363 matches
-
care uneori plânge, și tace, și-așteaptă să se mai termine o zi, mama epuizată de-atâtea și-atâtea responsabilități, mama obsedată de cele mai „bio de bio” alimente, mama cu „zece ochi”, care-și supraveghează anxioasă copilul, mama care gângurește, șușotește, șoptește, se prostește, mama revoltată când i se spune să-și reducă rapid copilul la tăcere pentru că deranjează un concert, mama-scriitoare, ruptă între nevoi care trag unele de altele până-i întind la maxim nervii. Toate aceste „felii de
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
cînd pulsa, de cînd palpita, fojgăia, colcăia, mișuna, șerpuia antebrațul își defula în aerul slăbănog sentimentul de a avea pene urechea — sentimentul de a fi auzit boncăluitul triceratopsului și bulele de hidrogen pleznind malaria peste față. ai încredere în mine, gînguri flora intestinală întinzîndu-se voluptuos în brațele groazei care purta în acea seară un costum simplu, cambrat, tineresc, dă-mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism crudelo, nu mă chinui, rînjea maxilarul spre maxilar și schizofrenia spre paranoia pe cînd
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
nu poate veni decât de sus, de pe creste! Lumina cerului negru apasă, totul pare din altă poveste. Dacă cineva nu m-a văzut În oglinda sfiirii, să spună! Nu-i nimic, de cu toamnă eu am venit! În privirea martinilor gângurește presura, fă-mă, Doamne, prezent, nu mă du În trecut! Dar viața mea, cu moartea mea egală, se rătăcește pe un câmp de maci, spițelnicul cel mic mi-a arătat cum se-ntrețes splendorile-n păcate și-mpresurat de Orion, pleiade
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
întâmplau des. Din cartea sa, Tinerețea lui Brâncuși (Ed. Tineretului, Buc., 1967), aflăm că în actul de naștere, înregistrat la 21 februarie 1876, Brâncuși s-a născut "alaltăieri". Fără să știe, încă înainte de a împlini un an și de a gânguri primele cuvinte, a avut parte de o schimbare a locului, de prima călătorie. Dar mutând anul, chiar și ziua cu vreo două săptămâni, după litera noului calendar, venirea pe lume rămâne tot în aceeași lună, a "strugurilor", mult dragă lui
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
fi din desene pentru copii, sfârșitul fiecărui episod este sângeros, murind mai multe personaje în urma unor evenimente foarte violente, de aceea acest desen nu este recomandat minorilor. Personajele nu vorbesc foarte mult dar chiar și când discuta, acestea mai mult gânguresc, cuvintele fiind greu de înțeles. De obicei atunci cand personajele vorbesc, gesticulează sau fac anumite semne pentru că spectatorii să poată înțelege ce se discută. În timp ce lucra la Mondo Mini Shows, Rhode Montijo a desenat un iepuraș galben semănând cu Cuddles pe
Happy Tree Friends () [Corola-website/Science/311395_a_312724]
-
Livia Ciupav Livia Ciupav(1976-), Jules Cohn Botea, Florin Vasiliu (1929-2001), Ana Luiza Toma, Adrian Rogoz, Doina Bogdan-Wurm, Gabriela Gențiana Groza, Vali Iancu, Niculae Alexandru-Vest, Aurora Barcaru, Mioara Gheorghe, Utta Siegrid König (1943-) etc. <poem>Primul Mărțișor- în liniștea casei gângurit de prunc Luna de gheață - ascuns după un stejar, primul ghiocel. Cîte un tablou în fiecare ochi de geam - și-n toate ninge. Câștigat pe stradă, pierdut până acasă, ultimul haiku. ("Ion Untaru")</poem> Ținând seama de specificul limbii române
Haiku în România () [Corola-website/Science/335455_a_336784]
-
lucru agreabil care șade bine unui copil de condiție liberă; pe când, dacă aud un copil vorbind cu seriozitate, îmi face o impresie dezagreabilă, îmi supără urechile și socotesc că este un lucru vrednic condiției de sclav. Când auzi un om gângurind sau îl vezi jucându-se, îți pare ridicol, lipsit de bărbăție și bun de bătut. Același lucru îl resimt eu și față de cei ce filosofează. Sunt încântat să văd că filosofează un băiat tânăr, îi șade bine și consider că
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și o să vedem cum rezolvăm situația apartamentului și a ipotecii și toate celelalte, dar trebuie să plec. Nu-mi venea să cred că purtam conversația aia. Despre ce naiba vorbea James? Apartamente, bani, ipoteci, rahaturi? Conform scenariului, amândoi trebuia să-i gângurim copilului nostru, să ne certăm afectuos încercând să decidem cu cine semăna mai mult. Dar James, James al meu, îmi spunea că mă părăsește. Cine e șeful aici? Vreau să depun o plângere legată de viața mea. Am plasat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cuiva cartea de vizită nu înseamnă că trebuie să-l și complimentezi 1. Anna pierdea noțiunea timpului cu prilejul fiecărei pauze de prânz fiindcă descoperise un cuib de lebădă pe canalul din apropierea biroului și o uita Dumnezeu privind păsările și gângurind deasupra ouălor. (Și, dacă e să-i credem pe bârfitori, rulând și fumând mai multe țigări cu hașiș.) Dar în ziua când a propus schimbarea sistemului de îndosariere a fișelor muncitorilor, astfel încât acestea să nu mai fie aranjate în funcție de numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe cât de intimi pot să fie doi oameni. Iar acum ne comportăm ca doi străini politicoși.“ Capitolul treizeci și nouătc "Capitolul treizeci și nouă" Kate a fost mult mai fericită înăuntru. Când am pus-o în pătuț, râdea de zor, gângurea și dădea din mâini. I-am luat piciorușele încinse de soare și i-am făcut bicicleta - îi plăcea la nebunie. Ei, de fapt, sper că-i plăcea, fiindcă mie îmi făcea o plăcere imensă - și chiar atunci am auzit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
câteva clipe mai veni o păsărică, probabil perechea ei. Simona își luă la revedere, făcu câțiva pași, dar nu putu să se abțină și întoarse capul spre a mai privi o dată către copacul cu cele două păsărele. Erau tot împreună. Gângureau ceva numai de ele știut. Și gândurile sale lunecară spre mările necunoscutului. 5 O ri de câte ori singurătatea vagabonda prin cartierul Simonei și încerca să intre și în garsoniera ei, bătând insistent la ușă, minute în șir, ea bloca yala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
le poate dori puiului ei drag. Copilul adormea legănat de cântec și călătorea în lumi feerice. Ea îi priveghea un timp somnul și, când buzele lui schițau un zâmbet, se întreba: Oare ce visează odorașul mamei?" Când copilul începuse a gânguri, Simona îi dădu un nou telefon doctorului să-i spună vestea cea mare: Teo, știi care a fost primul cuvânt rostit de Răducu? La celălalt capăt al firului, intrigat peste măsură de zecile de telefoane pe care i le dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mă opresc la poemul ,,Ispite”. Aici scoate încă o dată în evidență rolul scriitorului în lumea noastră. ...Să mergi înainte cu înverșunare, să veșnicești limba neamului tău în cântece nemaiauzite...că ești dator să veșnicești neamul și limba în care ai gângurit pe când te alintai la sânul maicii tale și de aceea să arzi cu înverșunare, să preschimbi ,,limba în altar al neamului.” Las la latitudinea fiecărui posibil cititor să descopere noi și noi perle ale gândirii unui scriitor care ,,Arde” pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
la mâini și la picioare, apoi a zis: —Felicitări, Jacqui, ai o fetiță superbă. Joey Ciufutul era scăldat în lacrimi. A fost de comă. Moașa a înfășat bebelușul într-o pătură, apoi i l-a întins lui Jacqui, care a gângurit: —Bun venit pe lume, Treakil Pompom Vuitton Staniforth. A fost un moment minunat. —Pot s-o văd? a întrebat Joey. Nu încă. Dă-i-o Annei, i-a poruncit Jacqui. Las-o pe Anna s-o ia în brațe. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-a intensificat când Hugo a încercat să-și convingă copilul, care îi opunea rezistență, să stea în scaunul lui din mașină. Sunt sigură că eu nu aș scoate sunetele astea dacă m-ai ține în brațe pe mine, a gângurit cineva din spatele lor. Laura se strecura prin parcare de parcă și-ar fi făcut intrarea pe scena Moulin Rouge-ului. În mod destul de neașteptat, Theo s-a oprit imediat din urlat și-a început să se holbeze la ea uluit. Hugo s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de Hugo în timp ce-i făcea cu mâna copilului. — Dar, în fond, și el e tot bărbat. Majoritatea bărbaților mă plac. Sigur, cu excepția nenorocitului de Fergus, a adăugat ea înveninată. Spre groaza lui Hugo, Theo începuse acum să râdă și să gângurească spre Laura. Ba își flutura și mânuțele grăsuțe. Pe Hugo începuse să-l cuprindă enervarea. El nu beneficia niciodată de un astfel de tratament, și îl hrănea și-l îmbrăca pe nenorocitul ăsta de copil. Ca să nu mai spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În mâinile cu manichiură Îngrijită strângeau telefoane mobile minuscule, gata să-și ofere serviciile În orice moment. Harry primise o astfel de ofertă la o jumătate de oră după ce se cazase. O voce cu accent texan și inflexiuni chinezești Îi gângurise: „Bună, păsărel, te simți singur În seara asta?“. Și, deși fusese tentat, Harry era veterinar și știa foarte bine care sunt căile cele mai prielnice pentru transmiterea paraziților și a virușilor mortali. Jos, băiete. Bravo. Bennie Trueba y Cela primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mulțime, urmată de cei doi câini. Când se reuniră, Harry se aplecă și le administră cățeilor câte o palmă prietenească peste crupă, apoi Îi scărpină În spatele urechilor. Camera Începu să filmeze, iar Harry era conștient de asta. —Bună, iubito, Îi gânguri el lui Lush. Ia spune-i lui Harry pe unde-ai fost și ce-ai văzut. Cățeaua dădu din coadă ca răspuns. —Salut, prietene, Îi strigă Harry lui Topper. Arătă spre ceas, iar labradorul Își Îndreptă și el nasul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stelele, se Întorc spre amintirile lor. Aud o sută de tobe de bronz, vuietul a o sută de coarne de vacă, o sută de tigve În formă de broască. Aud trilurile fluierelor și ecoul clopotelor. Aud muzica unui pârâu care gângurește și de care s-ar Îndrăgosti orice zeu. Cu toții cântă Într-o armonie perfectă: suntem Împreună și asta este ceea ce contează. Dați-mi voie să mărturisesc În primul rând că m-am Înșelat În privința lui Heinrich. Nu am reușit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
așa (strigase călăul care nu înțelegea cum o victimă își poate lua moartea în propriile mâini) nu te poți tortura singur domnule numai eu stabilesc etapele premărgătoare morții unele extrem de dureroase desigur cei prezenți în fața eșafodului așteptau doar doi porumbei gângureau indiferenți (pene de alb geamăt de roșu freamăt de carne sunetul oaselor măcinate) deodată ha ha ha hohotele condamnatului au fost surpriza serii ulterior au apărut legendele evident dar singura certitudine a rămas sinuciderea călăului 4 iunie 2011 Din toată
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Încă nu-mi trecuse necazul din pricina asta. Soții Ashley se uitau la ea, minunându-se. — Ea este Baby Thomson, le-am spus. Am fost Împreună la arte plastice. Baby, ei sunt Jim și Betty Ashley. — Ce plăcere să vă cunosc! gânguri Baby. Eu și Sam ne știm de foarte multă vreme. Cu ce spuneați că vă ocupați? N-am spus, Îi răspunse Jim Ashley sarcastic. Începeam să prind drag de el. — Jim e vicepreședintele companiei Consolidated Drilling, o lămuri Betty Ashley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
e, s-ar putea pur și simplu reabsorbi. Ăsta-i cuvântul pe care l-a folosit chirurgul plastician. Reabsorbție. În fața mea, de parcă aș fi doar un burete făcut din piele. Sari la Manus plângând și la Brandy aplecată peste el, gângurind și mângâindu-i părul sexy. În portbagaj sunt o pereche de pantofi maronii de copil, un vătrai de argint, un curcan desenat cu macaroane lipite pe o coală de bloc de desen. — Știi, își trage Manus nasul și se șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
gândesc la lenjerie fantezistă cu mulți ani în urmă. Cum naiba de porți așa ceva? A, n-ai idee, a zis Sheba, uitându-se neutru la bucățile de material înflorat. Ca să-ți spun drept, am crezut că sunt eșarfe. Connolly tot gângurea despre frumusețea ei în acele prime luni - o mângâia pe păr, își punea mâinile lui micuțe și musculoase în jurul taliei ei și se minuna de cât de mică era. Încurajată de elogiile lui, Sheba începuse să se fardeze mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe fetița ei. Abia când Blanche, potaia lătrătoare a Stellei, sări la copil, speriindu-o și făcând-o să plângă, Stella fu obligată să observe prezența fetiței. Ah, ăsta e doar felul ei de a-ți arăta că te place, gânguri Stella, nefăcând nici un efort să-l gonească pe câine, care Încă o mai zgâria pe fetiță cu labele. A trebuit să intervină alarmată mama fetiței, să ridice cățelul, să i-l dea În brațe Stellei și să-i sugereze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mașinuțe cu pedale fusese ideea lui Chanel. Și se dovedise, cu timpul, că era o mișcare de maestru. Era motivul pentru care mamele se tot Întorceau la Les Sprogs. Femeia cu blana Începea să se calmeze. —O, ce grozav! Îi gânguri fiului ei. Acum poți să mergi cu doamna cea drăguță să te joci, În timp ce mami aruncă o privire pe-aici. Finn o luă pe Chanel de mână și o luară Într-acolo. — Apropo, strigă femeia după ei, psihologul educațional al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]