352 matches
-
2016 Toate Articolele Autorului Varza, poate fi deliciu, însă cere sacrificiu... Tre’ s-o semeni, s-o repici, muncă multă, ce să zici. Zi de zi s-o uzi că-i cald, altfel frunzele îi cad... S-o stropești pentru gângănii, pentru alte urâtănii! Tot mereu te uiți la ea, cum îi crește mantia, De jupoane creponate, alburii și-nmiresmate! Mândră tare se fălește și-apoi crește iar și crește, Se-nfoiază și se strânge, până ce sferică-ajunge! Iată este numai bună, de
VARZA de NELU PREDA în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374185_a_375514]
-
până când gestul bărbatului se termină. Mâna se retrase din buzunar purtând o cutie metalică. Muște de Alderbaraan! De unde naiba le-a luat? Kasser? Fără îndoială. Deși nu semănau defel cu muștele care îl făcuseră pe om să inventeze cuvântul acela, gângăniile aveau reputația de a se mișca de zeci de ori mai repede decât un om. În mediul lor natural deveneau adevărate proiectile vii și, după împerechere, goneau până întîlneau un animal cu sânge cald în trupul căruia se adânceau precum
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Lao Tzi) La rîndul său, Lev Tolstoi apreciază că Întreaga putere spirituală a omului rezultă din smerenie: „Smerenia e temeiul tuturor, al virtuții și al rațiunii. Nu există nimic mai de folos pentru suflet decît amintirea faptului că ești o gînganie neînsemnată În timp și spațiu, a cărei forță stă doar În Înțelegerea acestei lipse de importanță”. Viața ne pune, Într-adevăr, În fața unor tipologii interesante: unii duc controversele doar din trufie, alții pentru a Înțelege tot mai bine un lucru
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și cel mitic. Țăranul e văzut ca discipol „al unor preoți ce-au pierit demult”, ca făuritor și păstrător de cultură. Poemul La căpătâiul gigantului reprezintă portretul-hiperbolă al țăranului doborât, sacrificat de civilizație: „Zvârlit cu fața-n iarbă, ca o gânganie blândă și mare,/împilat de moarte, doarme țărănește și zace,/ de departe i se văd degetele de la picioare,/ cum stă trântit în plasa lumii, de insectă rapace;/ cu gura-n pământ, parcă ucis în bătăi,/ prin orbite-i putrezesc pietrele
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
Umbrela neagră se duse în bucătărie / și deschise-o sticlă de whisky” (Nocturnă). La extrema cealaltă se manifestă o imaginație terifiantă, halucinări ale realului, reprezentări grotești ale degradării organicului, stări de delir provocat („scrisul meu e mâncat de o fabuloasă gânganie / cu elitre de albastru alcool”; „fereastra mârâie obnubilată”; „Mie însumi mi s-a părut / în momentele acelea de spaimă / că sunt un fluture / cap de mort / venit la termele lui Caracalla”; „femurul mi-e spart / și din șira spinării mi-
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
1985; Pană de gaiță și poveștile ei, București, 1986; Profesorul de iluzie, București, 1986; Lecția de logică, București, 1988; De-a poveștile, Timișoara, 1989; Soare cu dinți, București, 1989; Calendarul fermecat, București, 1990; Cele mai năstrușnice pățanii cu animale, flori, gângănii, București, 1991; Povestea Bufniciorului și Povestea iepurașului, București, 1994; Voinicii pământului, București, 1995; Interogativul consecvent, București, 1995; Poveștile primăverii, București, 1995; Limba română avea ochi albaștri, Buzău, 1995; Povestea sfântului Valentin, București, 1997; Poveste de Paști, București, 1997; Lunile minunile
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
Animalele s-au tolănit în cotețe. Numai o capră își mai alăptează iedul. Bătrânul câine Argos, singura ființă care îl recunoscuse pe Ulise la întoarcere, trage să moară pe mormanul său de gunoi „mâncat de jeg, de viermi și de gângănii” (Murnu, XVII, 400). Păsările au adormit de mult printre ramurile acaților. Doar bufnița Atenei se trezește acum, spre a păzi, cu ochi nocturni, Înțelepciunea de coșmarurile întunecatei Nix. Peste munții din Itaca plutește luna, mușcată pe jumătate de vârcolac. Se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un abis miraculos, unde sub ochii lui morți, lunecau formele stranii ale unei lumi rămase, de la obîrșii, neschimbate. înțelepciunea, această sirenă cărpănoasă, îi dezvăluia comorile fără de număr; iar printre lucrurile veșnic tinere, vesele și lipsite de inimă, Pip vedea nenumăratele gîngănii de coral care, răsfrînte pe firmamentul din ape, sprijineau lumile uriașe. Vedea și piciorul lui Dumnezeu pus pe tălpicile marelui război de țesut al universului. Pip vorbea despre toate astea și, de aceea, camarazii săi îl luau drept nebun. Altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și rămân buimaci. Cele mai reușite dintre personaje sunt alcătuite din stereotipii. Cu alte cuvinte, este vorba de oameni slabi, care se ascund îndărătul unor „dragi nimicuri”, tabieturi cu meniri defensive. Au mici pasiuni revelatoare: repararea ceasurilor, cultivarea florilor, observarea gângăniilor. Caută să se ferească astfel de exteriorul dușmănos, care, presupun ei, intenționează să-i standardizeze. În profunzime, inadaptabilitatea înseamnă refuzul uniformizării, al unui comportament instituit de mediocritatea adaptată. Andrei Rizescu (În lumea dreptății) crede în „armonia și echilibrul” universului și
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
un petec peste umeri, fusta de lână neagră prefăcută din alta mai veche a unei babe, trădau vârsta sa necoaptă. Ca fetele mari, copila ducea în mână o pereche de papuci din petică, înfloriți cu ață mov. Judecând după pas, gângania mișcătoare avea în ea o hotărâre. De pe un capăt de traversă o privi placid un broscoi cu profil semit. Copila se opri. Dintr-o dată ager, broscoiul pleoscăi în apă. Ca să intre și ea în apă, fata coborî de pe terasament
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe mâini își lua de la mama săpuneala meritată. Începând să mănânce din supa cu găluște pe care mama o turnase în farfurie, brusc se opri din mâncat și exclamă răstit: - Eu nu mai mănânc! În supa mea a aterizat o gânganie! Nu știu cum se făcea, dar în ciorba sau supa lui întotdeauna cădea câte ceva, fapt ce făcea să apară un prilej de discuție la masă. Mama făcea schimb cu farfuria ei, dar el tot continua să bombăne. Frosa privea și mânca în
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
gândul, Callie. ― Nu nega. Se Întoarse și zâmbi. ― Știu cine vrea să te molesteze pe tine, spuse. Timp de-o secundă, o bucurie imposibil de reprimat mă inundă. ― Jerome, Încheie ea. ― Nu vreau să merg În pădure, am spus. Sunt gângănii și tot felul de chestii. ― Nu mai fi așa o mironosiță spuse ea. N-o mai auzisem până atunci spunând „mironosiță“. Era un cuvânt folosit de băieți - băieți ca Rex. Obiectul se Îmbrăcase și acum stătea În fața oglinzii, trăgând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
le sorbiră mirosul cu nesaț. Unii strângeau în palmele transpirate acele de pin și se bucurau de atingerea lor. Pinii răspândeau mireasma de neuitat a Japoniei. La noi în vale, strigă Ichisuke către Daisuke, cam pe vremea asta se alungă gângăniile. Ochii samuraiului se încețoșară ca și când ar fi privit spre un tărâm îndepărtat. Alungatul gângăniilor era un obicei prin care se îndepărtau bolile din vale. Datina era ca în puterea nopții bărbații să străbată toate satele de la apus la răsărit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se bucurau de atingerea lor. Pinii răspândeau mireasma de neuitat a Japoniei. La noi în vale, strigă Ichisuke către Daisuke, cam pe vremea asta se alungă gângăniile. Ochii samuraiului se încețoșară ca și când ar fi privit spre un tărâm îndepărtat. Alungatul gângăniilor era un obicei prin care se îndepărtau bolile din vale. Datina era ca în puterea nopții bărbații să străbată toate satele de la apus la răsărit cu torțe de pin în mână. Vreau să mă întorc! îi șopti Daisuke lui Ichisuke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ghiozdan. S-au Îndreptat direct spre junglă, iar dacă erau nevoiți să se abată din cauza obstacolelor, Își tăiau semne În vegetația prin care treceau. Își Înfășuraseră partea de jos a cracilor pantalonilor În bucăți de pânză, pentru a nu lăsa gângăniile să intre, dar tot trebuia să folosească un pieptăn de bambus ca să Îndepărteze scaieții și mugurii lipicioși ai frunzelor care li se agățau de haine. Copacii erau Înalți, iar coroanele lor care se uneau serveau drept umbrele de soare. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
făcut semn să o urmez. M-am dus după ea, cu toate că mi-era scârbă de scările strâmbe pe care am urmat-o, de încăperea murdară, unde nu voiam să mă uit la nimic mai precis, de frică să nu văd gângănii, și mai ales să nu văd trupul dizgrațios și impudic ofe-rindu-se. De ce am intrat? Din perversitatea de a o înșela pe Ioana și de a mă simți, astfel, mai liber? N-aș fi avut curajul să-i spun ce am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în ținuturile sumbre... Ahmed! Viky! Ce păcat ca n-am introdus religia și printre animale! Nu pentru a asigura un loc în paradis sufletului lui Ahmed, căci sunt sigur că, dacă există vreun aranjament după moarte, pisicile, păsărelele și alte gângănii vor fi instalate înaintea tuturor oamenilor. Dar aș fi dorit o înmormîntare pentru Ahmed făcută cu tot dichisul. Dacă aș fi trăit în Franța, în secolul al 17-lea, aș fi rugat pe La Fontaine să scrie o fabulă tristă, în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
grădină trecea un pârâu lat de-o palmă. Pe lângă grădină, trecea un pârâu mai mare. Din dosul casei, peste pârâu, un deal drept, care mi se părea că atinge cerul. În stânga un deal lung, pe care umblau vitele, ca niște gângănii pe un perete. În dreapta câmpia, cu o pădure în fundul zării. În față satul. Aici, la Poiana lui Iurașcu, am cunoscut întîi natura. Cea dintâi amintire de lună o am de aici. Veneam într-o seară cu mama mea și cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Pepita Ximenez s-a înamorat de cumnatul ei, don Diego. Vezi că nu știai? După marș, a cântat un ofițer de două ori Luna doarme. Și pe urmă am adormit și eu". Masa era acum inundată și peretele tapetat de gângănii de o sută de specii, bijuterii cu forme curioase, imitând animale cunoscute și necunoscute - ca o reducțiune a lumii mari - de diferite culori, pe care Adela le definea, comparîndu-le cu pietre prețioase, cu metale, cu stofe... "Petpedecul" se auzea la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
scaun și se apropie de canapea. Mașa dormise prost, răsucindu-se de pe o parte pe alta, astfel că așternutul arăta ca o pajiște răvășită de furtună. Ici-colo, mai sărea și câte un purice, iar Între cute stăteau pitulate și alte gângănii, așteptând să se hrănească, la sosirea nopții, cu sânge cald, de femeie Încă În putere dacă nu să aducă pe lume alți bărbați și alte femei, atunci măcar să aibă grijă de alții, de ea Însăși și de casa ei. Trăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se simțea restabilit complet. Gânduri din cele mai ciudate Îi zburau prin cap. „Poate că, Într-adevăr, trăim Într-o lume animată, Într-un fel de Disneyland... Prin urmare, nu m-ar mira ca din gaură să apară și alte gângănii. Te pomenești că, după gheișă, dau nas În nas cu Popeye marinarul...“ Subotin nu avu totuși prea mult timp de meditație. Din gaură se ițiră, mișcându-se În aer, niște mustăți, după care Își făcu apariția și botul. Ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lua În investigație toate lucrările tale dela Început iar cu dosarele Întocmite de mine nici un judecător nu va Îndrăzni să nu-ți administreze ani grei de Închisoare și poate chiar, pedeapsa capitală. Pe scurt, te voi strivi ca pe o gânganie. Puțină răbdare...!” „Dreptatea e de partea mea. Nu mie frică...!!” - Îi strigă el privindu-l cum se depărtează. De data asta mințise. Îi era frică...! Făcând o retrospectivă a suferințelor Îndurate În ce-i doi ani de Închisoare, iar acum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
natură; el fusese ridicat dincolo de ținutul oamenilor pentru a primi iluminarea direct de la Allah. Nu exista nici un semn mai limpede decât faptul că pașii îi fuseseră purtați către acest loc, către pădurile vechi, către kilometri întregi de copaci bolnavi din cauza gângăniilor și-a deceniilor de abuzuri îndurate. Ahmad a ajuns în vârf, iar capul nu-l mai durea deloc. A simțit un puseu de fericire, un moment perfect, fără urmă de suferință. În sfârșit, și-a înțeles scopul: totul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zis Mircea când medicul m-a anunțat că am păduchi? Că a avut dreptate madam Charbonier (toașa C.)? Zile în șir m-am simțit ciumată. Ai mei și au petrecut o noapte cu pieptenele de os în capul meu, strivind gângănii. Îmi arsesem pielea capului cu litri întregi de petrol. Umblam înfășurată, cât mai pe lângă ziduri, n-am mai făcut vizite. Îmi ardea creștetul și îmi ardeau obrajii. Puteam să mă duc să depun ouăle de păduchi pe biroul otrăvii ăleia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
perversiuni. Filologicește deasemeni aveam dovezi că dumnezeii cu care se apostrofau unii pe alții rudarii erau zeii păgâni și zeii lari: dovadă că jargonul special se păstrase din vremea păgânismului. Găseam în viața fierbinte a mocirlelor, cu toate dihăniile și gângăniile lor, o stranie asemănare cu coloratura verbală a acestui vechi idiom rudăresc. Moartea e putrezirea vieții și viața își înfige rădăcinile în moarte: După legea Minții prea înalte, Fiecare-i la purcesul celeilalte, cum spune bătrânul poet Solomon Cornea, răposat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]