2,159 matches
-
că povestea cu oala goală seamănă cu vorba ceea: „Bate șaua, să priceapă calul.” Dar nici nu trebuie să întrebi: „Calule, mănânci ovăz?” Că sigur mănâncă - a apreciat moș Dumitru spusa lui Alecu Slobodă. Eu nu știu de ce vorbiți de funie în casa spânzuratului - s-a mirat Pâcu, privind trist la oala goală. Eu zic să ne facem milă de gâtlejurile voastre uscate, dar dacă mâine dimineață mai doarme cineva la răsăritul soarelui, nu mai are ce căuta între noi - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu nimicuța. O să mi se corogească gâtul ca doagele polobocului uitat la soare. Si asta îmi trebuie mie? Dar n-am ce face, vrei nu vrei, bea Grigore aghiazmă! Te rog ca din această minută să nu mai vorbești de funie în casa spânzuratului, Dumitre. Ii deajuns o măciucă la un car de oale. Da’ ce vorbesc eu degeaba? Tie pe-o ureche îți intră și pe cealaltă îți iese. Așa că mai bine tac. Să nu taci, Pâcule, că nici boii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
becuteci de mijlocul grădinii tale, înspre miazăzi, drept în centrul pietrelor sculptezi, cu un corn de cărăbuș-hercule adult, un făgaș, să treacă prin toate trei pietrele, apoi înfigi adânc, prin făgașul creat, în pământul solid, unealta ta prețioasă, legi cu funii de cânepă albă capătul de sus al cornului de cărăbuș-hercule de gâturile groase ale taurilor născuți din dude de-aur, strecori boabe de spice aurii între pietrele mari, rogi puiul de urs panda roșu singuratic să se învârtă la pas
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
chip să ieșim la lumină de azi pe mâine... SMARANDA: La vorbe, Dănilă, ești cel mai prima. Da' unde pui tu mâna se face o bortă ia așa de mare! N-apuci să legi un nod, și se destramă toată funia! Cum păcatele mele de le merg altora toate ca din apă, iară la noi n-avem un par ca lumea de care să ne apucăm cu mâna? Ba spun minciuni, c-avem prepeleacul ista de pus oale-n el, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ISPAS: Cum să faci? Să te-nvăț eu. Boii tăi sunt mari și frumoși. Iaca, eu, gospodar de frunte în sat, precum bine știi, n-am avut niciodată așa o pereche mândră de plăvani. Tu fă așa: ia boii de funie și-i du la iarmaroc. Mușterii au să se găsească berechet. Vinde-i și cumpără alții mai mici și mai ieftini, iar cu banii rămași cumpără-ți un car, și gata, ai să dobândești ce-ți lipsește. Iară eu scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ai parte de car și eu de boi! DĂNILĂ: Să-i stăpânești sănătos, și eu asemenea carul! Bate palma. Iaca, cela care se uită acuma la noi îi Duman. Celălalt, dinspre brazdă Tălășman. Îs tineri și voinici. Ia-i de funie și mergi sănătos! ONOFREI: Cu bine. Și cată de nu-i intra carului prea mult în voie, că pățești ce-am pățit eu... DĂNILĂ: N-avea grijă, că l-oi hățui cum trebuie. ONOFREI (iese, din culise): Ceală! Hai, Dumane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am tras! După trebușoara asta, cred că n-oi mai avea pricină cu carul. Sus ai noștri! (Se dă jos din car. În culise, behăit de capră.) Aha, au început să se miște oamenii. Vine unul cu o capră de funie. COSTEA (intră, cu o capră): Bun găsit, om bun! Da' ce, ți-au fugit boii de la car și-ai rămas în drum? DĂNILĂ: Ba nu, mă mai hodineam și eu oleacă. COSTEA: Așa? Tare bine! DĂNILĂ: Da-ncotro așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Capra mea nu-i din cele săritoare, și-i bună de lapte. DĂNILĂ: Atunci, ce mai la deal, la vale! Îți convine, ia carul și fă-ncoa capra. COSTEA: Bine, mai neamule, fie cum zici! Poftește și prinde capra de funie. DĂNILĂ (apucă funia caprei): Numai îți spun ceva, vere Conovăț, să nu mă sudui după aceea: ți-o fi cam greu să urnești carul de-aici fără să te tragă la râpă, că, precum se vede, e destul de mărișor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i din cele săritoare, și-i bună de lapte. DĂNILĂ: Atunci, ce mai la deal, la vale! Îți convine, ia carul și fă-ncoa capra. COSTEA: Bine, mai neamule, fie cum zici! Poftește și prinde capra de funie. DĂNILĂ (apucă funia caprei): Numai îți spun ceva, vere Conovăț, să nu mă sudui după aceea: ți-o fi cam greu să urnești carul de-aici fără să te tragă la râpă, că, precum se vede, e destul de mărișor. Și-i trebuie vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tine, prichindelule? Unde vrei să duci oaia? MICUL PRINȚ (face un semn nehotărât): E bine că mi-ai dat și o ladă. Va avea și ea o casă peste noapte. OMUL: Sigur că da. Am să-ți dau și o funie, s-o legi cât paște. Și un țăruș. MICUL PRINȚ: S-o leg? De ce s-o leg? OMUL: Păi, dacă n-o legi se duce cine știe unde, și se pierde. MICUL PRINȚ: Ciudat mai ești! Unde-ai vrea să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îi scoate cămeșa. Când te-or lua la bani mărunți, te-or ciomăgi zdravăn și la zdup cu tine!” „Ce vrei să spui cu asta, măi Catârcă?” am întrebat eu. „Lasă că ai să vezi tu atunci. Ca mâine-poimâine ajunge funia la par ... ”o continuat Catârcă. „Nu ți se pare că grăiește gura fără tine, măi Catârcă? Da’ când ai vorbit tu după capul tău! Mereu ți-au dictat alții ce să spui. Eu cred că tu țiai găsit alți stăpâni
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
preocupări pentru delimitarea moșiilor, scop În care s-au Înființat așa zisele „comisii obștești”, care hotărau punctele(liniile de hotar pe care le marcau pe arbori și pe pietre(semne de hotar vizibile. Demarcarea liniei de hotar se făcea cu funia de-a lungul pământului, iar În dreptul civil era prevăzută ca modalitate de delimitare a moșiilor acțiunea de hotărnicie. Apariția cadastrului În Europa este consecutivă apariției planșetei topografice, care, mai târziu, a servit la evidența bunurilor imobiliare ce se Întabulau În
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
astfel ca fiecare elev să aibă poezia În față ). De asemenea, am scos câteva citate despre poezie din care voi reda: „poezia este terapia supremă a sufletului.” „Poezia. Un testament În versuri, fără timbre fiscale” “ Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate și de har.” “Poezia este arta de a face să intre marea intr-un pahar.” “Poezia este dimineața omenirii, istoria sentimentelor Înălțătoare, Îndemnul permanent către bine si adevăr
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și echilibrul corpului. Alte jocuri distractive îndrăgite de noi, astăzi pe cale de dispariție, le practicam în cadru organizat la stadionul „1 Mai” Vama, pe terenul de fotbal cu iarbă: trasul de frânghie îluptau pentru victorie două echipe numeroase, în funcție de lungimea funiei), cursa în saci îo alergare pe teren, participanții având picioarele și jumătate de corp introduse în sacii împrumutați de la brutărie, astfel că la finalul cursei eram colorați în alb cu făină de grâu), aruncarea mingii de oină, pe categorii de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
tei pierdute albastru În zare. Uneori, după ore de admirat minunile naturii, adormea covrigit, rătăcit În uitare. În după-amiaza aceea, unul dintre băieții care Își păștea turma de oi, se apropie nevăzut de clopotniță, urcă tiptil scara Înaltă și, apucând funia groasă, Își dădu drumul pe ea cu toată greutatea, trăgând cu forță și râzând satisfăcut. Clopotul mare se dezlănțui cu toată puterea, umplând cerul Întreg de tăria dangătelor sale. El sări ca ars de un bici de foc, cu creierii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Străbunii bătrânului Tucă Ulucă îl practicau întrun fel aparte. Căutau, prin codru, un copac bine dezvoltat, sănătos, înalt, drept, cu vârful semeț. Urcau în el, ajutorându-se de copacii de pe alături. Îi legau zdravăn, vârful, la o anumită distanță, cu funii rezistente; îndoiau copacul cu vârful în jos; îl ancorau într-un fel anume, lăsând, pe dedesupt, loc, printr-un laț prin care putea încăpea, cu oarecare ușurință, un mistreț, o căprioară, o ciută mai tânără, ori un mascul de cerb
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
așa!!! Nu mișcați, că sunteți morți! Lotrii s-au poticnit din alergare... Aruncați baltagele! - a strigat Mitruță, împungândul cu țeava puștii între coaste pe cel din urmă. Mâinile la ceafă, că vă facem pastramă! Puicuță! Alecule! Gheorghe! Veniți cu o funie încoace, că avem de legat niște dobitoace! - a strigat Cotman, cu mare îndârjire. Uite-te la ei! N-au știut că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Nici chiar de două ori! - a pornit să-i blagoslovească Puicuță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
urmă, după așteptări seculare, bătălia avusese loc spre seară, cam pe bâjbâială, iar Ney apăruse cu cavaleria taman când englezii și olandezii, după ce-i puseseră pe fugă pe francezi, Îl ungeau pe Napoleon cu muștar și-l loveau cu niște funii de usturoi. Nu! De data asta nu va fi așa! Numai amintirea mirosurilor combinate de muștar și de usturoi făcu să-și regrupeze rapid picioarele sub el și să și le ia la spinare. Astfel, după ce-i Îmbrânci din calea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nici o vină că sunt antipatic acestui domn! — Știi ceva? Lucrul cel mai plictisitor În toată afacerea e că nimeni nu are nici o vină. De fapt, toți nu ne facem decît datoria. PÎnă la urmă Îi legă și picioarele cu o funie făcută laț, al cărei capăt Îl fixă de un pinten din peretele grotei, la oarecare Înălțime, În așa fel Încît, atunci cînd Pablo se depărta de perete, funia Îi trăgea picioarele În sus. Înainte de a pleca, adună cîteva din paiele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
facem decît datoria. PÎnă la urmă Îi legă și picioarele cu o funie făcută laț, al cărei capăt Îl fixă de un pinten din peretele grotei, la oarecare Înălțime, În așa fel Încît, atunci cînd Pablo se depărta de perete, funia Îi trăgea picioarele În sus. Înainte de a pleca, adună cîteva din paiele de pe jos și le făcu grămadă, sfătuindu-l pe Pablo să-și Înjghebe din ele o saltea, ca să nu-l tragă umezeala. — Degeaba! se lamentă Pablo. N-am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
paie sau carton bitumat, mărturiseau sărăcia celor care locuiau În ele, dar totodată radiau o lumină plăcută, un fel de bucurie sfioasă care făcea aerul serii odihnitor și curat. Curțile erau pline de verdeață. Dacă Întîlnea vreun sătean trăgînd de funie o vacă, cu care pesemne se Întorcea de la pășunat, se salutau ca și cum ar fi fost vechi cunoștințe. Uneori, mici grupuri de puștani, care pînă atunci se jucaseră În stradă, alergau după el cîteva zeci de metri, chiuind fioros și Încercînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din omoplați era rece și un pic umed. PÎnă atunci stătuse cu spatele la foc, iar dogoarea acestuia Îi Încălzise hainele, dar după ce se Întorsese, Începu să-l ia cu frig la spate. Picioarele lipite unul de altul și strînse În legătura funiei, aproape că nu și le mai simțea. În schimb, Își simțea urechea fierbinte și i se părea că se umflă ceva Înlăutrul ei; pesemne că, Întorcîndu se, o agățase Într-un nasture sau fermoar al sacului de dormit. Ar fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sat, un tânăr tăcut, mohorât, care clipea tot timpul din ochi, s-a spânzurat Într-o noapte, chiar În clopotniță. S-a urcat pe o buturugă subțire de salcâm, ca să poată ajunge la o grindă de lemn și să Înnoade funia. După ce-și va fi pus gâtul În laț, a răsturnat buturuga subțire cu picioarele... Trupul atârna, legănat sinistru, de vântul care intra și ieșea prin cele două deschizături ale clopotniței. Cum biserica era gard În gard cu casa bătrânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se schimbă. Nash are în față o farfurie de carton goală, în care nu au mai rămas decât niște ghemotoace de hârtie cerată și niște dâre galbene de salată de cartofi; răsucește în palme un șervețel, din care face o funie lungă și groasă și, privindu-mă peste lumânare, zice: — În după-amiaza asta l-am cules pe tipul de la tine din bloc. Ne-au luat-o înainte gândacii de bucătărie și pisicile tipului, zice, așa că mare lucru nu ne-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
actele de stare civilă) a fost doar bunicul meu. Al meu și atât. Or, cum el era doar al meu și eu eram singurul lui nepot, cum el, ca tată, avea două fete și eu eram băiat, vă închipuiți ce funii groase, ca parâmele, ne-au legat în chip nevăzut. În semn de prietenie, din clipa în care am izbutit să scot câteva sunete, i-am și spus pe numele mic. Nu nimeream chiar sunetele potrivite și, poate tocmai de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]