1,286 matches
-
-le zilele. - Da’ cu fata ce-aveți, bă? Nu vă e rușine? Persecutați femei nevinovate! Bă, sunt cel mai mare compozitor din lume, am repetat eu, spre rușinea mea. Am compus o simfonie pentru foarfeci! O operă pentru linguri și furculițe! Un concert de violoncel cu o singură notă! Am intrat cu polițiștii și fata în secție, bombănind în continuare. - Am făcut muzica pentru nunta fetei primului-ministru! La botezul nepotului generalului Mironescu am interpretat împreună cu trioul Ambrawwa un vals pentru sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de obicei mă lasă să păzesc hainele sau mă trimit să le-aduc chiștoace mai mari, că unii nu fumează până la filtru, așa, de chichi, le scutur de nisip și le pun în buzunare. Sorin le fumează în grădină cu furculița. - Și n-a mai găsit-o pe prințesă? Cu cine s-a măritat din ăia doi? Cu moșneagul care-i cumpărase rochia sau cu ăla care avea cal și plecase la luptă? - Nu știu, c-a trimis după mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai aibă nevoie de nimeni pe lume, Manus arăta cu pâinea sa prăjită spre pozele alea și-mi zicea: — Ăștia nu tre’ să-și mănânce nervii cu slujbe sau relații. Manus mesteca doar, cu ochii lipiți de reviste. Luând cu furculița albuș de ou, zicea: — Ai putea trăi și muri în felul ăsta. Pe urmă eu mă duceam în centru, la Academia de Manechine Taylor Robberts, ca să mă perfecționez. Câinii se lingeau la cur. Evie se automutila. Toată fixația aia pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu un cuțit. Vârai mâna și scormoneai până dădeai peste pliculețul cu oxid de fier - introdus acolo pentru a absorbi orice urmă de oxigen. Scoteai pliculețul și vărsai înăuntru câteva căni cu apă fierbinte. Aveam un cuptor cu microunde. Aveam furculițe și lunguri de plastic. Farfurii de carton. Și apă curentă. Abia apucai să citești zece pagini dintr-un roman cu vampiri, și cina era gata. În loc de vreascuri și apă fierbinte, în perna argintie găseai chiftea de casă sau tocană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fericit era să cobori cortina exact la momentul potrivit. O singură clipă după fericire, și iar nu mai e nimic în regulă. Oamenii ăștia în ascensiune socială, care cred că lor le e greu - care se tem c-o să folosească furculița greșită la masă și intră în panică atunci când le e dat bolul cu apă pentru clătitul degetelor - habar n-au cât de greu le e vagabonzilor. Riști să faci botulism. Să degeri. Scânteierea unui dinte placat te poate da de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Lipsă l-a ajutat ținându-i lanterna. În același sens, au verificat toate legăturile telefonice. Singura care a mai funcționa a fost smulsă din perete de Veriga Lipsă cu mâna lui păroasă, musculoasă. De-aia a vârât Contesa Clarviziune dințișorii furculițelor de plastic în toate încuietorile și i-a rupt înăuntru. Nici o cheie nu mai poate fi folosită. Așa, în eventualitatea că ofițerul care se ocupă de eliberarea ei condiționată i-ar putea da de urmă cu brățara aia. Nu, nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
așteptare, fără să Încerce măcar să-și șteargă șiroaiele de lacrimi care-i curgeau pe obraji. — Vreau să aflu, a spus el În cele din urmă, vreau să aflu ce-i cu familia mea. Karl a oftat. și-a așezat ușurel furculița pe marginea farfuriei, apoi s-a aplecat și s-a sprijinit În coate. A ridicat brațele și s-a uitat intens la palme, de parcă Își descifra acolo tainele vieții. și-a lăsat fruntea În mâini și a oftat din nou
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
colo la prima spălătură. Cum vrei, cucoană, mi-a răspuns ea înțepată, lasă că are cine să le cumpere la prețul acesta și încă ce-o să le cumpere. Și ce vrei acum, o întrebase bărbatul în timp ce-și încărca furculița gospodărește cu mazăre și-și tampona pe sub mustață cu bucăți de pâine buzele unsuroase după care le băga în gură. Să te duci tu, tu ai un ochi mai al naibii, imediat vezi care-i defectul, să vezi ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fața alteia, Carmina își privi concentrată sora, o privi până în fundul ochilor de parcă se aștepta să găsească acolo dezlegarea. Ea se lăsa examinată fără nici un moment de împotrivire. Era atâta neprihănire și sinceritate acolo încât te dezarma. Carmina lăsă brusc furculița pe masă. Mereu se lăsase înșelată de aerul de mironosiță al Elenei, acum știa, știa sigur că privirea ei minte, că figura ei pierită nu era decât un joc oarecare. Ea știa acum sigur că Elena nu mai este Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fac părinții, fratele, sora. Bine, bine, așa deci, spunea fără să fi ascultat vreo vorbă. Așa deci. La masa de seară, în timp ce mama schimba farfuriile rosti rar: Când consideri că te-ai repauzat de ajuns după efortul depus? Carmina învârti furculița în mână și întrebă înțepat: De ce mă întrebi? Mă gândeam că ar trebui să te apuci din nou de lucru. Ai un an întreg înainte. Cu o planificare riguroasă, cu seriozitate, cu ambiție este imposibil să nu reușești. Dumnezeule, gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chemă la masă, se comporta nefiresc, vocea nu-i mai era melodioasă, parcă făcea eforturi să mențină conversația. Arunca dese priviri iscoditoare Carminei, lui Dimitrie, lui Ovidiu, evident, se lupta cu ea însăși. Ela ridicată pe două perne, mânuia corect furculița și cuțitul, privea serioasă în farfurie, mesteca domol, cu gura închisă. Părea deosebită, separată de ei... Carmina încercă să recompună în minte figura mamei, o văzu blondă, slăbuță, cu pielea albă, lucioasă, o figură fragilă, timidă ce părea că plutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la un loc cu paharul gradat pentru măsurat diferite cantități de zahăr, făină, orez, apă. Strecurătoarea trebuia așezată pe un raft mai la îndemână, împreună cu storcătorul de lămâi, chiseaua de usturoi și mașina de tocat universală. În sertar stăteau lingurile, furculițele, cuțitele, șervetele de bucătărie, jos în dulap, cratițe, tigăi, o strecurătoare pentru roșii. Toate acele mișcări îi creau o dispoziție grozavă, ce plăcut era să fie omul din umbră care se gândește la toate, asta-i crea sentimentul de prospețime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
treia seară s-a dus la Sidonia, a intrat în bucătărie, femeia prăjea pește proaspăt, s-a așezat pe un scaun și a spus simplu: Ovidiu a plecat. Sidonia a privit-o cu sprâncenele mult ridicate pe fruntea îngustă, cu furculița în mână, suspendată. A ascultat apoi relatarea Carminei, întorcea peștii, îi așeza la loc în uleiul încins, pe urmă a tras un taburet, s-a așezat cu cotul sprijinit pe grătarul aragazului. A plecat cu vreo fufă, fii liniștită, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Mă gândesc la el acum după ce a sunat și știu că a rămas pironit în mijlocul străzii și eu respir greu și îi simt suferința și nu prea mai am chef. Casa capătă viață de la vânt, lumina albă mă invadează și furculițele fac zgomot în bucătărie, liftul urcă cu presiune dilatată din străfund și se oprește cu zgomot de mină claustrofob, urât cer alb în gri, galben de pergament, oamenii se mai duc de colo încolo și toți își caută garsoniere, scârțâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dar n-am prea mult timp să mă gândesc că trebuie să-i despart din bătăi, și mai ales, de ce mi-ai dat, tâmpito, cu ulei în ochi? nu ți-am dat, am făcut doar așa, exemplifica iar Miau cu furculița praștie, și Pinochio se supăra pe bune, lasă-l, zic, reao! na, bea! zice Prințesa și îmi zdrobește buzele cu sticla, bea și tu, și îl forțează și pe el, și Pinochio acceptă amuzat până la un punct, până când lichidul curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
le-am dus acasă. Aici aveam un cuib gol, pe care îl construisem în primăvara aceasta pentru o rândunică oarecare. De atunci, zilnic rândunica ne povestește bucuriile și tristețile ei. Copiii i-au compus chiar o poezioară: ,,Coada ca o furculiță, Albișoară sub bărbiță Iarna, ea pleacă din țară Primăvara vine iară, Lângă noi stă fără frică Și o cheamă ...rândunică!” Adina Ciomaga, clasa a III-a C Primăvara Pe meleagurile țării noastre a sosit o stimată domnișoară: primăvara încărcată cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ei se Îndoia doar În rare momente de disperare. Iolanda Începuse să mănânce fără să-l mai aștepte. Un amănunt la fel de curios ca și eleganța ei vestimentară. Pentru a nu mai vorbi de distincția ostentativă cu care mânuia cuțitul și furculița. Își Înfășură mai strâns halatul de baie și se așeză și el pe un scaun cu multă băgare de seamă, doar doar va trece neobservat. Nu reuși pe deplin căci scăpă cuțitul sub masă. Îl căută pe pipăite proptindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
loc În cele din urmă unei tăceri Încordate: se servise friptura de pasăre și nu toți aveau parte de piept sau pulpe. Atmosfera se destinse din nou abia când se observă cu Încântare că nașul nu folosea nici cuțitul, nici furculița, În spiritul unei tradiții sănătoase care spune că nu e bine să lași pasărea din mână. Ațipi cu mâinile Înfundate În buzunarele adânci ale jachetei bej, pure laine, cu glugă tivită cu vulpe polară. Sub jachetă simțea căldura protectoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era senin. Urma o noapte geroasă. 21. Mânca În grabă, Înecându-se. Hăpăia. Mâinile rigide păreau gheare uriașe făcute să Înhațe cu graba și crisparea ultimei șanse. Își pierduse siguranța și distincția cu care mânuise o viață Întreagă cuțitul și furculița. În timp, lăcomia de animal Înlocuise strălucirea ochilor săi albaștri. Deschidea gura asemenea unui pește carnivor decis să nu rateze prada care venea oricum spre el fascinată parcă de sclipirea Înșelătoare a protezei care imita de minune argintul viu. Grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
clipă de Îndrăzneala proiectului său pe care, iată, Îl socotea acum de un gust (Îndoielnic) frivol, chiar dacă dublat de grija de a feri Încăperile intime ale casei de priviri indiscrete. Ca să evite orice neplăcere, va Închide celelalte uși cu cheia. Furculițe mici de plastic, pahare de unică folosință și farfurii de carton ar fi tot ce s-ar putea sustrage din casă. Și dacă cineva ar vrea totuși să dea lovitura, profitând de o clipă de neatenție din partea gazdei, a gazdelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pîine cu unt și cu ceai. MÎncé din picioare, ca și cum n-ar fi trebuit sé ménînce, ci sé réspundé la tablé În fața lui Nadejda Petrovna și nu stia lecția. MÎnca din tigaie, Întingînd gélbenușul cu pîine și lésa la urmé furculița și o bucaté de pîine neterminaté cu mușcétura galbené În uleiul plin de firimituri. Lué céldarea cu resturi de lîngé ușé și se duse sé dea mîncare la scroafé. Bucéțile de pîine și cojile de cartofi muiate cu apé și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
spre pod, ședeau cuminți: o Mioara în față, apoi tot ea, la 3 și 5 ani una lângă cealaltă, o treaptă mai sus o adolescentă ținând în mâini o Mioara-păpușă și tatăl ei cu chip de Mioara, cu mustăți în furculiță ca-n poza în sepia de la sfârșit de secol al XIX-lea, iar pe sofale, pe dulapuri, în profil sau culcate, pozând în picioare cu umbrele de soare ușor înclinate, șezând într-un șezlong sau pe brațul unui fotoliu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se va ridica, vei sparge recordul de kgf/cm2 sau molecula de cer sau atom de vis, vei rupe țesătura viselor, doar noi doi pictați pe tavanul concav al cerului, tu în maieu roșu și bermude lungi, negre, mustața în furculiță pe chipul tău de Charles Bronson, cowboy sau bodyguard al Președintelui, eu alături de tine în rochie de pânză de păianjen, ținându-te de mâna hotărâtă să scoată pistolul țintat cu argint, să nu tragi, Mitică! Podeaua era plină de îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pună în gardă, parcă nu fusese mîna lui, pumnul lui nu putea să fie atît de greu, posedatule, îl aude pe Gulie strigîndu-i și nu mai așteaptă alte indicații speciale, o zbughește înăuntru și se întoarce strîngînd în palmă o furculiță care sub razele fierbinți strălucește mai puternic decît un metal prețios, asta e bună? întreabă arătîndu-i-o lui Dendé care stînd pe vine lasă din mîini capul Curistului ca s-o poată apuca, e foarte bună, desfă-i maxilarele, îi strigă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
între incisivi, își strecoară unghiile în ea și o lărgește. Tîrnăcop privește scena simțind frisoane pe șira spinării, se aude un pîrîit, mai cu grijă, zice Dendé care se apucă să îndoaie în sus și în jos un dinte al furculiței, e prea tîrziu, am făcut-o de oaie, constată Gulie, uitîndu-se la amigdalele Curistului, cred că i-am dislocat mandibula, zice avînd senzația că degetele lui se joacă acum cu capul unei păpuși de lemn, l-am rupt pe primul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]