85,346 matches
-
visul androgin al puterii lor [...] mă lasă nepăsător și rece." Dar, chiar în același aliniat, dl Neagu își uită subit recea nepăsare și se înfierbînta împotriva unui pretins grup condus de directorul României literare care, iconoclast și veninos, a pus gînd rău tuturor marilor scriitori contemporani, atacînd "genii tutelare" precum Sadoveanu, Călinescu, Eminescu, Vianu, "concertat cu furia dezlănțuita peste hotare împotriva lui Eliade, Cioran, Noica, prelungite cu asaltul gîfîit împotriva lui M. Preda, E. Barbu, P. Dumitriu, Labis, Nichita Stănescu" (la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
își ia o tîrzie revanșă împotriva celor care l-au mazilit prin aceste memorii precipitat publicate. Cum era și firesc, unele dintre afirmațiile sale au stîrnit replici. Și pe bună dreptate. Căci a spune că fostul președinte Constantinescu avea de gînd să pună tancurile pe minerii care porniseră spre București cu Miron Cozma în frunte și că numai faimoasa întîlnire a memorialistului cu Miron Cozma la Cozia a salvat România de evenimente sîngeroase, poate chiar de la un război civil e totuși
Precipitata memorialistică a lui Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14809_a_16134]
-
președinte al PD, Petre Roman, cu care e coleg și de partid și de Senat, dar care are o relație proastă cu actualul președinte al partidului, Traian Băsescu. Un alt indiciu că memoriile dlui Vasile nu sînt scrise numai cu gîndul la istorie. Marea performanță a autorului e însă abilitatea cu care întoarce un defect, care i-a fost frecvent reproșat, acela de a merge din improvizație în improvizație, fără o strategie, în-tr-o calitate personală. Dacă n-ar fi fost urmat
Precipitata memorialistică a lui Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14809_a_16134]
-
probabil un cunoscător, râde complice la mine în timp ce se așează la locul lui... Apoi, văzându-mă că tac încurcat cu volumul în față, zice de politețe... îmi spune în engleza lui turistică de student american străbătând Franța în T.G.V. ca gândul: Really,...Bloom is very... very... stark!... (va urma)
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
trăsăturile reale se deosebesc cu greutate de cele ale unui eu dezirabil: "Umbral vrea să fie Cela", spune Campmany în articolul amintit mai sus. "Cămilo José trăiește senzația literară că se prelungește întrucîtva în mine", afirma Umbral însuși, atribuind maestrului gîndul secret al discipolului.
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
Cartea de debut a Ceciliei Ștefănescu stă sub semnul viziunii cenaclu-lui Litere, anii '95 -'97, cenaclu condus de Mircea Cărtărescu: tematica în proză se rotește discret în jurul eroticii (și, mai general, a corporalității) adolescentine; sînt expuse rafinat, cu grijă, obsesiile, gîndurile tînărului abia ajuns în facultate; un biografism care a atins și extreme, mulți dintre scriitorii formați în acel cenaclu reluînd în scris experiențele lor din exact acea perioadă. Cam atît. Romanul Ceciliei Ștefănescu, privit din perspectiva cenaclului cărtărescian, este cel
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
tema aleasă, aparent nu dorește să epateze pe nimeni. Experiența descrisă este presărată cu multe elemnte care întăresc autenticitatea situației. Studentul român al anilor '90 este bine surprins în unele momente: tînărul care încearcă să uite provincia de unde vine cu gînduri mari în capitală, care primește de acasă bani și mîncare la pachet, care încearcă să-și facă suportabilă camera de cămin. Relația celor două fete este în acest sens specială - întîlnim aici un spirit de solidaritate foarte răspîndit în "campusurile
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
cu un amuzant "sictir literar", sînt ignorați tocmai ei, cei în jurul cărora s-au scris întotdeauna cărțile. Apropierea fizică este frățească, erotismul este un construct aproape livresc al naratorului. Aud zgomotul înfundat al apei care mătură urina din vas și gîndul mi se comută, ca la o comandă tainică, spre petrecerile copilăriei mele și spre teribilul Brifcor care-mi îndulcea zilele sărbătorești, în ciuda gustului său de sirop de tuse. Alex iese din baie în fugă și se aruncă dintr-un salt
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
decât după cum descria felul de a suporta viața istoricește determinată. În schimb, reiese fără echivoc, după hârtiile păstrate în dosarul său de epocă, scrisori, invitații la colaborări, apeluri telefonice, înregistrate atent pentru pitorescul persoanelor de la celălalt capăt al firului, pentru gândurile sale așternute de îndată pe hârtie în fraze memorabile, cât de căutat și cât de frecventat fusese. Sunt paginile "jurnalului" despre faptele anilor 1950 și 1951, cu specială referire la timpul petrecut la Paris, între 6 noiembrie 1950, data intrării
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
Tudoran, femeia ce se ofilește în atmosfera călâie a unui mariage de raison, are revelația propriei feminități în brațele fermecătorului, dar nestatornicului, Traian Apostol - ajunge la cititor prin intermediul a trei voci: vocea insidioasă a naratorului omniscient, care vede totul, inclusiv gândurile personajelor, vocea ei, a Corneliei Tudoran, și, în fine, cea mai interesantă dintre cele trei, o voce a conștiinței, imperativă, scrutătoare, care cheamă la ordine: "Iată-te în fața oglinzii, Cornelia Tudoran. [...] Privește-te, doamnă Tudoran ... O, cum te simți, cum
Romanul unei poete by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14816_a_16141]
-
că semnătura pusă pe acordul cu americanii înseamnă trădarea patriei e o gravă formă de deranj mintal. Scufundați într-un antiamericanism coleric, ei nu-și mai pun problema elementară: bine-bine, dar ce-ar căuta soldații americani în România? Are de gând Washingtonul să ne ocupe? Și dacă ne ocupă, ne mai întreabă dacă suntem de acord? A pus Bush ochii pe inocentele fetițe din Carpați, binișor perfecționate la Stambul? Sau la mijloc e vorba de binecunoscuta perplexitate ontologică a trogloditului cu
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
unei muște ce i se păruse cândva mare, Își pierduse prietena. Desenau ceva Împreună. Și când o muscă greoaie pătrunse-n Încăpere el o prinse În pumn. Apoi ducându-se cu ea pumn la prietena sa, desfăcu pumnul brusc cu gândul s-o sperie. În palma desfăcută, sub ochii uimiți, Adrian văzu cum musca ceva mai vioaie Își lua zborul lăsând În urmă o grămăjoară gălbuie-albicioasă de larve. Și cum acestea se mișcau Într-un gel vâscos prietena lui se Înecă
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
inclusiv din serialele de desene animate de pe Cartoon Network, multe dintre sentințele lui Teodor Mazilu nu depășesc nivelul simplelor naivități) - dar o obsesie a denunțării "machiajului" care ascunde autenticitatea trăirii de asemenea dimensiuni este de natură să ne pună pe gînduri. La fel, cantonarea în cercul închis al cîtorva valori artistice universale pe care nu încetează să le citeze în termeni ultralaudativi în legătură cu orice: Tolstoi, Michelangelo, Kant, Bach, Eminescu, Pitagora și Praxiteles - semn al nevoii de certitudine a valorii într-o
Eseuri de Teodor Mazilu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14817_a_16142]
-
își trimitea galerele/ Treceau prin somnul meu/ cu lopeți de săpat, aplaudînd mereu// Privirea-mi spăla inorogi/ Măști la care să te rogi/ erau arse/ fumuri toarse" (Existență în somn prin miriști orbitoare). O "filosofie" a decrepitudinii universale ne duce gîndul și la un Bacovia speculativ, locvace, care-și discursivizează densele nuclee sumbre: Cînd noaptea rănile se deschid și curg/ În leagănul pruncilor grotesc/ Și stelele fluieră a pagubă spre demiurg/ Atunci cărțile prin întuneric se dușmănesc// Și o să dorești să
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
leapădă podoabele ei (stelele) ca o femeie în fața oglinzii... Splendid! Sunt... unde sunt? Pe la Odeon. Ceva mai frumos despre cer și evoluția lui nu am mai citit decât în Eneida lui Virgiliu și, în picioare, în vagonul clătinător, recit în gând după ce trec de Odeon: Vertitur interea coelum ruit oceano nox... Între timp, cerul se rotește și din ocean dă buzna noaptea învăluind pământul, polii și vicleniile grecilor... mirmidonumque dolos... (când Ulisse născocise Calul troian)... Pe la stația Cluny-Sorbona îmi mut privirile
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
anii trecuți un domn/ care-și purta peste tot propriul sînge/ într-o valiză de mînă.// am întrebat-o n-ai vrea/ să ai falus/ și un tată cu un singur ochi?// într-o zi i-am smuls valijoara cu gînd să o pun după colțul clădirii/ în timp ce mă îndepărtam cu sîngele-n brațe l-am privit peste umăr/ era tot mai palid de-acum/ toată noaptea m-am visat culcată alături de el într-un pat/ chiar pe fundul mării(...)" Una peste
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
României libere și că l-a propus pentru un nou mandat. Dar cum nici măcar dl Năstase nu se joacă cu nervii dlui Iliescu, mai probabil e că l-a anunțat dinainte pe fostul său șef de partid ce are de gînd să le zică celor de la România liberă. Să nu uităm totuși că dl Iliescu, oricît de reconciliant l-a făcut al doilea mandat, nu înghite ziarul lui Petre Mihai Băcanu. Chiar își manifestă periodic alergia la acest cotidian. Nici dl
O Constituție pentru un președinte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14861_a_16186]
-
al lui Joyce"! Că Sollers era într-adevăr obsedat de complexitatea lui Joyce, se vede din câte eseuri i-a consacrat. Nora, frumoasa irlandeză e un portret scris parcă la concurență cu iubitul Norei Barnacle: "Numele ei te ducea cu gândul la gâsca sălbatică, era o frumoasă irlandeză de douăzeci de ani, cu păr brun-roșcat, cu ochi albaștri, cu voce gravă și sonoră, cu aer androgin, cu mers legănat și mândru. Era chelneriță la un hotel din Dublin. într-o zi
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
Mircea Mihăieș Am un motiv personal să privesc oripilat pomana făcută elevilor români de guvernul Năstase: am detestat, de când mă știu, laptele. Mi se făcea rău la simplul lui miros, iar gândul că trebuia să înghit lichidul alburiu, vâscos - pentru că în copilăria mea laptele nu se degresa! - îmi dădea coșmaruri. Văzând, pe toate canalele de televiziune, anunțul triumfalist că, din prima zi, guvernul va convoca la poarta școlilor tagma lăptarilor și breasla
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
Ioana Pârvulescu Pentru scriitori, inconfortul nemuririi începe atunci cînd devin adrese. Harta Bucureștiului seamănă cu o bibliotecă în care un proprietar pasionat de cărți a ținut cîndva ordine, cu gîndul la afinități și la valori, dar în care au intervenit apoi nenumărate mîini străine care au făcut vraiște armonia de odinioară. Puține cărți și-au păstrat locul inițial, lipsesc titluri importante, cîte un nechemat se strecoară între volumele de raftul
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
culturale maoiste. Credeam că murdar este numai Bucureștiul. După aproape treizeci de ani de când nu am mai fost în Montmartre, cartierul artiștilor de pe timpuri arată foarte neîngrijit. Metroul ducând într-acolo e o ciorbă de microbi. Ce mă irită este gândul că victoria, trecătoare, dar victorie, în alegeri, a politicianului foarte de dreapta se explică, de fapt... Parisul merită o slujbă. Paris vaut une messe, spunea navarezul, Henric IV, înjunghiat de Ravaillac și a cărui statuie călare de lângă Pont Neuf totdeauna
Reflexe pariziene (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14877_a_16202]
-
știți însă că dintre toți, eu sunt singurul care am făcut ani grei de pușcărie. Cu toate acestea cred că am poate o natură fericită, de vreme ce am fost în stare să înving repede lăuntric acești ani de groază. Nici prin gînd nu mi-a trecut să mă răzbun vreodată sau să port în mine un fel de ură. M-aș încărca psihic cu ceea ce nu doresc. Privesc de la mare distanță și cu un fel de ironie cele ce mi s-au
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
cotidiană postbelică trăită de majoritatea oamenilor aici este, în paginile de tensiune reală a prozei Gabrielei Adameșteanu pe care nu o interesează evenimente mari, istorice, simbolistici morale, parabole politice, filozofii umaniste etc., ci realitatea exactă a reverberațiilor acelei lumi în gândurile, gesturile și sentimentele palpabilului om comun. De aici tot dramatismul latent din povestiri, căci mișcările interioare și comportamentul cotidian al personajelor sunt incoerente și mecanice, nu țin de o rațiune umană ușor de înțeles tocmai pentru că se află permanent pe
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
totuși, dacă experiența mistică, grefată pe o evidentă vocație profetică, este, incontestabil, argheziană, nu e mai puțin adevărat că materialitatea imaginilor, care șochează, nu de puține ori prin aspectul hibrid, rezultat din aglutinarea de organic și mecanic, ne trimite cu gîndul la expresioniști, cum se întîmplă în aceste versuri: "soarele se lasă cioplit în artere de electroencefalograma inerției/ ploi sînt ridicate pe scripeți în noaptea cu farurile stinse/ și trîmbiți înăbușite de cîlții umbrei/ văd pești despicați le atîrnă carnea transparentă
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
de la droguri la prostituție), sunt un fel de loc viran organizat, în care numai de învățământ nu le arde nici elevilor, nici profesorilor. Altă explicație nu găsesc faptului că, an de an, studenții sunt mai inculți, speriați de moarte la gândul că au de citit o carte și gata să intre în sevraj la ideea că au de scris un rând. Boala nu e nouă, dar ea a ajuns la metastază. Cine nu-și aduce aminte de formularea paralizantă a melcului
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]