361 matches
-
și cel mitic. Țăranul e văzut ca discipol „al unor preoți ce-au pierit demult”, ca făuritor și păstrător de cultură. Poemul La căpătâiul gigantului reprezintă portretul-hiperbolă al țăranului doborât, sacrificat de civilizație: „Zvârlit cu fața-n iarbă, ca o gânganie blândă și mare,/împilat de moarte, doarme țărănește și zace,/ de departe i se văd degetele de la picioare,/ cum stă trântit în plasa lumii, de insectă rapace;/ cu gura-n pământ, parcă ucis în bătăi,/ prin orbite-i putrezesc pietrele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
care Îl acceptă, mai degrabă Îl tolerează, cu condiția aspră ca el, călătorul, să se supună fără crâcnire regulilor și convențiilor acestora, uriași sau pitici, indiferent de ciudățenia sau capriciul acestora, nevenind niciodată În discuție ca el Însuși, musafirul, toleratul, gângania sau monstrul să-și propună propriile-i deziderate sau legi. El nu poate avea dreptul la așa ceva, el nu e „din lumea lor”, iar lumea lor, mai știi, poate chiar lumea, nu e făcută pentru inși de teapa lui! În timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau în ˇ77? *„Un evreu care mănîncă porc rămîne evreu, dar un rabin care mănîncă porc nu mai poate fi rabin”. Ce cred propagandiștii noștri despre aceste vorbe? *Minunate vremuri - acelea în care mă temeam doar de șerpi și de gîngănii! În mai n-a mai fost lapte pe piață, pentru că - se zice - era contaminat de particulele aduse de „norul de la Cernobîl”. Sporici știe însă, de la nevastă-sa, că „nici o picătură n-a fost vărsată”. în iunie, cîteva zile, laptele s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Asia Centrală până la 70-100 kg, iar un stup de albine producea 160 kg miere, încât puteai crede că la ei ă vorba tatălui meu ă albina e cât purcelul! Prins în mrejele superiorității sovietice, comisarul rus vede pe catifeaua compartimentului o gânganie și, nedumerit, întreabă ce este. Românul, crezând că poate fi salvat de acel cărăbuș de mai și voind cu orice preț să-și ia revanșa, îi spune că este un păduche. Malenchi, zice iar rusul, u nas, la noi, patru
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
uriaș pe care-l porți în minte, tabloul copiilor, îngeri la minte și trup care ne-au izbăvit de dictatură, Guernica mea, Cruciada copiilor, cu astfel de gânduri aseară pe străzi, beat de propria-mi exaltare, alungând ca pe-o gânganie nedorită orice trimitere la examenul de marți, se însera de-a binelea când am pornit spre telefoane, Pe cine să sun? Când ți-a dat ea numărul de telefon nu-ți mai amintești, 537109, Sună! Alo! Alo! Da! Vorbești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Apoi tăcem amândoi, Și liniștea acestei după-amieze mi se strecoară în suflet învăluindu-mă în melancolia amintirii altui timp, de n-ar fi toate aceste zgomote mărunte care se aud prin iarbă, prin aer, toată această forfotă nebunească a minusculelor gângănii, aș crede că într-adevăr sunt clipe când timpul încremenește pe loc, Mai citește-mi, te rog! el mă roagă și ceasornicul se porni pentru amândoi, 6 februarie, dimineața, cu câtă bucurie am pătruns din nou în bibliotecă, așezându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mișcare a trupului mereu încordat parcă asupra viorii, o urmez fără a mă putea opune farmecului ei tăcut, neputându-mă smulge din vraja pe care o țese inconștient în preajma mea, și cu cât încerc să mă zbat mai mult, asemeni gângăniei neajutorate prinse-n plasa de păianjen, tot mai puternic se leagă în jurul meu firele ce mă fac prizonier, nu doream nimic, o urmam doar cu supunere fără să mă pot rupe din parfumul discret ce părea că-mi pătrunde toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
impresie pe care cu siguranță i-am făcut-o, mă afund în pădure pe lângă vechea casă a pădurarului pe drumeagul încărcat încă de umbrele nopții, roua nu s-a desprins de pe frunze, dimineață frumoasă, proaspătă ca un început de lume, gângăniile mici trezindu-se la viață, razele soarelui filtrate în aerul răcoros răzbat cu greu prin frunzișul des al pădurii, coborând pe alocuri prin răritură de frunze în fante drepte de lumină împrăștiind întunericul, merg pe drum fără nici un gând, atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
patul tare de lemn acoperit cu o pătură decolorată de prea desele spălări, Dar el se întoarce spre lavița de lemn din colțul odăii și se așază cu mișcări încete, e cald în încăpere, nu îndrăznisem să deschid fereastra din pricina gângăniilor atrase de lumina becului meu, îi propun părintelui să las ușa deschisă și să stingem lumina din odaie, să las aprins numai becul de afară agățat la unul din stâlpii din pridvor, e de acord părintele și aerul nopții pătrunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rândurile clanului Tokugawa. — Fratele mai mic al lui Kuroji, Genjiro, e Lancea a Doua! Fratele mai mare fu Înghițit de mulțimea inamicilor, dispărând În Învălmășeală. — Sunt Lancea a Doua! Sunt fratele mai mic al lui Kato Kuroji! Uitați-vă bine, gângănii Takeda! Își agită Genjiro lancea de patru-cinci ori spre masa de războinici. Un soldat din Kai, Întorcându-se spre el, răcni o insultă și sări Înainte să lovească. Genjiro căzu pe spate, dar apucă lancea care alunecase pe platoșa armurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
exterior, Îl putem considera un adevăr presupus, atâta timp cât nu va intra În conflict cu un adevăr și mai puternic. Uneori, În cazul halucinațiilor, se poate demonstra că o asemenea certitudine este falsă, că nu există nici voci, nici persoane, nici gângănii care mișună pe cearșaf, Însă, În alte cazuri, nu putem decât să ne abținem să judecăm. Adevărurile private colective. Prin această expresie contradictorie numesc adevărurile personale, care nu pot deveni universale, dar sunt Împărtășite de o comunitate. Credințele religioase aparțin
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
1985; Pană de gaiță și poveștile ei, București, 1986; Profesorul de iluzie, București, 1986; Lecția de logică, București, 1988; De-a poveștile, Timișoara, 1989; Soare cu dinți, București, 1989; Calendarul fermecat, București, 1990; Cele mai năstrușnice pățanii cu animale, flori, gângănii, București, 1991; Povestea Bufniciorului și Povestea iepurașului, București, 1994; Voinicii pământului, București, 1995; Interogativul consecvent, București, 1995; Poveștile primăverii, București, 1995; Limba română avea ochi albaștri, Buzău, 1995; Povestea sfântului Valentin, București, 1997; Poveste de Paști, București, 1997; Lunile minunile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
vraja neagră”, izbucnesc alte și alte calamități: un pârjol devastator, revărsări de ape, furtuni care, dacă nu se învârtejesc într-o „tornadă” sau un „uragan”, se manifestă măcar ca o vijelie furioasă. Se adaugă „asaltul” a fel de fel de gângănii și de lighioane, fie țânțari însetați de sânge ori muște sâcâitoare, fie, în cealaltă extremă, coloși agresivi, ca elefanții și, în secvențe care își au trepidația lor, „monștrii apelor”, hipopotamii și crocodilii. Cu mic, cu mare, necuvântătoarele africane răspund prompt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
haut lieu al entomologiei, adăpostit cu generozitate de vintrele conacului. Sunt, aici, pagini de prozopoem al fascinantului repulsiv, enumerațiile substantivale anticipând superbele deliruri teratologice din proza lui Mircea Cărtărescu: " Pereții erau în întregime acoperiți de niște dulapuri mari, pline de gângănii mumificate. Lumina care pătrundea prin ferestrele largi făcea să strălucească în vitrine pulberea aripilor de fluturi, armura neagră a greierilor, cărăbușii cafenii, lăcustele verzi, cadaraștele cu coarne de cerbi, bondarii păroși, libelulele zvelte". La etaj, se găsește un adevărat sepulcru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
înfățișare de râmă, cu picioare subțiri ca niște peri, apoi scolopendre de toate felurile". Vedeta expoziției este scolopendra gigantică de la Tropice, creatură descrisă cu aplomb și decupată, parcă, din imaginarul bestial al unor Bosch sau Goya: "Singură într-o colivie, gângania monstruoasă, lungă de un sfert de metru, își întindea trupul gălbui, inelat și sprijinit pe optzeci de picioare, cu antenele vibrând, la pândă printre pietrele împrăștiate pe fundul bine căptușit cu nisip al cuștii". Întregul muzeu constituise o adevărată sursă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dreacului, minte!" Am încercat, pe cel mai calm ton din lume, să-i explic că nu văzusem semnul, că are dreptate, că ne cerem scuze, dar că poate folosi un ton civilizat. Mi-a aruncat o privire scurtă, ca unei gângănii. Nu s-a învrednicit să-mi adreseze nici un cuvânt. Nu eram, în mod evident, un adversar pe măsura lui. În schimb, prietenul meu, fost campion de lupte și figură publică binecunoscută a opoziției critice, îi excita setea de sânge, ridicându
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
Strada Holban e pustie... mahalagiii adună hârtiile, afișele... Foiță de țigare. Ecranul memoriei fixează ce nu trebuie, și deseori omite decisivul. Așa de exemplu nu pot uita negul interlocutorului, cu păr rar și roșu, îl văd deasupra mustății, ca o gânganie... Un interval de ceață, și iată apare un regiment. în zdrențe, cu casca franceză dată pe ceafă, sunt adevărați eroi... De la Paris sosesc mereu telegrame. Să oprim înaintarea din Ardeal! Cea mai înverșunată este Italia. Sora latină! Dar, pragmatic, Brătianu
File de istorie de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10620_a_11945]
-
căuta-n depozit, ci pe pult./ Poți să le vezi uitate, din când în când, pe-o bancă: au foi volante ca frunzișul smult./ În rest, dacă ești clopot, să nu scoți nici un dangăt: fii bronz/ placid, precaut și adult.// Gângăniile strivite-n ceaslovul lui Ion Creangă s-au făcut litere de mult// De mult.". Sincer? Mie numai aici.
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
recunoști prototipurile reale din portrete. Strădanie, de altfel, inutilă, cîtă vreme autorul, o dată focul vărsat, cum se spune, ne oferă nu niște pamflete avînd în colimator personaje istorice bine știute, ci un bestiariu, colcăind de patimi animalice și foșgăind de gîngănii morale dincolo de mode și timp. Arghezi e un mizantrop sarcastic. Tabletele alcătuiesc un molitvenic sui-generis, voind parcă a scoate (la iveală!) tot răul din lume. Merită să citez cîteva astfel de molitve expresive și actuale. Despre un parvenit denunțat public
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
săptămîni, Aldaya îl luă pe pălărier deoparte, într-un ungher, ca să-i vorbească între patru ochi. - După cum se vede, Fortunato, fiul ăsta al dumitale e un talent, iar dumneata mi-l ții aici, mort de lehamite, să scuture praful de pe gîngăniile dintr-un magazin de doi bani. - E o prăvălie cumsecade, don Ricardo, iar băiatul dovedește o anumită iscusință, cu toate că e obraznic. - Fleacuri. La ce colegiu îl duceți ? - Păi, merge la școala din... - Astea-s fabrici de salahori. În tinerețe, talentul
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
luat în mîini piciorul drept și l-am tras spre față. Am reușit să-mi sărut degetul mare al piciorului. Eram fericit. Eu am înțeles fericirea oamenilor. Toți se închinau în fața mea! Și nu numai oamenii, chiar și animalele și gîngăniile de tot felul se tîrau în fața mea și fîțîiau din coadă. Dar pisicile! Pisicile pur și simplu erau nebune după mine și, cînd mergeam pe scări, fugeau gudurîndu-se în fața mea. Pe vremea aceea eram într-adevăr foarte înțelept și știam
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
mîngîi cu un cuțit argintiu,/ gura să-i scormon ca o motăneasă oarbă,/ falangele mele pricepute să cînte la torsul lui de harpă,/ uitasem de syphalos, de bolile dezmățării și ale pierzaniei,/ trupul era un palat lichefiat, zidit cu poftele gînganiei,/ cea care își decapitează amantul/ murmurîndu-i adierea litaniei" (La Cesarina șIț). Dar și un Caron feminin: "Eu însămi am ales să-mi fiu luntrașă pe Styx,/ după ce m-am întors de pe insula tăcută,/ acolo unde am închinat cu cei morți
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
am privit într-o zare de foc nici măcar n-a apucat să țintească gloria inscripțiile se cufundau în sine cu vuiet nimic mai adevărat decât frunza de finic în fața poamelor spiritului pe spuma rezervației de legi pete ale unor emerite gângănii e un truc spusese scamatorul câinele tău credincios rămâne numai sfârșitul se simte deja acul albinei în respirația lui de străin și toți ne-ascundeam sub cântece de biruință din când în când uneori destinul poetic își mișcă alene piciorușele
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
mâine, în zori, cântecul ei n-ar fi mai afon decât scrâșnetul ciorii. cum ar fi toate acestea? OCTOMBRIE Fără ieșire sunt toate. Cărările șerpuie în întuneric, în vârful ștejarului dorm huhurezii cu ochii cât cepele. Jivine și roi de gângănii adulmecă poala fictivă a verii. Păpădii grase și vrejuri uscate, dovleci pântecoși și șuvițe de cânepă, însoțitoarele mute-ale focului. Și norii. Joși, vârtejiți, ca fumul ieșind din vetrele cerului, fuior cu care se spânzură ceasul acesta obscur cu ieșirile, două
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
și curci, fluiere, răcoritoare ( "șampanie"), fărașe, grătare, găleți, sticlărie, violete, cocaină. Vînzătorii ambulanți sînt cele mai cunoscute figuri anonime ale Capitalei. Îi poți urmări pe timp și pe anotimp. În zori, de la sediile principalelor gazete de dimineață se risipesc, ca gîngăniile, în toate direcțiile, micii vînzători de ziare, cu mari pachete legate cu sfoară, sub braț. Le vor împărți fiecare într-un perimetru precis delimitat, toată săptămîna, tot anul și în orice sezon. În diminețile de primăvară și de vară, țigăncile
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]