208 matches
-
coborați, scăpați din luptele din Crimeea. M-am dat și mai aproape de cei doi vânători de munte, țărani, după aparentă, bărbați împliniți, împovărați de atâtea arme și unelte. Erau ca niște "fortărețe vii", inexpugnabile, cu zăngănelile armelor și bagajelor lor, gârboviți de atâta greutate, când, deodată la un metru de mine, pe iarbă aerodromului, așteptând mai întâi să treacă nemții, au îngenunchiat, s-au aplecat cu un zgomot colosal spre pământ, au sărutat amândoi pământul neamului lor, s-au ridicat, au
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
La al 200-lea congres al PDL, Băsescu, gârbovit de ani si plictisit de povară puterii, se adresează participanților: - Dragii mei, eu..eu m-am hotărât să renunț. Propun să fie aleasă în locul meu prietena mea, Elenă! - Huooo! Huooo! - Atunci propun să mă înlocuiască la președinție prietenul meu, Boc
BANCUL ZILEI: Băsescu renunţă la funcţie () [Corola-journal/Journalistic/68514_a_69839]
-
buzoiana Padina, din fire un pozitivist și ironic față de mistici, acum, la bătrînețe, pare schimbat. Oricît ar fi el de medic și de realist, în totul, îmi povestește grav că, în ultimul timp, de cîte ori trece cu mașina prin Gârbovi, chiar la ieșirea din sat, noaptea, neapărat noaptea, cum s-a întîmplat ultima dată, pe la orele douăsprezece, venind dinspre Urziceni, a văzut la lumină farurilor ceva așa, aplecat, de vreo doi metri, pe Satan, Scaraoțki parcă îmbrăcat într-o zeghe
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
numai trenul. Poate nu e ea, ce ziceți? Cu o mină Încurcată civilul spuse: - Și totuși actele de identitate, buletinul vreau să zic, este al dumneaei. Altfel nu știam cine este și nici unde stă. - Da aveți dreptate, conchise bătrânul gârbovindu-se brusc. - Din nefericire nu vă putem chema la identificare. N-a mai rămas mare lucru. Numai dacă sunteți destul de curajos. - Desigur, desigur, murmură el ridicându-se În picioare. Desigur, desigur mai repetă Îndreptându-se spre baie. Cei doi Îl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
numai trenul. Poate nu e ea, ce ziceți? Cu o mină Încurcată civilul spuse: - Și totuși actele de identitate, buletinul vreau să zic, este al dumneaei. Altfel nu știam cine este și nici unde stă. - Da aveți dreptate, conchise bătrânul gârbovindu-se brusc. - Din nefericire nu vă putem chema la identificare. N-a mai rămas mare lucru. Numai dacă sunteți destul de curajos. - Desigur, desigur, murmură el ridicându-se În picioare. Desigur, desigur mai repetă Îndreptându-se spre baie. Cei doi Îl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
drept Zlota și împușcați. Își frigeau degetele, ascunzând în pumn țigările, să nu se dea de gol și să le ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura cuptorului/ Să-i ardă inima după
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu o gaură la subțioară prin care se vede maieul, pantaloni vechi de catifea reiată, maro deschis, cu genunchi mari și roși, șosete prin care ies - mai mult la dreptul și doar unghia la stângul - degetele mari de la picioare) îl gârbovesc și fac de neatins pielea, încă moale și caldă, de dedesubt, sfârcurile aspre, subțiorile cu pâsla lor înțepătoare, burta palidă, pulpele păroase. Fața, mai străină mie ca niciodată, o poți prinde-ntr-o clipă: mică și ascuțită, brună, ochi negri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Iar în cele patru părți ale tronului, cu fețele către cele patru zări, patru heruvimi, aproape la fel de strălucitori ca și Bătrânul înălțat peste umerii lor, își dădeau binecuvântarea tăcută popoarelor Cărții. Acestei cărți ilizibile, acestei cărți. Cel dinspre Răsărit era gârbovit ca de povara întregii suferind de pe lume, de parcă ochii albaștri i-ar fi fost două lacrimi amare de substanță P. Cel dinspre Apus avea o față de tânără femeie cu craniul ras și tatuat până la sprâncene cu desene fantastice. Cel din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu mâna lui Vassur să se oprească. Avea nevoie de un moment de reculegere, de rugăciune. Învață-mă Doamne și deslușește-mi căile pentru a Te sluji cât pot de bine! Povara Duhului Tău îmi sfâșie palmele netrebnice și-mi gârbovește umerii firavi, Doamne. Dă-mi acum putere, fiindcă semnele le-am deslușit! Iar tu, Sfinte Augustine, învață-mă cum să fiu ostaș al Apocalipsei și voi muri cu numele tău pe buze! ― Acum poți vorbi, Vassur, zise bătrânul într-un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și credincios, cu trecere printre semeni și avea acea zestre genetică care-l capacita. Și-a mărit astfel gospodăria, a cumpărat mai multe oi și s-a ocupat de educația copiilor săi. Când venea în Brăila să ne viziteze era gârbovit de greutatea săculețelor rânduiți cu grijă de bunica, iar la momentul intrării pe strada noastră, saluta pe toți, se oprea și discuta mai cu fiecare în parte, mama spunându-i deseori: „Tătică, nu mai zăbovi atât pe stradă, nu-i
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și credincios, cu trecere printre semeni și avea acea zestre genetică care-l capacita. Și-a mărit astfel gospodăria, a cumpărat mai multe oi și s-a ocupat de educația copiilor săi. Când venea în Brăila să ne viziteze era gârbovit de greutatea săculețelor rânduiți cu grijă de bunica, iar la momentul intrării pe strada noastră, saluta pe toți, se oprea și discuta mai cu fiecare în parte, mama spunându-i deseori: „Tătică, nu mai zăbovi atât pe stradă, nu-i
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pentru cei rămași. O mamă Încă tânără ce-și striga cu disperare pierderea suferită, un bărbat Înnebunit de durere că nu și-a putut salva fetele de la Înec, văzându le cum erau Înghițite de ape. În urma carului funerar o femeie gârbovită de ani și de neajunsuri, bunica fetelor, vărsa lacrimi amare pentru nenorocirea lor. Nimeni nu va ști vreodată dacă pe cei doi soți i-a ajuns un greu blestem, rostit de mama În vârstă când a fost abandonată, sau a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
semnele. Deși, de data asta, avea trei sute de dolari în buzunar. Vocea îi suna puțin răgușit și trebuia să și-o dreagă mereu. Avea privirea neliniștită, ca în trenul care ne-a adus la Veneția. Spinarea lui signor Giovanni se gârbovise mai mult ca de obicei. Fața îi era aspră, dar privirea o avea blândă. Francesco se ținea drept, picioarele lui păreau a avea rădăcini în pardoseală. Precis că pe un asemenea copac se coborâse pe pământ uriașul din basm. Spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu doi sau trei bărbați, da’ după câtă veselie dădea din ea, n-ai fi zis că are viața prea grea, și auzi-o pe Getuța cum behăie că ți s-a dus, Roșioaro, cu datu’ din craci, te-ai gârbovit și te-ai lățit... Adevărul e că Getuța, așa roșcovană și bățoasă, și băiețoasă, arată mai bazată decât Roșioara și-i totodată mai grijulie pentru sufletul ei cum se rupe-n figuri, Roșioaro, care tu-n loc să apuci calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
țigări și întâmplarea a făcut să îl zărească așezat la una dintre mese. În prima clipă crezuse că se înșelase, personajul cu tâmplele strânse între pumni privind la ceva ce numai el vedea, se arăta mai degrabă asemenea unui bătrân gârbovit sub povara anilor decât tânărul subofițer model prezent în fiecare dimineață pe platoul unității, fix la ora 7. Simțise că ceva teribil se întâmplase cu subalternul său și câteva secunde ezitase, gândindu-se cum ar fi mai bine să procedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
doar să citesc, să-mi consolidez cultura și să ies din an în paște în parc, unde voi purta discuții amuzante cu vechii mei amici Lucian și Ovidiu. Istvan a murit anul trecut, Dumnezeu să-l odihnească. Lucian s-a gârbovit de nu-l mai recunoști. Cu antebrațul drept tremurându-i puternic, mi-a povestit că o să devină bunic a treia oară în iarna asta. Ovidiu tușește foarte mult. Călătoriile în colonia Hermia nu-l mai ajută, râde și-mi mărturisește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
altcineva? Nu dacă Obiectul Obscur era perfectă pentru a juca rolul surorii răzbunătoare, era de la sine Înțeles că eu aveam să-l joc pe profetul bătrân și orb. Părul meu sălbatic sugera clarviziunea. Poziția mea Încovoiată mă făcea să par gârbovit de ani. Vocea mea pe jumătate schimbată avea o calitate dematerializată, atinsă de har. De asemenea, Tiresias fusese femeie, desigur. Dar pe atunci nu știam acest lucru. Și În scenariu nu era prevăzut. Mie nu-mi păsa În ce rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în acești omoplați proeminenți citeam și neputință, și supunere, și deznădejde. Apropiindu-mă de el în tăcere, pe la spate, ca să nu mă vadă, i-am pus mâna pe umăr. Nu tresări și nu-și descoperi fața. Doar spinarea i se gârbovi și mai mult. Tot privindu-i spinarea, îmi mutai mâna, cu precauție, de pe umăr pe cap. Imediat ce-i atinsei părul călduț, simții că se mișcă în mine un simțământ de care m-aș fi rușinat dacă ar fi fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
învingi, vorba lui Blaga, prin fiecare pagină scrisă. Deocamdată, mă învinge boala pe mine, recunoaște Mihai, răpus de vorbele Lilianei, care s-au înfipt în el cu violență. Iar eu amîn mereu ziua cînd să încep bătălia, adaugă trist. Stă gîrbovit pe marginea canapelei și privește în jos. Cînd simte palma femeii atingîndu-i tîmpla, o reține, strîngînd-o puternic, în disperare. Apoi ridică ochii. Obrajii Lilianei sînt tăiați de două urme umede. Oricînd, Mihai, aș fi spus da. Pentru mine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
efectul unui zgomot strident. Ochii Simonei caută cu aviditate în ai bărbatului din fața sa, pentru ca în clipele următoare, cînd liniștea e deplină, întregită de plecarea copiilor în bucătărie, să se piardă iar în paharul gol. Momentul de tăcere devine obositor. Gîrbovit în fotoliul său, Mihai îl traversează cu stoicism. Ar vrea din tot sufletul să plece, dar nu se poate hotărî. Ce mai știi de Teona? Întrebarea Simonei îl face să tresară. Spatele i se îndreaptă iar ochii lui, măriți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
din mînă înainte de-a mai spune vreun cuvînt. S-a întîmplat ceva grav? aude vocea sugrumată a Teonei. Nu, sigur nu! răspunde Mihai. Mulțumesc! Sărut mîinile! adaugă încet, după cîteva clipe de tăcere. Lasă receptorul la loc și rămîne gîrbovit asupra telefonului, cu privirea în gol. A vorbit cu Teona, după atîția ani... Puteau să-și spună mai multe, dar... Vede hîrtia pe care a scris numărul telefonului... O rupe în zeci de bucățele. Degeaba! Poate deschide oricînd cartea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe care... Da, așa-i, l-a cîștigat! L-a cîștigat în felul lui... Doris plimbă prin aer brațul liber cu un gest molcom, ca o lăsare de cortină și-și acoperă ochii, răsuflînd rar și apăsat, parcă ar dormi. Gîrbovit pe scaunul mic, fără spătar, cu cocoașa ridicată spre tavan, dominînd centrul încăperii, Manoliu manevrează cu grijă pistonul pompei. Asistentele s-au retras lîngă dulapurile cu medicamente și-și fac de lucru. Mihai se simte de prisos. Murmură vorbe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
săracilor și că avea un iubit pe care ea-l bătea zdravăn și că la locul ei, În bucătărie, nu era atît de balcîză, nici nu avea picioarele așa strîmbe și nici nu era așa pocită ca acum, cînd stătea gîrbovită pe trotuar, așteptînd taxiul, pregătindu-și ultimele cuvinte pe care avea să le spună cînd va deschide portiera mașinii, fiindcă se va simți plină de importanță cînd se va urca Într-un taxi și va aduce vorba, cum numai ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceva; în sfârșit, îl trase deodată după el, spunându-i cu vocea abia auzită: „Hai“. Traversară palierul scării de la parter și sunară la ușa aflată față în față cu cea pe care ieșiseră. Li se deschise repede. O femeie bătrână, gârbovită de tot și îmbrăcată în negru, îmbrobodită cu o basma, îi făcu, tăcută, o plecăciune adâncă lui Rogojin; acesta o întrebă ceva în grabă și, fără să se oprească pentru a auzi răspunsul, îl conduse pe prinț mai departe prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ideile cu aplicație de întreprinzători. Niște ingineri în jurul lui Dumnezeu. Multe spirite au descoperit Absolutul din a fi avut o canapea în preajma lor. Fiecare poziție a vieții este o altă perspectivă a ei. Filozofii se gândesc la altă lume, fiindcă gârbovi de obicei, s-au săturat a o privi pe aceasta. Cărui om, zărindu-se-n oglindă într-un semiântuneric, nu i se pare a se fi întîlnit cu sinucigașul din el? Poți iubi o ființă impermeabilă Absurdului și care nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]