1,501 matches
-
urmat râzând, Încercând să-l ajung din urmă. Urcușul a fost parcă mai greu ca În alte dăți, ne-a obosit bine, făcându-ne să ne doară Într-o parte. Ne-am trezit Într-un târziu sus, pe Creștetul Doamnei, gâfâind și cu obrajii Îmbujorați. Pâlcuri răzlețe de romaniță erau Împrăștiate prin iarba grasă, răsfirată de vânt. Găseam acolo un aer mult mai curat... Și o statuie a liniștii foarte Înaltă, care ne plăcea și ne umplea de bine. Ne uitam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care se ascund În fundul sub patului lor la cel mai mic pârț auzit dincolo de pereții locuinței. Nu știu decât să se mire, să se vaiete și să-ți reproșeze tot felul de lucruri urâte, jignitoare, neînțelese ori neadevărate. Respir Întretăiat, gâfâind din greu, cu pieptul mișcânduse Într-un ritm sacadat. Îmi aprind o nouă țigară. Închid ochii și nu trag decât un fum, adânc inspirat. O stare violentă, de greață totală, urcă iute În mine. Vomit exploziv, ca o arteziană dementă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lăsându mă purtat de iureșul În care mă aflam, de beția apropiatei victorii. Lumina din cameră devenise roșie-gălbuie, scrijelită la intervale scurte de timp de așchiile sărite din oasele zdrobite ale mărețului meu rival, care pierdea teren În mod vizibil, gâfâind din toate articulațiile, mugind crunt cu fiecare lovitură primită În pielea sa lucioasă și Întunecată, În carnea sa tăbăcită. Eram la un pas de victorie! Trebuie să recunosc, Însă, că surpriza a venit foarte aproape de finalul bătăliei, când lovitura primită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să mă prindă. Nu Îndrăzneam să Întorc capul, dar auzeam În urma mea zgomote infernale: urlete, mugete, lătrături și sforăituri inimaginabile. După care mă trezeam urcând ceva foarte mare și negru, o creastă uriașă, un fel de munte. Urcam din greu, gâfâind ca o locomotivă, sfâșiat de oboseală, la un pas să fiu ajuns. Iar puterile Îmi slăbeau tot mai mult. Nu mai puteam. Chinul meu devenea interminabil. În fiecare clipă credeam că voi ceda. Că voi sfârși În ghearele și În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de tine, de la prima vedere. Ei, cum așa, o bucătăreasă, de un vânător? Da, pentru că eu te știu. și tu ești bucătar de profesie. De unde știi? Cântecul, dansul s-au întrerupt. Despărțindu-se cu greu de dansator, dansatoarea, a rostit, gâfâind: lasă explicațiile pe altă dată. Bine. Pe altă dată. și perioada aceea de timp a trecut. A zburat, în istorie, în neant, ca orice alt fapt căruia, la momentul de răscruce, nu-i acorzi atenția necesară. Au trecut ani. Dansatoarea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acela, ciudat pentru obișnuințele mele de până atunci, adie prin zona ultimei perechi de picioare. Am luat-o la trap cu hotărâre. Dacă ar fi trebuit, ca om, să parcurg o distanță proporțională cu aceeași velocitate, cred că aș fi gâfâit de n-aș mai fi putut. Așa părea că efortul depus e floare la ureche. Debordam de energie și aveam o condiție fizică de invidiat. Tocmai când constatam eu încântat această stare de lucruri, hop că am ajuns la marginea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
O îndeletnicire al naibii de dificilă pentru un gândac, fie el și de talia mea intelectuală. Fiindcă în cazul ăsta nu intelectul te poate trăda, ci capacitatea de coordonare a mișcărilor și efortul fizic în sine. Am scris până am simțit că gâfâi de oboseală. Cu toate acestea, am izbutit un text citeț și bine încadrat în pagină. Speram din suflet să fie și cât se poate convingător. La final, opera mea epistolară suna așa: "Dragă tată, Trebuie să plec cât mai repede
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
însă pe unul dintre brațe, horcăind de-a dreptul. Reuși să tragă aer în piept, dar continua să tușească, încercând totodată să și scuipe. Încet, încet, accesul de tuse scăzu în intensitate, până la stingerea lui completă. Rămase în patru labe, gâfâind, făcând eforturi să-și tragă sufletul. Când își mai reveni, se aburcă din nou în fotoliu, căutând în gentoiul cu care venise. Scoase niște batiste de hârtie și-și șterse bărbia, își suflă nasul cu sârg, iar mai apoi, cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vine vremea, dragi colegi, de veți ieși din clasă bătuți măr de elevi. Parcă avea dreptate profesoara, măcar că nici dracu’ nu i-o dădea atunci, nu? Spre mirarea celor din jur, Sima se oprise brusc, parcă abia ieșit, transpirat și gâfâind, dintr-un curpeniș. Regizorul îi făcuse semn lui Gerard, pe parcursul interminabilei replici a directorului, să nu răspundă nimica și să-l lase pe el să-i dea replica, poate așa, Sima se va domoli. Domnule director - începu Regizorul pe un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ceaun plin cu bunătăți. Oameni buni, ia poftiți la masă, că se răcesc mălaiele - a strigat crâșmarul. Fiecare cărăuș și-a ocupat locul știut trăgându-și câte o strachină dinainte. Măriuța și-a făcut datoria ca la carte. Între timp - gâfâind - Costache s-a prezentat cu un ceaun în care râdea o mămăligă cât o movilă de hotar. Mitruță a sărit să-l ajute să răstoarne ceaunul pe fundul de lemn. Moș Dumitru a dezlegat ața de la piciorul mesei și a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Măriuța, care râdea uitată de sine...Scăpată din vârtejul jocului, cu chipul arzând ca jarul, s-a îndreptat spre cuhne. Costache a aruncat o privire rece către ea și a continuat să-și facă de lucru cu te miri ce... Gâfâind de oboseală, cărăușii s-au așezat pe locurile lor. Hliboceanu, urmărit de privirea lui Pâcu, a rămas cu ochii pe urmele Măriuței. A lăsat fluierul pe masă, a privit apoi în jur, ca și cum ar fi întrebat: „Ei! Vă e deajuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cine știe? Țipenie însă. Doar urletul vântului stăpânea totul. Descumpănit, a pornit în directia țăndării de lumină... Pășea cu îndârjire. Luminița din depărtare părea însă că nu mai este atât de aproape cum i s-a năzărit la început... Mergea gâfâind, luptându-se cu vântul și cu nămeții pentru fiecare pas... Ion Cotman, aflat în fruntea convoiului, se încorda din răsputeri să învingă urgia. Ceilalți îl urmau în tăcere. Alecu Slobodă, cu un țol pus peste suman, contrariat că nu mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
riscant. Polițaiul Își terminase rostogolirea, ajungând În dreptul nostru, unde, sfârșit de puteri, ne-a chestionat nervos: — Ce se-ntâmplă aici? De ce-ați oprit circulația? — Domnul vrea să anunțe dispariția unei persoane, a răspuns Gioconda, arătându-mă. — Ce? Unde? a gâfâit polițistul. — Undeva În zona bujiilor. Sau poate s-a pitit În filtrul de ulei, a răspuns, cu oarecare umor, Gioconda. Da? Și pe-asta cine-a pus-o aici? am Întrebat triumfător, ridicând șapca albastră, care stătea mototolită Între motor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de moschee. Creșterea efectului de seră a supraîncălzit motoarele, care-au dat chix. — Fii serios, a fost o furtună electromagnetică, l-a contrazis un ins subțirel. — Da, da, simțeam eu că mă-ncearcă reumatismul, a aprobat un grăsun măsliniu, care gâfâia de zor. — Taci bă din gură, nu vezi că ești beat? a sărit o doamnă bine Îmbrăcată. De când țara asta a-ncăput pe mâna emigranților, bagă apă-n benzină să-și scoată pârleala. — Emigranții n-au nici o vină, cucoană! a strigat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu o mișcare de expert În jiu-jitsu, a frânt membrul de plastic și l-a aruncat cât colo. Apoi, cu puterea disperării, Guido a săltat În brațe voluminosul sclav al curățeniei și l-a prăvălit la podea. — Veniți! Repede! a gâfâit omulețul, Încovoiat de efortul depus, deschizându-ne ușa care dădea spre casa scărilor. Am sucit gâtul mopului electric, iar cu coada lui am pocnit robotul, astfel Încât drujba a sărit cât colo, dându-ne timp suficient pentru a trece pe lângă Guido
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul drept o sacoșă. La vîrsta ei tot așa de subțirică și sprintenă, merita să urc pe scări și numai să dau ochii cu ea, zice gîfîind în timp ce se se descotorosește de bagaj. — ’neața, zice domnul Președinte, scoțînd aburi pe gură, cercetîndu-l pe Sena din cap pînă în picioare, din tavan atîrnă un bec care aruncă pe pereți o lumină rece ca gerul de afară, tot nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai hotărît să depui armele și să-ți abandonezi trecutul printre boarfele astea pe care au început să le roadă deja moliile, asta e tot ce vreau să-mi amintesc. — Mi-a ieșit pe nas, zice Părințelul, întorcîndu-se la bar gîfîind, plin de sudoare, nerăbdătot să predea ștafeta. Să vedem cît o să te țină pe tine, îi suflă la ureche Curistului, privindu-l pe Roja, care afișează un zîmbet satisfăcut la colțurile gurii. — Sper să nu fie chiar așa de nasol
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să mă scap pe mine, adăugă vîrînd cheia în contact și demarînd instantaneu. Ce s-a întîmplat? zise Sena punîndu-și centura de siguranță, începînd să înghită în sec. — E de belea, ne-am ars cu toții! țipă Dendé ca un disperat, gîfîind, manevrînd volanul ca un apucat. — Ce ai pățit? potolește-te, încercă Sena să-l liniștească privind impacientat la acul de kilometraj. — Au tras pe sfoară o țară întreagă, zise Dendé după un moment de pauză în care se auzi doar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
răcnind Brooosss și ne dăm seama că fugim Într-o direcție greșită, ne Îndepărtăm de mașină. Ne uităm În urmă și Încetinim, ne recăpătăm suflul și ne răsucim, stînd pe loc și zîmbind pe cînd ea se apropie de noi gîfÎind. Apoi facem un joc rapid de picioare și Îi trîntim o intrare În stilul lui Charlie Cooke, Încît, dacă ar fi fost În apărare, ar fi trebuit Într-adevăr să plătească pentru a se Întoarce În parcare! Te-am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Oprește-mi afurisita de respirație! Mă sufoc și văd negru În fața ochilor pe cînd intru În convulsii, iar ea țipă și mîrÎie, iar dinții ei mă mușcă de buza de jos În vreme ce urlă și se prăbușește, apoi se dă deoparte gîfÎind, iar eu văd cum mi se descompune pula. Se sprijină de spătar și Își aprinde o țigară. — Mmmm. A fost minunat. Ce s-a Întîmplat Bruce? Ești ok? Scîncești ca un țînc mucos! — Shirley e bolnavă, spun eu. Cumnata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
saliva cu sîngele nostru. Mă cercetează cu limba o vreme, apoi și-o retrage și Îi auzim vocea: — Sexi! Uau-uau! Ai crezut că mă poți face pe mine, poponar scîrbos și Împuțit ce iești! Ne-a plăcut asta, ei sexi, gîfÎie el Încetișor. Ție ți-a plăcut, ei? Da. Știm că ne dorim să mai facă asta o dată, asta-i cea din urmă dorință a noastră. Vrem să zicem, Te rog, hai să mai fim Încă o dată așa Împreună, doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ai publicat cumva vreo carte? Antoniu neagă, dând din cap, apoi iese din Încăpere cu un vas În mână, Îndreptându-se spre cișmeaua ghetoului, izvorul la care s-au Îngrămădit femei cu plozi dezbrăcați, bărbați cu figuri de tuberculoși, bătrâne, gâfâind de efort, o ceată sumbră de dezmoșteniți care caută În deșertul ăsta al mizeriei, o oază care să le astâmpere măcar setea. ,, Profesorul,, Îi salută ceremonios, așteptându-și tăcut rândul. Dinspre bloc se aud strigăte de oameni furioși. Nimic nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
clownii Își vâră În ei instrumente muzicale, animale, baloane... ,,Ai dinții stricați. Du-te la dentist!,, Încep turul prin Piața Amzei, pustie la ora asta. Muște lipicioase zboară și bâzâie pe lângă urechile mele. Râd prostește privind o măturătoare grasă , care gâfâie când se apleacă asupra fărașului din tablă veche. Simt soarele pe spate ca pe o apă clocotită. Doamne, ce de gunoaie! Mă iau după un câine cu urechi clăpăuge ca ale mele. E flămând și miroase bucățică cu bucățică asfaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a cărui existență nu e răscolită de tumultoase valuri de neliniște și grabă. Unde să se grăbească? Nu-l așteaptă nimeni. Nu-și privește nimeni ceasul, așteptându-l. Nu-l mustră nimeni că a Întârziat. Către seară, autobuzul va pleca gâfâind, plin ochi cu aceeași pasageri neliniștiți și-l va duce și pe Antoniu la capătul celălalt al traseului, un loc de unde pleacă atunci când mai speră. Ocupată sau nu, de cei care cerșesc, gura metroului rămâne un magnet permanent pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gardul de piatră de vizavi mălai cu otravă, În zori, când eu dorm. Străzile miros a gunoi ars acum, la Început de octombrie. Prin fața bisericii Anglicane faci o Întoarcere de o sută optzeci de grade și, deși mașina păcăne și gâfâie din cauza uzurii, ești decis să ajungi cu ea lângă grilajul grădiniței de copii, dincolo de care fetița, se joacă, mănâncă, doarme, dansează, alături de ceilalți copii. Când se Întâmplă să fie În curte Își strecoară mânuța durdulie prin grilajul plin de rugină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]