519 matches
-
de multe ori, suficiente pentru a reduce complet incertitudinea, de a funda decizii optime. Doar într-o asemenea situație, deciziile ar putea fi acceptate numai în virtutea raționalității și competenței lor. Competența, în condițiile cunoașterii actuale, nu este suficientă pentru a funda autoritatea. • Procedee „absurde”, „iraționale” de decizie. Chiar și în colectivitățile carecultivă un grad ridicat de raționalitate, teoretică și pragmatică, putem găsi practici de decizie în probleme, adesea de importanță crucială, care par absurde,iraționale. Atenienii, alături de procedura democratică de decizie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
completă este nevoie să luăm în considerare și alți factori. În fine, autorii argumentează teza că una dintre sursele puterii în organizații o reprezintă pozițiile a căror funcție o constituie reducerea incertitudinii. Teoria lui Michel Crozier (1964) a birocrației se fundează tocmai pe invocarea unui asemenea factor de tip cognitiv. Pentru a explica caracteristicile tipice ale modelului birocratic (rigiditatea și ritualul, printre altele), Crozier recurge laexaminarea tipului de raționalitate ca una dintre sursele cele mai importante. Când problemele de soluționat sunt
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să mențină puterea în scopul promovării opresive a unor interese minoritare? să sprijine un sistem aflat în concurență cu alte sisteme, oferindu-i acestuia un avantaj decisiv? să sprijine un subsistem în detrimentul intereselor colectivității în ansamblu? Modelul client/consultant se fundează în această privință pe o presupoziție referitoare la relația subsistem-societate: subsistemele (prototipul lor fiind întreprinderea capitalistă) sunt singurele elemente active; maximalizarea satisfacerii intereselor lor are ca rezultantă pozitivă dezvoltarea pe ansamblu a colectivității. Sprijinind deci sistemele particulare din care este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
respectivei clase sunt în concordanță principială cu cerințele legilor sociale, cu interesele generale ale dezvoltării întregii colectivități. În acest sens general, știința (sociologia) nu mai este principial incompatibilă cu ideologia. Dimpotrivă, în cazul clasei muncitoare, ideologia este necesar să se fundeze pe știință: este o ideologie științifică. În acest caz, cerințele obiectivității, după cum argumenta Lenin, nu mai sunt incompatibile, ci chiar coincid cuangajarea socială. Avem deci o ideologie mistificator-justificativă (care promovează interese sociale particulare, opuse structural altor interese) și o ideologie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acest motiv, o soluție tot mai preferată. Este vorba, desigur, de o tendință, și nu de o realitate. Sociologia echidistantă exprimă deci punctul de vedere al democrației, făcându-se instrumentul acesteia. Echidistanța sociologului față de părțile care compun realitatea socială este fundată pe o tendință reală a atitudinii acestora: angajarea lor pe calea rezolvării conflictelor și divergențelor într-o manieră democratică, prin negociere sau chiar confruntare, dar nu distructiv, prin forță și manipulare. Acceptarea jocului democratic deschide posibilitatea socială pentru specialist de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a cooperării când aceasta este posibilă. Democrația reală presupune că părțile caută să înțeleagă în mod corect punctele lor de vedere, chiar dacă prin aceasta conflictul de interese nu este câtuși de puțin soluționat. După cum se poate observa, sociologia echidistantă se fundează și implică totodată o opțiune socială: opțiunea pentru o societate total democratică, în care diferențele de interese nu sunt soluționate prin forță și manipulare, ci prin dialog și negociere, prin cooperare, pe cât posibil. Ne putem însă întreba în ce condiții
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de acțiune specifice diferitelor sisteme - tehnologia întreprinderilor industriale este cel mai clar exemplu - încorporează un înalt grad de științificitate, de raționalitate. Componentele sociale și umane, deși reprezintă în egală măsură surse de probleme și dificultăți, nu dispun de tehnici raționale, fundate pe știință, comparabile cu cele dintâi. În societatea actuală, raționalitatea științifică a căpătat un prestigiu deosebit. Se acceptă în mod curent că există o tendință de pătrundere a științei în toate sferele de activitate. Din acest motiv, practicienii de cele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cât și pe om. Ideea de dezvoltare umană a organizațiilor (prescurtat OD - organizational development) este un alt exemplu. OD-ul reprezintă o tehnică prin care specialistul scoate în evidență deficiențele formelor social-umane de organizare existente propunând noi forme de organizare, fundate pe acumularea de cunoștințe științifice; organizația este ajutată să-și însușească noile moduri de organizare, sub formă de cunoștințe, valori, capacități de acțiune, parcurgând un proces de dezvoltare de la stadiul inițial la cel propus ca obiectiv (Bowers, Franklin, Pecorella, 1973
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în timp ce într-un mediu înalt stabil, „modelul mecanic” este mai adecvat. În raport deci de tipul de tehnologie sau de mediu în care acționează o organizație, sociologul va recomanda un anumit tip de organizare. Promovareaunor modalități de organizare a muncii fundate pe principiul muncii îmbogățite, în locul celei bazate pe principiul taylorist al muncii simplificate, reprezintă un alt caz în care specialistul propune un nou mod de organizare în raport cu cel existent. Toate aceste exemple sunt cazuri despre ceea ce se poate numi terapie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
subestimată. Există o largă varietate de tehnici care au ca obiectiv învățătura individuală a membrilor diferitelor sisteme. T-grupul este un exemplu de acest fel. El a cunoscut, în perioada de după război, o influență foarte mare. Tehnica T-grupului se fundează pe ideea că, în mediul social natural, oamenii nu reușesc să-și perfecționeze capacitățile deautocunoaștere, de cunoaștere a celorlalți, de cooperare eficace. Scoși din sistemele sociale în care trăiesc (întreprinderi, familii), ei formează pentru o scurtă perioadă de timp grupuri
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o creștere a calităților sale termodinamice”; „un sistem tinde în timp să-și sporească gradul de complexitate, prin diferențiere structurală și specializare funcțională” sau „orice societate, pe măsura dezvoltării forțelor de producție, trece prin stadii distincte, începând cu un stadiu fundat pe proprietatea comună, asupra mijloacelor de producție și pe egalitate, urmând stadii caracterizate în general prin proprietatea privată, în variate forme, asupra mijloacelor de producție, asociată cu inegalitatea socială, ca apoi, după ce se depășește un anumit nivel al dezvoltării forțelor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
egalitate, urmând stadii caracterizate în general prin proprietatea privată, în variate forme, asupra mijloacelor de producție, asociată cu inegalitatea socială, ca apoi, după ce se depășește un anumit nivel al dezvoltării forțelor de producție, să se ajungă într-un nou stadiu fundat pe proprietate comună și egalitate socială”. La ora actuală există doar o serie de ipoteze fundamentale, de proiecte de construcție a unor teorii generale ale evoluției, fie ale evoluției oricărui sistem deschis, fie ale evoluției diferitelor tipuri de sisteme - biologic
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fiecărei colectivități studiate și să înțeleagă în acești termeni specifici toate aspectele vieții lor sociale și culturale, și nu să elaboreze un cadru „universal” în care să forțeze analiza culturilor particulare. După cum s-a observat (Harris, 1968), elaborarea emică este fundată pe o viziune idealistă tipică. Cauzele acțiunii umane trebuie căutate, în primul rând, în „definițiile, valorile și ideologiile actorilor”. Abordarea etică subliniază importanța datelor obiective: observația directă a acțiunilor umane devine mult mai importantă decât culegerea de date subiective. În
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
gândeau în mod explicit actorii. Un lucru nu poate fi însă lămurit: de ce grecii au ales drept cale de manifestare a voinței zeilor tocmai sorții sau oracolul de la Delphi. Știința poate oferi o explicație acestor fapte, care nu se mai fundează însă pe evidența conștiinței noastre comune. În cazul analizat aici, o teorie explicativă ar putea scoate în evidență existența unor fenomene ca: incertitudinea ridicată ce înconjoară procesul decizional, anxietatea și tensiunea psihologică și socială asociată deciziilor importante, blocarea procesului decizional
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
caz una deterministă. Un cercetător determinist pornește de la o cu totul altă presupoziție în legătură cu relația dintre situație și acțiune. Relația dintre cei trei termeni - Situație (S), Conștiință (C) și Eveniment (E) ca produs al acțiunii - este imaginată în teoria care fundează comprehensiunea, în felul următor: Figura 13.2. Relația dintre Situație, Conștiință și Eveniment În viziunea deterministă, relațiile sunt următoarele: Figura 13.3. Relația dintre Situație, Conștiință și Eveniment în viziune deterministă Relația (1) indică determinarea conștiinței actorului de situația obiectivă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
urcă, coboară, face un ocol mare la dreapta, apoi unul la stânga, se întoarce și iarăși merge înainte. Să presupunem că cineva ar dori să-l explice științific. Două strategii distincte îi stau la dispoziție. Prima este strategia evenimențială. Ea se fundează pe ideea unei cauzalități date în succesiunea temporală a evenimentelor. Fiecare mișcare a furnicii reprezintă un eveniment distinct. El este determinat de seria de evenimente anterioare: acum urcă, pentru că mai înainte a coborât; o ia la dreapta, pentru că seîndepărtase prea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
caz, succesiunea în timp a evenimentelor nu mai cuprinde în ea însăși un lanț cauzal. Ea este succesiunea stărilor unui sistem. Fiecare stare în parte este determinată de legea sistemului, succesiunea lor fiind întâmplătoare, complet neinteresantă. Cele două strategii sunt fundate pe scheme deterministe distincte. Explicația evenimențială se bazează pe schema cauzalității. Cauzalitatea conține în ea însăși perspectiva istoristă. Ea presupune mereu o relație dintre două evenimente, unul fiind cauza, iar celălalt, efectul. Relația dintre ele este determinativă: cauzadetermină (produce) efectul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de stări anterioare. Simetric, fiecare stare determină (este cauza) stării care îi urmează și prin aceasta este responsabilă de tot șirul de stări viitoare. Știința trebuie deci să formuleze legile care leagă stările, evenimentele discrete între ele. Explicația structurală este fundată pe o schemă deterministă sistematică. Obiectul de cercetare este un sistem. El reprezintă o pluralitate de elemente interdependente. Un sistem se caracterizează printr-o interdependență ordonată, și nu prin una întâmplătoare. Dacă unul dintre elementele sale componente se modifică, toate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ele însă nu sunt interesante, fiind simple manifestări ale structurii în condiții particulare. Cercetarea științifică are deci drept obiectiv determinarea formelor de organizare socială, a structurii lor care guvernează comportamentul sistemului în diferite împrejurări. Viziunea structuralistă analizată până acum se fundează pe o presupoziție fundamentală, de adecvarea căreia depinde justificarea tuturor concluziilor expuse mai înainte: constanța în timp a sistemului. Aceasta înseamnă că principiile fundamentale ale comportamentului sistemului nu sunt afectate de scurgerea timpului, ci sunt invariante. Invarianța în timp a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ceea ce variază în timp este doar accidentalitatea împrejurărilor și, din această cauză, ea nu prezintă nici un interes științific. Presupoziția invarianței în timp a structurii face realmente istoria sistemului complet neinteresantă, loc al repetării structurale. Invarianța în timp a structurii se fundează, la rândul său, pe o altă presupoziție: evenimentul nu modifică structura. Structura este o matrice generatoare de evenimente, acestea neavând nici o influență asupra structurii ca atare. Dacă evenimentul ar produce modificări în structura însăși, atunci invarianța în timp a structurii
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
administrativ central (forțele de producție au un puternic caracter social, cum se exprima Marx) - de exemplu, o agricultură bazată pe irigații sau o economie fundată, în principal, pe exploatarea prin forță militară a altor comunități -, atunci stratificarea socială se va funda nu pe proprietatea privată, ci pe poziția în ierarhia politico-administrativă; dacă, dimpotrivă, procesul de producție are un caracter fărâmițat, atunci proprietatea privată va reprezenta baza organizării sociale, cu toate consecințele sale. O asemenea ipoteză exclude deci importanța condițiilor inițiale. Un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
trăsătură: pe de o parte, un sistem productiv fărâmițat, bazat în mod esențial pe o agricultură individuală (în general, agricultura bazată pe „apa de ploaie”, cum a fost în general agricultura Europei, generează un proces de producție în forme individuale, fundat pe proprietatea individuală), iar pe de altă parte, un sistem de exploatare centralizat, al cărui instrument este administrația susținută de puterea politico-militară. Retragerea tătarilor a creat un fel de gol. Sistemul administrativ de exploatare a rămas, lipsind însă beneficiarul său
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cărui instrument este administrația susținută de puterea politico-militară. Retragerea tătarilor a creat un fel de gol. Sistemul administrativ de exploatare a rămas, lipsind însă beneficiarul său. Acest gol a fost umplut de elementul autohton. Inițial deci, feudalismul românesc a fost fundat pe un sistem politico-administrativ. Cei din preajma domnitorului primeau cu drept personal de exploatare diferitele impozite existente. Ei nu erau proprietari de pământuri, ci doar beneficiari ai sistemului politico-administrativ de exploatare. Condițiile inițiale ale genezei feudalismului românesc prezentau un grad relativ
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în care, treptat, baza pur politico-administrativă a exploatării s-a transformat în proprietate de tip feudal. Pe de o parte, sărăcirea satelor libere a creat posibilitatea „autovânzării” lor, iar pe de altă parte, un șir de abuzuri administrativ-juridice care se fundau pe interpretarea drepturilor de beneficiu fiscal asupra unor sate ca drepturi de proprietate propriu-zisă. Cazul acestei teorii este ilustrativ pentru importanța condițiilor inițiale asupra procesului de evoluție ca atare. În timp, sistemul tinde să se structureze în maniera sa cea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este singura, dintre cele mai importante, care susține ideea de progres. Este interesant din această cauză să fie trecute în revistă obiecțiile aduse în filosofia actuală occidentală ideii de progres. Primul tip de obiecție este de origine pozitivistă: progresul se fundează pe judecăți de valoare, iar acestea nu au ce căuta în știință. Conceptul de evoluție se fundează pe judecăți de fapt. În perspectiva sa se încearcă a se determina empiric care sunt fazele prin care trece o comunitate, succesiunea lor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]