205 matches
-
acelea de ziar. - Desigur, mi-a răspuns vocea din spate...... M-am ridicat pe vârfuri, am închis fereastră și am fost „răsplătita” cu o grimasa înțepenita, menită să exprime ingratitudinea acelui domn care m-a privit dezaprobator, aruncându-mi pe furiș priviri insistențe. Nu-i altă casta în lume atât de conviinsă că în public, mânia bunei cuviințe este tăcerea...Purtăm blugi strânși pe corp, un tricou foarte scurt, lăsînd abdomenul plat să mi se vadă, fără pic de celulită și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de dorințe, în noaptea aceasta se vor împlini toate, nu vei mai avea nici o noapte ca aceasta până în ziua morții. Mă ridic în șezut deodată și privesc în jurul meu, cine șoptește aici, Udi a adormit deja, cine îmi toarnă pe furiș otravă în urechi, în momentul în care el a adormit, conștiința mea revine pentru a mă tortura, trezește-l, murmură pătura în șoaptă, nu ai auzit că este interzis să lași un copil să adoarmă după ce a primit o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vrem păm...” vru să zică unul mai răsărit, dar când dădu cu ochii de arătarea din brațele boierului, plecă rușinat capul, lăsă coasa de-o parte și-o luă agale spre izba lui, urmat de ceilalți, făcându-și cu toții pe furiș cruce. Până și Vodă, trecând o dată la vânătoare prin smârcurile Vasluiului și auzind că-n apropiere ar exista un copil de-o urâțenie nemaivăzută, se abătu pe la curtea lui Stoenescu, merse cu pas apăsat la pătuț, așteptă ca tatăl să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
făcut târziu, va spune și după câteva sărutări date în joacă, aproape calculate, atât cât să nu-i incite din nou, se va ridica, va începe să-și caute din priviri hainele. Se va echipa în liniște, cu mișcări aproape furișe, cu toate că știa bine că ea este trează, îl observă cu ochii larg deschiși în întuneric, cu respirația ușoară, aproape reținută, și oboseala calmă, liniștită începe să-i toarcă prin celule, lent, lent...Iată-l cum își încheie cureaua, pipăind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tine, la o noapte când te-ai lăsat furat de somn. De obicei eu ședeam trează în pat, lângă tine, îți așteptam plecarea, tu te ridicai încet de lângă mine, te mișcai ușurel deși știai că nu dorm, îți plăceau gesturile furișe, te prindea ipostaza de a te retrage din casa mea ca un vinovat. Atunci însă ai adormit profund și într-un târziu am ațipit și eu. Mă trezeam des și pipăiam locul să văd dacă mai ești lângă mine. Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-ar fi dublat. De ce Îi era atât de greu să comunice cu mama ei? Împrovizând la repezeală o scuză și promițându-i că o va suna de Îndată ce avea să ajungă acasă, Armanoush a Închis mobilul. A aruncat o privire furișă spre Matt ca să vadă dacă Îl deranjase telefonul ăla, Însă observând că acesta cerceta Încă farfuria, a horărât să nu-și facă griji. Farfuria lui Matt era dreptunghiulară, nu rotundă, iar mâncarea de pe ea era Împărțită În două zone separate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
poate că oamenii vor să asculte radioul în baie în loc să se spele. Cu sonorul la minimum și cu apa curgând în gol. Cât de utilă ar fi fost asemenea invenție (de fapt inovație) în anii comunismului, când toți ascultau pe furiș Radio Europa Liberă! Acum... acum nu mai știu. Aștept să văd și picamărul cu DVD-player, ca să nu se plictisească muncitorul în timp ce găurește monoton asfaltul. Cred că îmbătrânesc. Cred că exagerez. Dar mai cred și că se întâmplă ceva cu noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
lumea. Ești nebun de legat. Ce vrei de la mine? Cere-mi orice. Buzz se uită de jur împrejur, îl văzu pe Stompanato la bar dând peste cap o tărie, ca să se dreagă, și pe câțiva cetățeni onorabili aruncându-i priviri furișe lui Mickey, de parcă ar fi fost o gorilă de la grădina zoologică, gata să scape din cușcă. — Nu vreau să te dai prea tare la un tip care o să te supere rău de tot. — Poftim? — O știi pe prietena lui Audrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dudley și al patrulea om trebuiau să fie înăuntru, unde avea loc acțiunea. Buzz îi făcu semn cu mâna omului din colț - complicele lui plătit în avans, pe care îl recrutase într-un bar. Tipul intră în parcare, aruncă priviri furișe în jur și încercă portierele Cadillacurilor și Lincolnurilor înșirate pe lângă gard. Buzz nu se grăbi. Aștepta ca individul pus de pază să remarce și să reacționeze. Paznicului îi trebui aproape o jumătate de minut până să se agite, să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
samuraiului ațintită asupra sa, își dezveli rușinat dinții albi. Zâmbetul acela îl lămuri pe samurai unde se ducea tânărul. N-am să vă pricinuiesc necazuri. O să mă întorc înainte de revărsatul zorilor. — Nici nu cunoști limba, zise samuraiul aruncând o privire furișă înspre Tanaka Tarozaemon care dormea buștean. Cum ai să te descurci? Omul acela zicea că o să trimită o călăuză. Prin fața ochilor samuraiului trecu imaginea acelui călugăr care se lepădase de Dumnezeu care le mângâia hainele și îi ruga să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prima mișcare. A prins-o pe Alice de-un braț și-a strâns-o până când femeia a început să schiaune. Oare de ce nu observase până atunci că ochii lui Alice erau uneori verzi, alte ori cenușii, dar întotdeauna aruncau priviri furișe ? Jina a comprimat toate cuvintele pe care avusese de gând să i le arunce în față în doar cinci - singurele care contau. Am avut încredere în tine, a spus ea. Irene și-a făcut loc și-a înaintat târând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de cai. - Nu are rost, interveni grasul, toți sunt ocupați să strângă cât mai repede și să fugă. - Dacă aveți Încredere În acest călugăr sosit de la templul Shaolin, Îi veți chema, spuse la fel de calm Ștefănel. Călugărul Îi aruncă o privire furișă, care spunea „ Acum mă scoți În față pe mine, dar habar n-am care e ideea ta!” - E adevărat, spuse călugărul, sperând din suflet că necunoscutul știe ce face. Am sosit de la templul Shaolin. Cei doi negustori se Înclinară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de scorțos cred că n-am mers niciodată. Uniforma, șapca și ghiozdanul, toate ― noi-nouțe! Puțin lucru, la un băiat de 10 ani și jumătate? Mi se părea că toată lumea se uită la mine. Dacă doi trecători își aruncau vreo privire furișă și neînsemnată asupra mea, din întîmplare, și-apoi își continuau vorba, eram convins că spun: "Ăsta a reușit la liceu! A intrat la "Lazăr"! Vezi ce frumoasă uniformă are?" Iar celălalt completa: "Și șapca... și ghiozdanul!" Da, da!" Numai cărți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu-i tocmai o treabă curată. Veți căuta voi cartofii ăștia! Mai așteptați, curând se va abate colhozul și peste voi...“ „Văd că aruncați și cojile de ou... Dumnezeu o să vă pedepsească...“ Așa Îndruga ore În șir, tot aruncând priviri furișe, când spre ușă, când spre geam. Iar când vedea pe masă câte o coajă de ou, avea tendință de a o băga În buzunar...Nevastă-sa Însă avea grijă să-i tragă cu polonicul peste mână. „Dacă ar fi mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Petronia, trupul său deșirat, închingat la mijloc de cureaua lată a chimirului. Înecându-se de bucurie, ofta astfel: Are să fie potop de roadă, tămădăii' mă-sei! Deci, adeveritu-s-au învățăturile tovarășilor de la Partidul nostru drag. Pe urmă, cu priviri furișe, în jur, o mângâia pe pântecele enorm, interogând-o: Tu, când răstorni căruța, Petronico? Ți-am mai zis, Nicanor: înainte de a se coace pepenii. Ce mă tot întrebi? protesta sfioasă Petronia. Acasă, privindu-și nevasta cât era de groasă, Nicanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pantalonii noștri, pe care abia-i călcaseși... Cufundându-se în groapa meditațiilor sale, Profesorul nu-și mai auzi consoarta. Simți că depărtarea capătă formă în aducerea-i aminte, sunând asemenea veșniciei. Desfăcându-și încet de tot palma cu un gest furiș, precum cel al unui elev ce maschează copiuțele la examenele date în scris, parcurse cu voce șoptită scrijeliturile sângerii ce începuseră să se vindece și să se estompeze: Îmhî: E = mc la pătrat, zise el. Începu să se plimbe agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
iar mecanicul stătea la taclale sub un copac cu un angajat al căilor ferate. Un câine cu un picior schilodit, leșinat de căldură, trecu șchiopătând pe acolo. Un copilaș curios, cu muci la nas, îi aruncă lui Mma Ramotswe priviri furișe, de după o masă, apoi se ascunse chicotind când ea îi zâmbi. Urma trecerea frontierei și coada ce înainta greoi în fața clădirii albe în care funcționarii în uniformă învârteau formulare prost tipărite și ștampilau pașapoarte și permise de trecere, plictisiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ochelari. Și am înțeles că era conștient de obscenitatea meseriei lui. — Vreți să ieșiți? Am ieșit, a intrat sicriul, împreună cu băiatul, și el în costum și cravată, și o infirmieră care venise să-i ajute, o femeie slabă cu privirea furișă. M-am îndreptat spre barul care îmi fusese indicat pe strada principală. Lângă el era o expoziție de piscine de grădină, albastre și prăfuite. Cât e ceasul? l-am întrebat pe bătrânul din spatele tejghelei, care își făcea de lucru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să mi se adreseze cu anumite... dorințe? „Femeia asta e diabolică!“, gândi Augusto, și-și plecă fruntea privind în pământ fără a ști ce să răspundă. Când, în aceeași clipă, și-o ridică, văzu că Eugenia își ștergea o lacrimă furișă. — Eugenia! - exclamă el, și glasul îi tremura. — Augusto! - șopti ea cu supunere. — Bine, și ce vrei să facem? — Oh, e fatalitatea, nu e decât fatalitatea; suntem jucăriile ei. E o nefericire! Augusto, părăsindu-și fotoliul, se duse să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dorinței de nemurire, îl lăsă stors pe sărmanul Augusto. Și l-am împins către ușă și a ieșit cu capul plecat. Apoi se pipăi, ca și cum s-ar fi și îndoit de propria-i existență. Eu mi-am șters o lacrimă furișă. XXXII În aceeași noapte Augusto plecă din orașul meu, Salamanca, unde venise să mă vadă. Plecă de-acolo cu inima grea de condamnarea la moarte și convins că, și de-ar încerca, n-ar mai fi cu putință să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Profetului, autoritatea pe care nimeni n-o pune la Îndoială, glasul de care nimeni nu se Îndoiește. Unul după altul, vizitatorii se ridică, schițând o plecăciune, mormăind cine știe ce formulă de politețe Înainte de a se așeza la loc. Cu o privire furișă, Omar Îl observă pe omul cu cicatrice, care pare să se sufoce În colțul său, ascunzându-și, totuși, sentimentele sub o mină timid-batjocoritoare. În modul cel mai ceremonios cu putință, Abu Taher Îl roagă pe Omar să se așeze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
înainte de a ne scoate din hibernare? bombănea, ștergându-și picioarele. Încercă să-și amintească unde-și pusese hainele. ― Știi bine de ce! (Parker era mult prea ocupat cu propriul corp unsuros și sleit, pentru a-și mai pierde vremea cu examinarea furișă a anatomiei navigatoarei). Asta-i politica celor din Companie, continuă el. Economie de energie, sau altfel spus, rentabilitatea Companiei. La ce bun să cheltuiască un plus de energie pentru încălzirea compartimentului congelatoarelor? Cu cât mai târziu, cu atât mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
petrece o săptămână ca să examinăm situația și apoi îți vom prezenta raportul. Foarte simplu, foarte direct. Încercă să se concentreze asupra cuvintelor, dar frumusețea ei i se părea foarte deconcertantă. Femeia nu făcea nici cea mai mică aluzie, nici o privire furișă, nici o mișcare a corpului, nici o atingere, și totuși era extraordinar de sexy. Putea să vadă că nu purta sutien, iar sânii se conturau fermi sub o bluză de mătase ... — Domnule Diehl? zise ea. Femeia îl privea fix. Probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ceva Împreună. — Doamne, spun cât pot de animată. Mi-ar plăcea foarte mult. Serios. Dar, sinceră să fiu, acum nu e chiar cel mai potrivit moment. — Ieși În oraș ? Îi cade vizibil fața. — Îhm, da. Cu Lissy. Arunc o privire furișă spre ceas. E opt fără șase minute. Oricum, ne vedem cât de curând. Cel puțin la birou... — De ce ești atât de fâstâcită ? Connor mă scrutează atent. — Nu sunt deloc fâstâcită ! spun și mă rezem cât pot de firesc de tocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
protejează ochii, iar Jemima Jones își dă capul pe spate și se uită la cer, la vârfurile palmierilor pe lângă care trece cu repeziciune, și are impresia că înțelege pentru prima oară ce înseamnă să fii fericit. Tot mai aruncă priviri furișe viziunii care stă lângă ea, pentru că tot nu-i vine să creadă că își va petrece următoarele două săptămâni cu el. Nicinul nu scoate o vorbă, zgomotul motorului și al mașinilor pe lângă care trec e prea puternic ca să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]