259 matches
-
autoportret („Sunt din Pietrari, un cot de văgăună,/ Nepot al răposatului Coman,/ Rumân pietros și bulgăr de furtună/ Când mirosea ucazul că-i dușman”) și o „artă poetică” („Îmi place versul dur, ca o ghioagă/ S-aud din slove mustul gâlgâind, / Imaginea îmi place să o prind/ Ca lupul căprioara pe viroagă./ Nu cred în sulimanul de cuvinte/ Cum maică-mea în dresuri n-a crezut”). Paralel, P. practică și versificările ocazionale, preamărind pe puternicii zilei (inclusiv pe regele „său”) ori
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
jos și trezește-l și dă-i raportul. Eu am treabă pe punte. Știi ce ai de spus. Capitolul CXXIII ACUL A doua zi de dimineață, marea, încă nedomolită, împingea vasul cu valurile-i lungi și uriașe, ce se rostogoleau, gîlgîind, în urma lui - ai fi zis că Pequod e împins înainte de mîinile desfăcute ale unui colos. Briza sufla cu atîta putere, încît aerul și cerul păreau niște vele umflate, gigantice. întreaga lume gonea, mînată de vînt. Soarele nevăzut, ascuns de însăși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
miezul vieții - și În noi! (Ă). „Tovarășe, ascultă! Vom face bogăție cât mai multă!” Spun oțelarii. Cu fiecare șarjă de schimb, Turnăm un nou anotimp. (Ă). Strungari și sudori, Tractoriști, turnători, Aduceți la capăt de an, Biruința primului Plan. Puterile gâlgâie val Spre marele Plan Cincinal! Prin luptă - mai aproape e țelul! Așa se călește oțelul! Partidul e-n frunte. Nu-i piedică să n-o Înfrunte! Ascultă-i tovarășe glasul: SPRE SOCIALISM, GRĂBEȘTE PASUL!” (Nina CASSIAN; Florin TORNEA - Ce larg
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de banii tatălui, ele ies la atac ca din spatele unor metereze lubrice de cinism și aroganță. Văzându-se respinse, renunță fulgerător la aerul de superioritate și proferează inimaginabile injurii, neezitând să-i aplice „vinovatului” pedeapsa capitală. „Sângele stricat” al familiei gâlgâie cu atât mai atroce cu cât mândria de cuceritoare irezistibile le-a fost călcată în picioare. Somnul de veci e alcătuit, de fapt, din două romane, din istoria rezolvării a două enigme. Cel dintâi constă în anihilarea șantajistului Geiger. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în redacție, următorul anunț: „Rugăm pe domnii ziariști să nu întârzie înainte de a ajunge la serviciu”. Delicata admonestare ne-ar face să zâmbim dacă nu ar fi adevărată. Meseria de jurnalist este plină de paradoxuri. O viață agitată și deopotrivă gâlgâind de lenevie. O lume imprevizibilă, mereu în stare de alertă, dar pândită mereu de rutină și formule standardizate. O imensă oboseală și o enormă bucurie. O fereastră larg deschisă, care dă la fel de bine spre spectacolul halucinant al lumii, dar și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de Pepsi, fursecuri cu ciocolată, bomboane roșii de lemn-dulce și fulgi de porumb. Când ajungeam din nou pe autostradă, băga la ghiozdan. Când mesteca, Își dădea capul pe spate, să nu-i cadă firimituri În gulerul de la cămașă. Răcoritoarele Îi gâlgâiau pe gât. Conversațiile noastre au rămas la un nivel general. Am trecut prin Sierra, am ieșit din Nevada și am intrat În California. Am mâncat de prânz la un drive-in. Presto a plătit hamburgerii și milk shake-urile și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cetățenia, îl consolează celălalt. Scribonius Libo se arată de-a dreptul înfricoșat: — Atunci a devenit latin iuniat? — Se prea poate să aibă statutul locuitorilor coloniilor la tine, care sunt considerați persoane libere, replică Asinius. — Ca și cum s-ar fi născut roman! gâlgâie furios Scribonius. Își vâră ambele mâini în cupa cu bule de sticlă și le trece printre degete de câteva ori. Apoi își răcorește cu palmele fruntea înfierbântată. Se vaită: — Dar nu l-am eliberat oficial! Poți să te caci pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
corn cu sens diferit. 3. Scrieți familia de cuvinte a verbului a așeza. 4. Selectați substanivele proprii și alcătuiește cu ele propoziții. „Dobrogea e țara contrastelor. Stânca numai piatră, arsă repede de soare, e înconjurată de noianul apelor, în care gâlgâie viața de tot soiul. Marea, Dunărea cu delta ei, ghiolurile ce se înșiră pe trei laturi, îi constituie nu numai o caracteristică geografăcă, dar îi dă și o originalitate... Piatra de var oriunde se arată, împrumută peisajului vioiciune.Din lupta
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
acoperiș. Pe stâcile de grez sur, se soresc șopârle cu dungi de sidef în lungul costelor și cu îmbrăcăminte din zot soiul de pietre scumpe.. ”. (Ion Simionescu, Pitorescul României) Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: piperniciți cotrastelor gâlgâie viața ghiolurile pietre scumpe covata 2.Subliniați expresiile frumoase. 3. Răspundeți la întrebări: Ce animale întâlnești la Beștepe? Cum le plesnește vulturul carapacea? Ce înălțimi au munții vechi din nordul Dobrogei? Caleașca cu cai de aur de la Hârșova „Un monument
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
moarte, pe care și-o satisface zilnic. Am cunoscut pe unul care, în zilele când nu avea spor la pescuit, se tăia la mână cu cuțitul, se ducea la doctor să-l panseze și când acesta se întorcea cu spatele, gâlgâia în grabă conținutul sticlei de spirt medicinal cu care fusese dezinfectată rana... într-un târziu, apare în cârciumă femeia pescarului, cu trăsături dure și înrăite pe chip, deșelată de mizerie, oboseală și de atâtea nașteri succesive, cu trei-patru plozi pe lângă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
moarte, pe care și-o satisface zilnic. Am cunoscut pe unul care, în zilele când nu avea spor la pescuit, se tăia la mână cu cuțitul, se ducea la doctor să-l panseze și când acesta se întorcea cu spatele, gâlgâia în grabă conținutul sticlei de spirt medicinal cu care fusese dezinfectată rana... într-un târziu, apare în cârciumă femeia pescarului, cu trăsături dure și înrăite pe chip, deșelată de mizerie, oboseală și de atâtea nașteri succesive, cu trei-patru plozi pe lângă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
manuscrise vechi și le adapta sau le făcea aranjamentul pentru grupuri de muzică veche și barocă. Avea și el găinăria lui, după cum spunea. Cânta bine. Vocea de cântat era În regulă, dar vocea de vorbit era gâjâită, rapidă, din gâtlej. Gâlgâia, măcănea, grohăia, Înghițea silabe. Apropiindu-se pe când Sammler era atât de preocupat, Bruch, cu idiosincrazia lui, avu parte de o primire foarte deosebită. În linii mari, astfel: Lucrurile Întâlnite pe lumea asta sunt legate de formele percepției noastre În spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
funcționa zi și noapte. Jinei ar fi trebuit să-i facă rău s-o audă, dar, în loc de asta, ea deschidea ferestrele și lăsa apa să facă tot ceea ce face ea de obicei: să picure, să se reverse, să țâșnească, să gâlgâie și să înece tăcerea cu blândețe; cu grație și fără istovire s-o facă să-și închipuie că nu e singură. Apa întotdeauna îi răsplătește pe cei care așteaptă. Ai avut o zi bună ? a întrebat Jina înțepenită. Mike și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Sheryl Crow nu se mai auzea. Vâsliți pe dreapta, a cerut Drew și cei așezați pe dreapta au cufundat vâslele în apă. Barca a virat rapid către centrul râului. Au trecut cu clipocit peste un val mic, ascultând apa care gâlgâia pe sub ambarcațiune. După un cot, munții au început să strângă rândurile din toate cele patru colțuri. Și-am pornit, a anunțat Drew. Naji arăta ridicol în cămașa lui albă și pantalonii ăia lungi. Jina spera că-și adusese și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o blăniță de berbec; de sub căciula naltă și ascuțită, dintre palele late ale gulerului, ieși la iveală un obraz mare, stacojiu. Ochii mititei cercetară împrejuru-i. Care a băgat de samă la cal și la lăicere?... întrebă el c-o voce gâlgâită de om gras, cu gâtul scurt. Își scoase mănușile groase de lână c-un singur deget, își înălță căciula de pe sprâncenele roșcate și-și dădu pe umeri gulerul. — Ce vânt te-aduce pe la noi, domnule primar? întrebă Faliboga. Slujbașul stăpânirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a pierit tot elanul. Nu era pentru mine. Pare a fi mama, a zis Fred Strigoiul cu o voce înceată, înecată. Leisl a făcut o reevaluare rapidă. —Fred, îmi cer scuze, așa e, e mama ta. —Mare cât casa, a gâlgâit Fred. Ar fi putut fi boxer. Îmi zice să-ți spun să ai grijă când urci în metrou. Spune că nu ești atent, că ai putea să cazi. După un răstimp de tăcere, Fred a întrebat: —Asta-i tot? — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acut de fiecare sunet neînsemnat, de fiecare miros și foșnet din noapte: mersul unui șoarece prin iarbă, aripile unui liliac fâlfâind în depărtare, mirosul incitant care chema insectele să zboare și să bâzâie undeva dincolo de livadă. Sub pământ, auzea apa gâlgâind, auzea cum era absorbită de copacii din jurul lui; auzea respirația frunzelor și mișcările maimuțelor adormite. Ici și colo pe crengile din jurul său, ultimele guave din acel anotimp atârnau printre frunzele luminate de lună. Una, două, trei din ele... atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cea mai complexă a românului la muncă. Șantieristul român, când zidește, sapă gropi sau face cofraje, descarcă betoniera sau tencuiește, întinde fierul-beton sau sudează armături, mătură frunzele sau încarcă molozul în camioane, se simte în plină natură. Mioriticul din el gâlgâie revărsat și libertatea zburdă deplină. Poate cânta. Poate urla. Poate înjura. Îi poate povesti biografia colegului de lopată din celălalt capăt al șantierului. Poate fluiera după femei. Poate alerga câinii. Poate să aducă un casetofon și să-l asculte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nebănuite. Vasile Filip Caietul crâșmarului Când Dumitru Dinsus și Stafidă au ajuns în gară, s-au oprit într-un loc mai ferit, ca să se obișnuiască cu tot ce vedeau și ce auzeau... Ființa lor era încărcată doar cu mlaștini, putregai, gâlgâit de ape mâloase - acum înghețate bocnă - orăcăit de broaște și cu mugetul buhaiului de baltă... Și acum... Acum atâta zgomot! Fluier de locomotivă, scârțâit de frâne, pocnet de tampoane și nenumărate glasuri omenești!!! ― Stafidă frate, să sperăm că trenul pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vere. Cum altfel? Da’ era frumoasă de „numa’-numa’”, vorba aceluiași ardelean din armată. Un hohot de râs a zguduit pereții vagonului... Odată cu ultimul icnet de râs, de sub claia aceleiași căciuli mițoase s a auzit din nou glasul, care încă gâlgâia de un râs abia stăpânit: ― Dragii mei, nu știu dacă noi mergem sau stâlpii de telegraf aleargă dimpotrivă? Toți au privit pe geamuri. Atunci, un chiuit scurt a confirmat plecarea trenului. ― Și iar mă întorc și zic că românul de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care avem cu toții nevoie, o naivitate vindecătoare, fără alunecări postmoderniste și fără etalări inutile de erudiție. La rândul său, cititorul va spune că a fost prins cu această carte În flagrant delict. Că el nu citește, Îndeobște, decât cărți mari, gâlgâind de subtilități, sau, dacă nu citește neapărat cărți, atunci citește, desigur, reviste de specialitate interesante În cel mai Înalt grad. Că, În definitiv, relația lui cu Apărătorii nu este una de lectură, ci de răsfoire neatentă, de joacă În pauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sè mèsoare și, în final, apasè butonul de pornire al aparatului, nu-mi pot dezlipi ochii de la ea, mè fascineazè fiecare mișcare pe care o face, pune pe masa de birou douè cești, pliculețele de zahèr, apă fierbinte începe sè gâlgâie și sè se reverse cu zgomot, ea supraveghind aparatul, stè rezematè de mèsuța micè pe care, pe lângè aparatul de cafea, se mai aflè și o mașinè veche de scris, de fabricație nemțeascè care cred cè mai funcționeazè încè, Stiti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acut de fiecare sunet neînsemnat, de fiecare miros și foșnet din noapte: mersul unui șoarece prin iarbă, aripile unui liliac fâlfâind în depărtare, mirosul incitant care chema insectele să zboare și să bâzâie undeva dincolo de livadă. Sub pământ, auzea apa gâlgâind, auzea cum era absorbită de copacii din jurul lui; auzea respirația frunzelor și mișcările maimuțelor adormite. Ici și colo pe crengile din jurul său, ultimele guave din acel anotimp atârnau printre frunzele luminate de lună. Una, două, trei din ele... atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu o farfurie în mână și cu șervetul de vase în cealaltă, iar eu pe colac la closet. Rămâneam pe el uneori și o jumătate de oră, pentru că ușa băii scârțâia ascuțit și, dacă smuceam de lanț, apa din rezervor gâlgâia, făcând prea mult zgomot, încă nu se inventase un sistem de tras apa special pentru emisiunile politice. După o jumătate de oră, tata îndrăznea să respire din nou, mama așeza farfuria pe masă, eu trăgeam apa, apoi tata comenta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pământ. Metalul e atât de mut încât limbile lunii par că plescăie printre ierburi. Mai întâi își înmoaie degetul în gură și-l ridică deasupra capului: buun, vântul bate din față! Ia apoi poziția de atac și așteaptă. O mierlă gâlgâie zgribulită pe undeva în bezne de septembrie. Asta așteptam! își mai spune și țâșnește. Ghemuit, face salturi lungi ca de cangur. Deodată, se prăvălește ca săgetat peste un scaiete osos: norul alunecase de pe fața lunii. Or, Leonard știe ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]