745 matches
-
păpușarului. Într-o confesiune a Paulettei Coquatrix, Întîlnesc descrierea unei scene terifiante : În ultima sa apariție la Olympia, Edith Piaf , bolnavă, cu picioarele umflate ...În pa puci ( nu mai suporta altă Încălțăminte!), cînta sfîșietor, dar showul ei emana un parfum funest. Jumătate din public, vai!, venise să urmărească progresia bolii ei! „Ei veniseră la music-hall așa cum te duci la arene, să-l vezi pe toreador sfîșiat de taur”. Brrr!... Ca un imbold pentru continuarea jurnalului meu, găsesc În România literară o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
progra ma școlară, religia? Ciudat! Cristina Modreanu mai scrie cîte-un un reportaj și din...cimitir 8 că doar nu poți să amintești, Într-una, numai de familia Hausvater, oricît de tare a-i diviniza-o!)! Da, da, țintirim, subiect deloc funest, deoarece C.M. vrea să afle unde odihnesc personalitățile culturii noastre și cum le sunt Îngrijite mormintele. Aventură dezarmantă, deoarece În cimitirul cu pricina mai nimeni nu știe de - cazul propus de cronicară - Mimi Botta, Victor Ion Popa sau madam Bulandra
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
înaltelor comandamente" ale Bâlbâitului și consoartei sale. Culmea e că acest odios activist de partid care făcea spume la gură când auzea de Occident, și-a cerut cetățenia americană. Asta după ce a încercat să fericească nația publicând o indigestă și funestă revistă cu titlul - auzi blasfemie! - "Democrația" și după ce i-a pupat, ca senator PRM, picioarele sfântului Vadim. Frumos sfârșit de carieră pentru unul din cei mai duri, nesimțiți, aroganți agenți ai demonismului comunist... Revin, după această paranteză... de răcorire, la
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
trăit un moment de beție citind pentru prima oara fără să mă ajute nimeni și retrăiesc uimirea cu care mi-am spus "Nu este adevărat, am citit singur, este uimitor! Sunt tare!". Or, nu era adevărat pentru că în acel an (funest, nu o știam încă) 1933, toți copiii din mediile cultivate știau să citească. Astăzi este rar, dar este catastrofă care s-a abătut asupra multor țări occidentale, si mai ales, din păcate, asupra Franței. Deci, pe vremuri cititul era banal
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
frumoase și fel de fel de privilegii; dar, în nici un caz, acest regim nu poate și nu trebuie să fie astfel încât militarul activ să se gândească la poziția de pensionar cu oroare, iar pensionarii s-o îndure ca pe o funestă calamitate. Ne găsim astăzi în trista situațiune că militari activi cari altădată, când îndeplineau numai una din condițiunile legale, cereau singuri trecerea lor la pensie, astăzi nu știu cum să solicite, să implore chiar, celor în posibilitatea de a-i cruța favoarea
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
m-am foit cu ceașca În mână. Dora Își așeză alinător mâna pe brațul meu și, ca să devieze discuția, spuse ceva despre un documentar pe care-l văzuse, cu un anume Prometeu dezlănțuit. — Haideți să nu discutăm despre filmul acela funest, domnișoară Wilms. Dând din cap, Cancelarul Sănătății păru mai degrabă trist, decât supărat. Poate Îmi puteți spune dacă prietenul dumneavoastră tăcut umblă cu un cuțit În buzunar. O privi din nou cu răbdare. Importanța tăcerii În ceea ce privește chestiunea sexuală n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Karp se Întoarse spre mine. — Aceste trăsături regresive explică de ce anumiți copii preferă doica În defavoarea mamei sau alții Își iubesc fratele mai mult decât tatăl. Cel puțin, trebuie să acceptăm posibilitatea că tandrețea exagerată se poate transforma Într-o obsesie funestă. Mi se părea că pledoaria lui Karp pentru toleranță era un preambul la ideile pe care urma să le Împărtășim. Nesigur de reacția așteptată de la mine, m-am retras Într-o stare care putea trece drept contemplativă. În timp ce soarele mângâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care se pune mereu de-a curmezișul, eu aș fi cel mai mare gazetar, cel mai mare scriitor, omul politic providențial pentru această țară. Doar cei mai proști dintre urîtori îți doresc moartea. Ceilalți știu sau simt că ar fi funestă ziua în care tu ai dispărea - ar fi nevoiți să constate atunci că, în mod surprinzător, n-au devenit cel mai mare gazetar, cel mai mare scriitor sau politicianul providenței, dar au rămas niște schilozi lipsiți de har. Ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Individul cultivat, liber, conștient de sine însuși, precum și națiunea nu sunt decât trepte culturale ale umanității. Prin urmare „baza etică a întregii vieți este umanitatea. Revoluția brutală poate trezi în suflete idealul individualismului și al anarhiei etice, ducând la rezultate funeste, distrugătoare. Mulți dintre revoluționari, proclamînd sfințenia personalității umane, au ajuns la un adevărat negativism social,căci au înfățișat ca un ideal distrugerea statului și a oricărei ordini sociale” . Iar „progresul se face prin acumulare, nu prin distrugere de valori, și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
că sunt simple iluzii neroade și, deprimată, și-a golit plămânul de aer. În drum către casă a presărat pe cărăruie unul câte unul macii roșii. Atunci a avut pentru prima oară sentimentul inutilității, atunci i-au încolțit primele gânduri funeste. Vizita în casa părinților fusese ca un val repezit de mare, parcă spălase tot și-ți era greu să te dezmeticești, să-ți regăsești firul gândurilor. Plecând, Carmina își aminti că nu întrebase nimic de Elena, măcar formal să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în plâns când a citit ce-a scris Fanny Tarrant despre el, spuse Eleanor, întorcând paginile suplimentului. — De unde știi? o întreba Adrian. — A scris într-un alt ziar. Ah, uite-l! Doamne, ce fotografie caraghioasa! Am presimțiri dintre cele mai funeste. Uită-te și tu! îl invită Eleanor pe Adrian, ținând ziarul deschis, ca să vadă uriașă poză color a lui Șam Sharp. Poartă cizme de călărie. Doar că el nu călărește. Nici macar n-are căi. — Alea nu-s cizme de călărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
în fața caleștii și au oprit caii de mai multe ori; nu se vedeau și nu se auzeau decît plînsete. CAPITOLUL III [Despre principatele mixte] Secolul al XV-lea, în care a trăit Machiavelli, ținea încă de barbarie: erau preferate atunci funesta glorie a cuceritorilor și acele acțiuni în forță, care impuneau un anumit respect prin grandoarea lor, blîndeții și echității, clemenței și tuturor celorlalte virtuți; astăzi văd că umanitatea este preferată tuturor calităților unui cuceritor și lumea nu prea mai are
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lucrurile nu stau deloc astfel, căci nu există om fără pasiuni. Cînd sînt temperate, ele sînt sufletul societății, dar odată scăpate din frîu, sînt cele care o vor distruge. Dintre toate sentimentele care ne tiranizează sufletul, nu este nici unul mai funest pentru cei care-l trăiesc, mai contrar umanității și mai fatal pentru liniștea lumii, decît o ambiție nemăsurată, ori o dorință excesivă de glorie (falsă). Un om care are neșansa de a se naște cu asemenea predispoziții este mai de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
totuși nefericit să se știe condamnat de oprobriul public; el nu va putea înăbuși vocea interioară, a propriei conștiințe, care-l acuză; nu va putea implora tăcerea acestei voci puternice care se aude pe tronul regesc; nu va putea evita funesta melancolie care-i va umple gîndurile și va fi călăul lui pe această lume. Să citim Viața unui Denis, a unui Tiberiu, a unui Nero sau Ludovic XI; a tiranului Basilewits etc. Vom vedea că acești monștri, demenți și furioși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de câteva ori, în sec și rămase neclintită. Părea că se sfârșește. Era palidă de emoție, vânătă toată, ca un mort. Concomitent, Luiza era scuturată și ea de toți fiorii. Gândea că era să fie martora nevinovată a unui gest funest și groaznic. Nu-și mai simțea deloc pământul de sub picioare, căci picioarele îi paralizaseră complet. Parcă plutea, plutea pe spaimă! Cu toate acestea, ea încercă să facă câțiva pași înainte, dar mult prea greu îi era, se vede, căci căi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ar presupune o cauză eficientă, ci doar o cauza deficitară. Cel ce afirmă acest lucru este însuși Sfântul Augustin, Părintele Bisericii care, dat fiind că la începuturile sale aderase la o religie dualistă, maniheismul, a transferat întregii teologii latine ideea funestă de păcat originar sau ereditar ce se transmite prin raporturile sexuale lucru ce a făcut ca sexualitatea să apară ca o putere demoniacă a răului încă de la început. Mă întreb dacă forța negativă a răului nu trebuie să fie reconsiderată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
înrădăcinează mai curând în esența vieții, rațiunea apariției lor devenindu-i inteligibilă celui care știe să citească în această esență. La fel, barbaria, adică regresul modurilor de împlinire a vieții, punctul terminus al creșterii, nu este un eveniment incomprehensibil și funest care vine să lovească din exterior o cultură aflată la apogeul înfloririi sale. Felul în care ea contaminează succesiv fiecare domeniu al activității sociale, dispariția progresivă, în totalitatea sa organică, a unei "lumi" umane, a dimensiunilor sale estetică, etică și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu capul rotund. Jupân Thomas și jupân John Smith. Călători englezi. — Și anglicani fără de lege - Întări călugărul, cu vocea crispată de ură. Dar nu-i treaba voastră cine sunt. Ajunge-vă că aparțin unei țări eretice și unui neam perfid, funest pentru Spania și religia catolică. Aplicându-le dreptatea lui Dumnezeu, aduceți un serviciu important Atotputernicului și Coroanei. Zicând acestea, călugărul scoase altă pungă cu douăzeci de monede de aur și o aruncă disprețuitor pe masă. — Vedeți, adăugă, că, spre deosebire de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lui Lope de Vega - care era autorul lui preferat - jucată pe scenele populare improvizate Del Príncipe sau De la Cruz, ori una din gazetele și fițuicile cu versuri satirice și anonime care circulau la Curte În vremurile acelea mărețe și decadente, funeste și geniale, făcându-i albie de porci pe favorit, pe rege, monarhia și luna de pe cer; În multe din ele, desigur, Alatriste recunoștea talentul caustic și proverbialul duh mușcător al prietenului său, veșnicul bombănitor și popularul poet don Francisco de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
desenându-se pe tavanul Întunecat al camerei de serviciu, pe umbrele copacilor de dincolo de geam, pe clar-obscurul vestibulului; iar lumina zilei nu era suficientă ca s-o facă să dispară. Cuvintele lui Guadalmedina o materializau iar, ca pe o prevestire funestă. — Oricine ar fi ei, continua contele, scopul lor este limpede: să Împiedice nunta, să dea o lecție teribilă Angliei și să ațâțe războiul Între cele două națiuni. Iar tu, răzgândindu-te În ultima clipă, le-ai stricat urzeala. De-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
foarte aproape de drumul mare spre Toledo, de zahana și de un loc vechi, fost cimitir maur, de unde i se trăgea numele foarte de rău augur de Portița Sufletelor. Loc care, din pricina istoriei lui macabre și la o oră atât de funestă, nu era deloc prea Încurajator. Se opriră când cădea deja noaptea, În fața unei case arătând jalnic, cu două ferestre mici și o intrare lată ce s-ar fi potrivit mai bine unui grajd decât unei clădiri de locuit; de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai voiau să afle cei doi bărbați din fața lui. Ceea ce, judecând după Întorsătura luată de discuție, nu mai era mare lucru. — Colegul domniei tale din noaptea aceea - omul cu masca vorbea scriind În același timp, iar tonul lui neplăcut suna funest pentru cel căruia i se adresa - n-a părut să aibă tot atâtea scrupule. — Asta-i adevărat, recunoscu căpitanul. Chiar părea să se desfete. Mascatul se opri o clipă cu pana În sus, ca să-i acorde o scurtă privire ironică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
acest bun și nenorocit popor spaniol care Întotdeauna și-a considerat regii ca pe cei mai drepți și mai mărinimoși din Întreaga lume, În ciuda faptului că puterea lor scădea, că domnia regelui dinainte, Filip al III-lea, fusese scurtă dar funestă În mâinile unui favorit incompetent și lacom, că tânărul nostru monarh, cavaler desăvârșit dar lipsit de voință și incapabil de a se ocupa de treburile domniei, era la cheremul reușitelor și greșelilor - și au fost mai multe din acestea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și favoriților corupți, și umplând cu morminte de viteji câmpurile de bătălie din jumătate de Europa. Dar la nimic nu ne servește să anticipăm anii și evenimentele. Timpul la care mă refer era Încă departe de viitorul acela atât de funest, iar Madridul tot mai era capitala tuturor Spaniilor (a noastră și a celor de peste mări) și a Întregii lumi. Zilele acelea, ca și săptămânile următoare și lunile cât a durat logodna infantei noastre María cu principele de Wales s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ce-l privește pe contele de Olivares, relațiile lui cu Buckingham s-au Înrăutățit treptat după primele zile de curtoazie politică obligatorie, iar asta a avut, În timp, când așa-zisa logodnă n-a mai fost decât o amintire, urmări funeste pentru interesele Spaniei. Acum, când anii au trecut, mă Întreb dacă n-ar fi fost mai bine ca Diego Alatriste să-i fi găurit pielea englezului În noaptea cea de pomină, În pofida scrupulelor lui și a bărbăției și devotamentului dovedite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]