521 matches
-
Îi Închide omului poarta Înspre libertatea posibilă, obligându-l să aibă În permanență nevoie de un tutore, de un guru sau de un duhovnic care să gândească și să decidă În locul său. Ideea de laicitate trece cu mult dincolo de simpla gâlceavă religioasă. Ea conține afirmația că fiecare om, ca ființă rațională, este capabil să-și poarte singur de grijă. Principiul care trebuie să-i ghideze comportamentul nu se află În exteriorul său, ci sălășluiește În el, ca exigență de raționalitate. Laos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
acela de a vă reaminti că ne aflăm sub această obligație și sub acest angajament. Îmi par iresponsabile declarațiile unor colegi de alianță, oameni politici, care vorbesc despre data la care ar fi mai bine să se rupă USL, despre gâlceava din diverse colțuri ale țării, despre divergențele, frustrările care s-au acumulat pe parcursul anului trecut. Nu că ele nu ar fi reale. Știm bine că sunt reale. Știm că, dincolo de cele care s-au expus public, cu impridență, există multe
Crin Antonescu: PNL ar dori să rămână în USL până în 2016 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/33174_a_34499]
-
Cărții, după ce au citit din poezia și proza lor, că, în pofida schimbărilor mediului, literatura lor era aceeași ca a optzeciștilor și a șaizeciștilor care i-au precedat. Mediul fiind altul, paradigma literară a rămas aceeași. Și atunci, ce mai chichirez gâlceava? Mă simt în mediul meu, spunea unul dintre ei (făcând aluzie la zgomotul de fond al Salonului, varză de manifestări fără legătură cu cartea, în care cuvintele își croiau cu greutate drum spre ascultători, ca să nu mai vorbesc de mesajul
Despre ce e vorba by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2682_a_4007]
-
izbăvitoare de orice tragedie. Livrești, de gust baroc, fac din "ideile primite" cele mai fanteziste combinații. Iubitor de Anton Pann și de Arghezi în egală măsură, P. Georgescu își imaginează o inscripție pe călimară: "Dacă nema putirința, ce mai chichirez gîlceavă?", iar I. D. Sîrbu dă viață, cu aceeași "vervă acră", unei insolite meditații blagiene: Există inteligențe ce consumă doar mărgăritare; produc totuși numai căcăreze". Ar putea rosti și el, într-un glas cu Paul Georgescu, parafraza la celebrele vorbe finale
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
când existau mari critici, pe care îi și citează. La urma urmei, jocul lui Budai-Deleanu nu pune în cauză textul, decât aparent. Ceea ce transformă el în spectacol e actul diversității lecturii și enormitățile lui critice. în cea mai mare parte, gâlceava scriitorului cu cititorii e făcută în șagă, cu aparență de gratuitate. Nu și-a imaginat însă scriitorul că și după două sute de ani, adică astăzi, puțini sunt cei care pătrund și gustă discursul spiritual al }iganiadei fie pentru că au citit
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
sfătuindu-l să nu-și descopere imprudent ignoranța: , Dar lasă frate, nu critici cele ce nu înțelegi, ca să nu te faci de râs; că așa, judecând ca tine, trebuie să defăimăm pe toți poeticii și să cântăm purure frunză verde". Gâlceava nu e între antici și moderni, încă nestinsă în Franța, ci între consumatorii de poezie orală, rămași la o anumită ,scară de valori" și cei care țin să impună poezia cultă ,vrând a forma ș-a introduce un gust nou
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
un fanatic raisonneur al autorului și operei, Idiotisean e un déraisonneur, la fel de consecvent. Ei sunt extremele. Iar când criticii nu se înțeleg, atunci, cum spune O. Wilde, ,artistul este în deplin acord cu el însuși", se conservă în sinea textului. Gâlceava între personaje și în subiacent, prin reflex, raportul comentatorilor cu autorul, atinge culminația la finele Cântecului XI, penultimul. în cele din urmă sextine, Corcodel intră în conflict cu Ciuciu. Primul aruncă scânteia propunerii de a-și alege și ei preoți
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
atunci când, derutant, i-a lăsat o operă gata interpretată. Și în câte feluri! Spiritual, cu un accentuat simț al umorului, scriitorul nu-și face, prin acești ,critici", un comentariu apologetic, cum și l-ar fi conceput un orgolios îngust. Toată gâlceava în jurul operei e simplu joc ficțional. Se vede că și critica literară poate fi motiv de ficțiune, și încă dramatizată. De curând, în ancheta care cerea să se indice zece dintre cei mai importanți poeți români, câțiva critici l-au
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
temporal), khazarii sau kozarii s-au stabilit între Marea Caspică și Marea Neagră, dispărând ca neam odată cu lepădarea de credința lor și convertirea la una dintre marile religii oficiale din preajma zonei: creștinism, islamism, iudaism. Cheia dispariției acestei seminții este așa-numita gâlceava khazară, care a problematizat convertirea seminției în funcție de trei pledoarii pentru interpretarea unui vis al khaganului (liderul spiritual khazar). Cum în cadrul gâlcevei s-au înfruntat un monah, un derviș și un rabin, dicționarul khazar este de fapt pledoaria ramificată în trei
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
Visam o nuntă albă. Genul de vis din care te trezești la miez de noapte, cu broboane de transpirație, cu inima bătând să-ți sară din piept. Un vis care pare cel mai rău coșmar. Vedeam deja totul. Lunile de gâlceavă cu mama din cauza platourilor cu broccoli. Cum, în ziua cu pricina, o să încerc să îmi fac loc printre surorile mele - toate domnișoare de onoare - ca să mă pot vedea într-o oglindă când mă machiez și cum va trebui s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
inventează, singuri le combat. Caută adecă pricina cu lumânarea ca și comites missi, judecătorii pribegi ai vechilor noastre domnii, ce erau trimiși în lungul și-n latul țării să judece procesele dintre oameni și, fiindcă nu găseau nicăiri certe și gâlceavă, ci pretutindene bună pace, scorneau zurba între creștini, ca să le treacă de urât, să aibă ce judeca și să câștige bani de ciubote (precum se numeau pe atunci taxele judecătorești) adecă plată pentru alergătură. În mod febril ne caută pricină
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
espagnole, pe care a împins-o, cum vom vedea, mai departe decât vestitul ambasador al Grenadei din operetă, ministrul nostru plenipotențiar a sfârșit prin închinăciuni, plecăciuni și prin cereri de iertăciuni; vorba ceea: daca nu-i puterință, la ce mai gâlceavă degeaba. D. Dum. Brătianu trebuie să se știe că nu este înzestrat cu aceea ce se cheamă pe românește fiori; toată lumea-l cunoaște că d-sa este o natură cumpătată și dulce, de o înfățișare blândă și mângâioasă, nu un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai mare amenință esistența națională a Transilvaniei prin aplicarea noii legi a instrucțiunei, și confrații noștri veniți aci de peste Carpați nu fac nici o lucrare, nu scriu o singură linie prin ziare în favoarea intereselor Transilvaniei! Pedanți și anoști, ei ne fac gâlceavă de vorbe ca niște școlari de gimnaz. Am avut ocazia, domnule redator, mergând astă-vară la băi, de a convorbi cu bărbați eminenți din Transilvania și a auzi plângerile lor fundate contra confraților lor de aici. Ne facem organul lor, espuindu-le
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
braț de fier care nu le dădea voie bețivilor și maneliștilor să-și facă numărul. Apoi a apărut un individ cu față de cal, lanț gros de aur și mașină cu mulți cilindri germani care asculta manele la maximum și căuta gâlceavă celorlați clienți. "Rogojina", cu spiritul său de veritabilă "crâșmă de cartier" (despre care a scris tare frumos odată și Vintilă Mihăilescu), a murit. Odată cu ea a murit și ultimul martor al unui anumit fel de a fi, balcanic și bucureștean
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de cei care stau în "capul luminilor". Zeflemeaua, deprecierea de sine sunt însă năravuri vechi. Slabe speranțe să se schimbe ceva. Asta ar fi, bănuim, eterna noastră problemă, "blestemul" românesc care ne macină energiile, risipite de o necurmată și păguboasă gâlceavă... "Limba Română", nr. 7-8, iulie-august 2010 Adrian JICU Theodor Codreanu și "a doua schimbare la față" a României Subintitulată "o cercetare transdisciplinară a civilizației române moderne", A doua schimbare la față (ediția a II-a, București, Editura " Scara", 2013) constituie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
departe își turna apă pre dânșii unii altora. Aceasta acum și la unii din creștini vedem făcîndu-se, adecă a doua zi după Paști, numindu-se trasul în vale, dintru care "tras în vale" prin îndemînarea diavolului se fac multe sfezi, gâlcevi și bătăi. 4) Alții avea alt Dumnezeu, ce-i zicea Caleada, carii ei, adunîndu-se la praznicele și "zborurile " lor cele idolești, cânta lăudând pre acel Coleada, pomenindu-i de multe ori numele. Și aceasta o vedem că se ține la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
electric al biroului erau vreo patru-cinci fețe cu o sălbăticie nocturnă ciudată, iar sergentul trona acolo, cu trupul lui masiv și fața lui albă și grasă. Era și o femeie și era tare greu de crezut că ea fusese obiectul gâlcevii, căci arăta modestă, semăna cu o cusătoreasă, și avea o pălărie cu fundă verde. Lângă ea erau doi bărbați, unul cu un stup însângerat de bandaje pe cap, clătinându-se, iar celălalt tăcând sfidător, cu mâinile încleștate cu îngrijorare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Împotriva naturii și a ordinii ei. Și, pentru că nu-și cunoaște firea Într-o proporție rezonabilă, moare, așa, un animal nefiresc, un... mutant. Se naște bou și moare vacă. Stînd cu curu’ pe atîtea bombe și pe atîtea pricini de gîlceavă și uneltiri și scandal pe care numai creierul lui superior le poate naște, așa că nu mai are timp să evolueze. Războiul? Căsăpirea de semeni e un destin, cînd n-o face cu arme, o face cu gura. Uită-te bine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
extrem de primejdioase ale puterii imperiale bizantine. Laconic, una dintre clauzele tratatului prin care cruciații și-au împărțit prada - Imperiul Bizantin - le asigura toate privilegiile obținute anterior de la împărații greci: „iar voi, oamenii Veneției, în chip liber și absolut, fără vreo gâlceavă, să aveți în tot imperiul toate cinstirile și posesiunile pe care le-ați avut odinioară, atât în cele spirituale cât și în cele lumești, și toate drepturile și obiceiurile, care se află în scris și fără înscris“ (articolul 4 al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
poetică a imaginarului, Editura Univers, București, 1988; 15. Cazimir, Ș., "Stelele cardinale", Editura Eminescu, București, 1975; 16. Călinescu, Al., Anton Holban, Complexul lucidității, Editura Albatros, București, 1972; 17. Călinescu, Al., Biblioteci deschise, Editura Cartea românească, București, 1986; 18. Călinescu, G., Gîlceava înțeleptului cu lumea, vol. I, Editura Minerva, București, 1973; 19. Călinescu, G., Ion Creangă. Viața și opera, Editura Eminescu, București, 1973; 20. Călinescu, G., Opera lui Mihai Eminescu, vol. al II-lea, Editura Minerva, București, 1970; 21. Călinescu, G., Scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
susține toată viața. Reacția are spontaneitate și subtextul cu un caracter polemic trădează gustul cultivat, specific oamenilor superiori și rafinați, pentru stilul epistolar prin care, eventual, să se afle "într-o dulce bîrfeală de lucruri mai literare." Cf. G. Călinescu, Gîlceava înțeleptului cu lumea, vol. I, , Editura Minerva, București, 1973, p. 37 420 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, pp. 328-329 421 Idem, p. 329 422 Idem, p. 323 423 Idem, p. 134 424 Idem, p. 293 425 Cf. Vladimir
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Teodoros, ajuns „negus” al Abisiniei) și oameni-povestire (căpitanul Laurent, Gheorghe Șeriful), cămătari ca Băltărețu, satrapi locali (Clucerul Alecu Gheorghescu), figuri ale boemei bucureștene (A. Pann, N. Filimon), Dascăli greci și dascăli români, „nebuni” ca Manea, Sgabercea și „prințul” Zamfir, cu gâlceava lor bufonă (și ironică), „cuconași” iuți la mânie, „arțăgoși și tulburători”, zavergii de la 1821. Tablouri de epocă: ciumă, tâlhării, „ziafeturi” și țara în jaf domnesc, fanariot (Din vremea lui Caragea), eșecul Eteriei și uciderea „domnului Tudor” (Din timpul zaverei), trecerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Ioan Gură-de-Aur cheamă la nimicirea păgânilor, Grigorie din Nisa cunoaște epectaza cea mai autentică, sfântul Augustin propovăduiește inexistența antipozilor și se lamentează de-a lungul întregului text al Confesiunilor, și mai sunt și altele... O lume filosoficească interesantă, dar în gâlceavă cu trupul și cu viața. Cu ei, așa vor rămâne lucrurile timp de o mie de ani. Posibilitatea unei filosofii hedoniste se subțiază considerabil. Și totuși, ea există: este cea a ereticilor despre care va fi vorba în cele ce
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
duce la realizarea unor opere care să fie credibile și, prin aceasta, mult mai puternice în a-și impune mesajul. Însă au existat și alunecări dogmatice, dintre care cele mai faimoase au fost cele prilejuite de ceea s-a numit "gâlceava Cidului" ("la querelle du Cid"), faimoasa dispută cauzată de subiectul abordat de Corneille în tragedia sa, jucată pentru prima dată în 1636. În principal, i s-a imputat autorului abordarea unui final neverosimil, prin faptul că Ximena acceptă să se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
înalt din Parnas care până atunci fusese locuit de Antici. Coborârea în concret a motivațiilor abstracte ale disputei reale clarifică într-un fel scopurile acesteia dorința accederii la un statut mai înalt, la propria glorie. Modernii sunt cei care stârnesc gâlceava, tulburând status quo-ul, fiind așezați, astfel, sub semnul unei insurgențe orgolioase. Replica Anticilor este inițial una pașnică: "...povața lor (a Anticilor n.n.) ar fi mai curând ca Modernii să caute a-și înălța propria bucată de deal, decât să nutrească
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]