru cercetarea "afacerii Arsenal", o denumire mai mult sau mai puțin convențională, descriau tot felul de situații, se refereau la tot felul de nume, unele răsunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
caraghioși ori înspăimântători, cum or fi, nu s-au ferit de el, care au avut încredere în el, îl indispunea cumplit. Iar pentru un gentleman, sportiv, cu simțul fair-play-ului a fi indispus de propria persoană însemna a fi într-o fundătură. Îl indispunea să-i spună lui Mihail ce urma să se petreacă în curînd, foarte curînd, însă nu avea încotro. Cel care trebuia să o facă era Bîlbîie, dar Leonard Bîlbîie murise aproape prostește, de necrezut, însă moartea lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iar el, Dionisie, parcă plutea pe deasupra stâncilor, stând În șezut, cu capul ușor Înclinat și proptit pe pieptul unuia din cei care purtau, abia auzindu‑i răsuflarea stăpânită. Nu mai era nici băiatul și nici Kitmir, căci băiatul rămăsese În fundătură, ca să‑i lase pe cei care‑i purtau pe cei trei, adică pe Ioan, pe Malhus și pe el, Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre galeria Îngustă a grotei, așteptând parcă să‑i vină rândul ținându‑l În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe cei trei, adică pe Ioan, pe Malhus și pe el, Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre galeria Îngustă a grotei, așteptând parcă să‑i vină rândul ținându‑l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pâlpâitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
al sacilor descărcați din camioane, clinchetul nedeslușit de obiecte metalice, toate acestea Îi făceau bine, pentru că În semiîntuneric era ușor să-ți imaginezi că În furnicarul ăsta orașul nu se schimbase În ultimele două sute de ani. Prinsă În labirintul de fundături și de ulicioare fără nume, nu vedea nici blocuri-turn, nici monumente din beton ori statui de sticlă, iar noaptea mizeria clădirilor din jur nu sărea În ochi și orașul părea mai binevoitor, mai uman. Mai spre nord, vechea piață a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
luând-o. — Bine. La capătul pasajului ăluia ar trebui să fie intrarea în subsolul unei biblioteci. Acolo trebuie să ajungem. Pasajul ăla? M-am uitat în depărtare. Pasajul cu pricina părea scurt și întunecos și aducea mai mult cu o fundătură. — Ești sigură? Scout zâmbi. — M-am înșelat vreodată până acum? Nu știu, te-ai înșelat? Încă n-am ajuns nicăieri. Ea clătină din cap, ridicându-se în picioare. — Bine, îți spun eu cum facem. Mă duc eu să verific. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vă ordon, la atac! Acum, când, după tot ce s-a întâmplat, abia mi-aduc aminte chipurile bravilor ostași în căutarea Regelui Șobolanilor, o singură imagine n-am putut-o uita, un singur chip. Pentru că, după îndelungi căutări, într-o fundătură, o cameră zidită cu piatră de râu, înaltă cât turnurile de veghe din Zagna. Razele roșii erau jucăușe, ca reflexele apei sub soarele în amurg. Noi am rămas stane de piatră, inimile băteau în ritm îndrăcit, tăcerea era de granit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fie orientarea, zice Roja, dînd un ocol cortului, trecîndu-i în revistă găurile, petele de noroi și mucegai, trebuie să scăpăm de el, se hotărăște. — Nu credeți c-o să facă vecinii gălăgie, că o să ne reclame? Chiar dacă locul ăsta e o fundătură, pun pariu că o să se găsească unii care să moară de grija noastră, zice Gulie. — în Univers, fiecare punct al său coincide de fapt cu Centrul său, asta pentru că este considerat ca fiind infinit, zice Tîrnăcop cu un aer savant
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ia uite cum arată pifanii ăștia în izmene, care păzesc Ambasada Statelor Unite, vai de mama lor dacă e să se întîmple ceva. Asta este, își face Roja un calcul simplu, mai rău nici nu puteai să nimerești decît într-o fundătură ca asta, ce loc perfect de observație, care mijloc al acțiunii? Peste ochi i se așterne și mai dens întunericul nopții, privirea abia mai poate să-i răzbată la cel mult zece, douăzeci de metri în față, încearcă să și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mult mai prost. Viteza o fi aceeași, dar simt cum se poticnește prea des prin gropile Universului, cum gâfâie, cum încearcă să-și lecuiască, din mers, vânătăile. Cam așa am început să mă mișc și eu prin lume: orbecăind printre fundături existențiale, încercând să ocolesc tot felul de capcane perfide, cochetând cu iluzii, oblojind răni, ca un felcer de serviciu al speranței. Mi se întâmplă chiar să cred că strămoșii mei abia au evadat din peșteră, dacă-mi las spiritul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să fie leșuri și simți picături de sudoare pe gulerul cămășii. Ce soartă de rahat și asta a lui, Înjură În tăcere. Grozav moment găsise ca să se joace de-a hidalgii și cavalerii și de-a scrupulele de conștiință În fundătura aia din Madrid, cu urmările bănuite. Ce nu aveau să Întârzie. Englezul În haine gri se ridicase și se uita la căpitan. Astfel putu și acesta să-l studieze În voie la lumina fanarului: mustăcioară frizată și blondă, aer elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să-i fie sincer; era clar că el și camaradul lui văzuseră Într-adevăr moartea cu ochii; și nu cu jumătăți de măsură, nici În răpăit solemn de tobe, ci pe Întuneric și aproape pe la spate, ca șobolanii, Într-o fundătură și Într-o situație care nu aveau absolut nimic comun cu gloria. Experiență care, din când În când, nu le strică unor membri ai claselor superioare, prea obișnuiți să crape estetic, din profil, printre aghiotanți și toboșari. Fapt e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
răspunse Alatriste liniștit, Înclinându-și ușor capul. Nu Întotdeauna suntem stăpâni pe loviturile noastre de spadă. Englezul Îl mai privi țintă câteva clipe. În ochii lui albaștri, un aer disprețuitor luase locul spontaneității surprinse din primele momente de după lupta din fundătură. Avusese timp să rememoreze, și ideea că fusese la cheremul unui spadasin necunoscut Îi rănea amorul propriu. De aici acea recentă aroganță pe care Alatriste nu i-o văzuse deloc atunci când, la lumina fanarului, Își Încrucișau spadele. Cred că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
neaștepate și fără invitație a moștenitorului coroanei britanice le-a făcut aceeași plăcere ca un foc de pistol Între sprâncene. S-au respectat formele, desigur, și totul n-a fost decât sărbătoriri, manifestări de simpatie și firitiseli. Despre Înfruntarea din fundătură, nici un cuvințel. Amănuntele le-a aflat Diego Alatriste când contele de Guadalmedina s-a Întors acasă dis-de-dimineață, Încântat de lumina bună În care se pusese escortându-i pe cei doi tineri și primind mulțumirile lor și ale ambasadorului englez. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că intervenția lui Guadalmedina fusese Întâmplătoare; deși interlocutorii lui păreau convinși de contrariul. Fără Îndoială, gândi căpitanul, aveau pe cineva la Palatul Regal, care Îi informase de acel du-te-vino al contelui În zorii și În dimineața imediat următoare Înfruntării din fundătură. Oricum, susținu cu tărie că nici Álvaro de la Marca, nici altcineva nu știa de Întrevederea lui cu cei doi mascați și cu dominicanul. Răspunsurile lui constau, În majoritatea lor, din monosilabe, Înclinări sau negări din cap. Pieptarul din piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
răni, presupuneri și deșertăciuni. Herr Strauss, care în miezul ultimei ierni, în ianuarie, în ziua a opta, împlinise treizeci de ani, zicea tot felul de lucruri, nu povestea, nu turuia, zicea pur și simplu că vrea să iasă dintr-o fundătură, că pe lume există o mulțime de țâțe, în orice caz mult mai mult decât unsprezece, că tot ce e monoton tâmpește, că berea și schnapsul sunt bune, dar nici vinul nu-i de aruncat, că orice târgușor geme de
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
text ce se salvează, din nou, prin autoironie: "Ai idee unde locuiesc poeții din craiova? eu/ obișnuiam să stau în romanești singurul poet din cartier/ până a apărut firică. de fapt părinții lui locuiau acolo/ poetul venea doar vara prin fundătură să mai vadă/ casa bunicului și să culeagă cireșe. acum m-am mutat și eu/ nu mai este nici un poet în cartierul țiganilor și-mi/ pare cumva rău./ Stau în lăpuș într-un bloc comunist/ și cred că sunt singur
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]