480 matches
-
dorite, râvnite, așteptate cu înfrigurare, trăită la cota maximă a unei pasiuni devoratoare, dar și blestemata în egală măsură, de la acest extaz agonic în permanență nu este decât un pas: „Singură,/ eu și cărțile/ în trudnica exilare,/ privind cu spaimă/ furnicarul de pe trotuare...// Singură/ fără nume,/ c-un sentiment vinovat/ c-am purtat în mine,/ am născut/ și am legănat/ această lume nepăsătoare,/ această lume...” (Eu și cărțile). *** SOMETHING ELSE THAN SIGNS („eLiteratura” Publishing House, Bucharest, 2016, 121 pp.) is a
SOMETHING ELSE THAN SIGNS de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344636_a_345965]
-
te domină doar cu tehnologia din dotare. さようなら Fântâna lui Nicola Salvi, care a respectat planurile inițiale ale lui Bernini are o vizibilă atracție pentru vizitatorii Romei. Și acum la 340 de ani de la finalizarea ei. Milioane de turiști constituie furnicarul anual ce se perindă pe străzile centrului istoric al Romei. Marcus Terentius Varro (sec. I î.H.) ne comunică data întemeierii, 21 aprilie 753 î.H., de către gemenii Romulus și Remus, crescuți de lupoaica fără nume, cu replici cunoscute prin
CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (4) – ROMA (II) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359072_a_360401]
-
trei legume cum se ceartă;/ ... ” - Chiar de stăm noi în lumină/ sare o floare de sulfină, / dăm polen pentru albină,“( “Recreația grădinii “, pag.16.). Eroii noștri se imaginează în ipostaze diverse, trebăluiesc în lumea micilor obiecte ca într-un adevărat furnicar, se confruntă cu sarcini ce reiterează experiențe reale de viață cărora le găsesc firesc și spntan dezlegare. Astfel, melcul rezolvă problema intemperiilor purtându-și casa-n spinare:” Nu te plouă,/ nu te ninge,/ bate vântu-ți este bine,/ că porți căsuța
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]
-
masor ... Cand reazem capul Când reazem capul greu pe pernă moale Clocotitoare gânduri dau târcoale: Mă simt ca-n cataractă o piroga, Ca spectator la starul cel în vogă. Îmi zboară pe ecranul cerebral Secvențele din zilnicul banal, Înghesuite-n furnicar de vise, Carate- n grabă, gaze mari ucise. Te simt pe tine, stranie făptura, Din gânduri conturând a ta alura Și mâna în neștire o întind, Prin aer ireal să te cuprind. Minune, tu aevea-n mine stai, Te mângâi, tâmpla
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
necontrolată, sunt prinse apoi în cleștele poetului și filigranate pentru a deveni poezii. Astfel în șantier imaginile reale devin cadre ireale ce înconjoară emisferele infinite de betoane, cabluri, cărămizi și pixul devine coș de fum din vârful căruia se privește furnicarul pământean ca noduri în parfum. Iată deci de unde apare POEZIA. Și fiindcă ziaristului i se cere reportaj după reportaj, el păzește eroul viitor în chiar clipele de somn, când bolborosește cifrele de plan, termeni tehnici, prilej de amuzament pentru chiar
SFERELE POEZIEI LUI NICOLAE SÂRBU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360744_a_362073]
-
misterios, mirosul timpului care-a săpat în fier. Și acum, mă uit de jur împrejur și mi-e imposibil să zăresc o altă ușa care să se lase deschisă înaintea mea. O fi fost ultima! Imposibil! Trebuie doar sa ignor furnicarul din fața ochilor mei! Arunca-ma vânt, în cele patru zări, să mă întind pe-o aripa de vreme, să-mi pot zări izbăvirea în răsărit! Cazut-a peste mine lacrima lui Iisus și strigatul pe cruce. Ia-ma înapoi la
FRICA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360155_a_361484]
-
spune că e mai puțin important ce se va întâmpla decât cum se va întâmpla. I-aș spune că Hemingway se lua la trântă cu Orson Welles și, ulterior, se împăcau la o sticlă de whisky. Că Dali își plimba furnicarul pe străzile Parisului iar Bill Gates, atunci când a fost rugat să scrie orarul pentru școala sa, a avut grijă să existe o oră de limba și literatura engleză în care el să fie singurul băiat printre o duzină de fete
ce învățăm la trei luni după ce ne urcăm pe mese la banchetul de absolvire a liceului () [Corola-blog/BlogPost/338589_a_339918]
-
Cu posibilitatea tandreței, Eminescu își ademenea iubita sub tei. Dorința pe care o afirmă Crișu Dascălu e de revizuire a propriului fel de a gândi, în mansardă. Încete ore se risipesc în final, sub privirea poetului, ca în Privesc orașul furnicar: „Termite lungi târau întinderi, / Supt saltul stelelor, posac, / Sticloase semne, stând altminteri, / Într-un același sarcofag. // Dar truda, prinsă de lumina / Căzută-n văzător baraj, / Se-ngroașă alb într-o vitrină, / Printre mulțimi, în ermitaj”. Poezie cerebrală, de o muzicalitate
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
despre care nu aveau suficiente date, încă auzeau în gând mesajul dispecerului: „Au nevoie de sprijinul dumneavoastră!“ și asta putea însemna orice... Talciocul s-a dovedit a fi supraaglomerat la acea oră. Îți era aproape imposibil să pătrunzi în acel furnicar uman. Ajunși la fața locului, unul din colegii din zonă a venit la mașină lămurind urgența. Un individ, urmărit pentru infracțiunea de furt, fusese depistat în zona talciocului și trebuia preluat, condus și predat la organul de poliție. În timp ce „Anonimous
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
fără treabă prin obor. Era duminică, zi de târg și multă lume sosită din toată regiunea. Tata mi-a spus pe un ton fără echivoc. - Tu-ți ceara mă-tii, poate dispari de aici, să te mai caut și prin furnicarul ăsta de lume. Eu eram cu ochii numai pe tiribombe și pe intrarea de la "Zidul morții"unde se auzea o motocicletă turată de scotea un fum și un zgomot de ziceai că nu-i numai una ci câteva. Curioșii după ce
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
-o conduce nici o sută ca mine, la un loc! Însă, Administrația cu ale ei, omul cu ale lui! Emil Vamanu, omul dinlăuntrul ființei sale e unul și același cu cel tras prin inel, tinerelul plin de viață, prietenos, crescut în mijlocul furnicarului buhușean ce muncea cândva, învăța carte, iubea, înfrumuseța și dezvolta un oraș ajuns pe mâna cui s-a priceput mai bine să îl distrugă dar și pe album fotografic și-n amintire! Ce poți vorbi despre propria copilărie ce nu
EMIL VAMANU. NOI, GENERAŢIA ACEEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342707_a_344036]
-
par. Un glas croit din miez de fericire unde nici strop de umbră n-are loc și care-arată că-n întreaga-mi fire ai împlinirii struguri mari se coc. Sub vraja lui prietenii se-adună în inimă-mi, făcând-o furnicar în care totul este înnoire. Și înțeleg târziu ce mult noroc mi-a dat destinu-n marea lui iubire când a turnat în al meu sânge foc. Anatol Covali Referință Bibliografică: M-aud cântând / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
M-AUD CÂNTÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341678_a_343007]
-
cam prea semeț, panașul. Aflând de-acest succes printr-un expert, Furnica a-ncercat, cu vitejie, Să-i ceară invitații la concert. Deci, cu „mărinimie”, noul star I-a dat doar un bilet la galerie ... La cea săpată-n vechiul furnicar! PEȘTII ... CREATORI Cândva un pește-ferăstrău Cu-amicu-i, un rechin-ciocan, Au pus la cale-un amplu plan, Cert, stimulați de mult trăscău. Deci, meșteriră un palan, Și-apoi s-au canonit cam rău Să îl coboare jos în hău Ca să-i ridice
SONETE (2) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340560_a_341889]
-
zece ani... Hai să vedem ce lucruri frumoase se vând pe aici! Apoi urcăm... Nu te speria! Este aproape, la vreo sută de metri și e vorba doar o pantă ușoară, lină. Am coborât printre ultimii și m-a uimit furnicarul de aici. La nicio mănăstire nu am remarcat atât de mulți vizitatori. În plus, aici, în zona parcării, erau foarte multe amenajări specifice, gen tarabă, în care era etalată o varietate bogată de lucruri. Se asemăna cu o anumită zonă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
apoi m-am așezat în fața televizorului și am privit-o din nou ca pe un miracol. Imaginația mi-a explodat cărtărescian. Auzeam muezinul, vedeam minarete și derviși famelici care glisau silențios așezați turcește pe covoare zburătoare. Vedeam bazare ca niște furnicare, munți de halva și de marțipan. Curând, contururile mirei s-au estompat și în câteva zeci de minute a pierit devorată de batalioane de purici televizați. A fost cel mai bun show tv pe care l-am văzut vreodată. Ulterior
Cum am renunțat la televizor () [Corola-blog/BlogPost/338167_a_339496]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > CAMPIONUL Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1666 din 24 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Balonul imens care acoperea bazinul, devenise neîncăpător pentru furnicarul de oameni care se formase înainte de începerea competiției. Înotători de toate vârstele, așteptau grupați sub însemnele fiecărui club să fie chemați la start de vocea efervescentă a unui crainic ascuns în spatele panourilor publicitare. Reporterii, cameramanii, ziariștii, organizatorii și toți cei
CAMPIONUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344012_a_345341]
-
deturna sensul morții și al suferinței, a lovi în credința oamenilor, a dori numai și numai defăimarea și răzbunarea. Nu este posibil a ne resemna și a crede că nimeni nu ne aude, că nimeni nu are în vedere acest furnicar al universului și că suntem înconjurați de singurătate. Cui îi vom vorbi despre copiii a căror suflete au plecat în câteva clipe de pe acest pământ și pe care atât de mulți dintre noi i-am iubit? În realitate, în fiecare
CU ADEVĂRAT ZGUDUITOR! SĂ NE RUGĂM PENTRU SUFLETELE LOR! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342842_a_344171]
-
plin clipă de clipă. Să nu-mi distrug definitiv pădurea și-apoi sărac să fug către aiurea. Aș vrea s-adun în tolba peticită numai ce este bun și reușită. Visez să par, să pot să fiu și-aeve un proaspăt furnicar de calde seve, Ieșind din dor spre a privi cu sete către un viitor fără regrete, Ca-n clipa când menirea-mi voi sfârși-o să pot să spun râzând senin, adio! Doamne, cum ard! Doamne, cum ard! Sufletul meu
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342874_a_344203]
-
FREE Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ne trecem inventând vieți cu oameni în noi, creăm creația pe care nu noi am creat-o, fără a ști că nu suntem decât furnicarul gândurilor noastre. Liberul nostru arbitru se poate întinde tocmai până în marginile mușuroiului și ne mai plângem că nu suntem free! Liberté scrie pe frunțile noastre, pe care nu le știm plăsmui. Liberté scrie în palmele noastre, a căror linii nu
DAMNED TO BE FREE de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343157_a_344486]
-
sau fără treabă prin obor. Era duminică, zi de târg și mulți sosiră din toată regiunea. Tata mi-a spus pe un ton fără echivoc. - Tu-ți ceara mă-tii, poate dispari de aici, să te mai caut și prin furnicarul ăsta de lume. Eu eram cu ochii numai pe tiribombe și pe intrarea de la "Zidul morții" unde se auzea o motocicletă turată de scotea un fum și un zgomot de ziceai, că nu-i numai una, ci câteva. Curioșii după ce
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
se vor întoarce de sărbători la cei dragi. Când veți face asta, strângeți-i în brațe, iubiți-i!Iubiți-i și rugați-vă pentru o lume mai bună! Înainte! Înainte pentru o lume mai bună! Distanțe măsurate în pași kilometrici,furnicar imens de căruțe, tancuri, mașini germane , un sarpe monstruos ce se întindea de la Prut la Nistru devorând timp, vieți. MASA DE LA ORA 3 Mese ca la nunțile oltenești la care mănâncă sute de soldați.Nemții au zona lor și se
INGERI CAPTIVI P 2 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343649_a_344978]
-
locuințe și birouri. Iar în timpul cât am lucrat eu că controlador de acceso (paznic) erau în faza finală, se lucra mai mult în interioare. Parcă și acum văd în fața ochilor acele edificii înalte, macaralele mișcându-se pe lângă ele, apoi acel furnicar de oameni, cred că erau din aproape toate colțurile lumii: spanioli, africani, portughezi, români, bulgari, egipteni, ruși, pakistanezi, marocani, brazilieni, etc. Erau două porți mari în acel șantier așa că lucrăm câte doi paznici pe tură de zi, noaptea veneau alții
JURNALUL UNUI CALATOR (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343726_a_345055]
-
se vor întoarce de sărbători la cei dragi. Când veți face asta, strângeți-i în brațe, iubiți-i!Iubiți-i și rugați-vă pentru o lume mai bună! Înainte! Înainte pentru o lume mai bună! Distanțe măsurate în pași kilometrici,furnicar imens de căruțe, tancuri, mașini germane , un sarpe monstruos ce se întindea de la Prut la Nistru devorând timp, vieți. MASA DE LA ORA 3 Mese ca la nunțile oltenești la care mănâncă sute de soldați.Nemții au zona lor și se
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
se vor întoarce de sărbători la cei dragi. Când veți face asta, strângeți-i în brațe, iubiți-i!Iubiți-i și rugați-vă pentru o lume mai bună! Înainte! Înainte pentru o lume mai bună!Distanțe măsurate în pași kilometrici,furnicar imens de căruțe, tancuri, mașini germane , un sarpe monstruos ce se întindea de la Prut la Nistru devorând timp, vieți.MASA DE LA ORA 3Mese ca la nunțile oltenești la care mănâncă sute de soldați.Nemții au zona lor și se uită
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
își vedea de treburile lui, dar fiindcă timpul s-a dovedit în acea zi îndurător, în cele din urmă mi-am permis să observ forfota ce se rotea ca un cerc nedefinit, cuprinzând ca într-o plasă de paianjen totul. Furnicarul de oameni alerga haotic. Doreau ceva, dar nu înțelegeau ce doreau. Unii oameni intrau în clădiri uriașe și după câteva clipe se întorceau descumpăniți. Alții păreau a face cumpărături, căci plimbau sacoșele prin magazine. Unde și unde câte un trecător
CONFUZ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377398_a_378727]