222 matches
-
a grăbit să spele Cu o lacrimă curată, Ce din cer a fost vărsată Haina plină de pământ... Vântul cocoțat pe luncă A dat verdelui poruncă Să mai țeasă un covor Dintr-un fir de in ușor... Pe un munte gârbovit Iarna șade într-o rână, Cu zăpezile pe mână, Soarele le-a mai topit. Baba Dochia își poartă An de an aceiași soartă, Mână turma sus pe creste Și-a rămas doar o poveste. foto sursa internet 25.02.2017
O POVESTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369227_a_370556]
-
duce-o greu. Da’ stai, se pare că tot mai ai dumneata ceva. Ai vândut otava ? N-am vândut-o ! Atunci mi-o poți vinde chiar mie. N-ai dumneata bani să cumperi otava mea ! Apoi și-a Îndreptat trupul gârbovit și-a ieșit din primărie, pășind apăsat. De-atunci n-a mai dat pe acolo. Tot despre otavă i-au amintit și frații când s-a dus să le ceară ajutor. Când a auzit așa, s-a dus ca din
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
prin perifraze, „oștenii fără nume”, „cei osândiți să plângă și să tacă”, „mucenicii nerăsplătiți ai pâinii”, cu trupuri istovite și zâmbete neputincioase, sunt învăluiți în umbră, negură și întuneric, semn al tragediei ce le-a fost sortită. Clăcașii au umeri gârboviți de poveri, dar parcă și mai sugestive sunt mâinile lor, „cinstite mâini de soare arse”, ei au „palme aspre de plugari” pe care stă „rezemată lumea toată”. Poezia mâinilor, a „mâinilor nerăsplătite”, surprinde un detaliu dintre cele mai elocvente și
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
a hoit durerea înghite totul până și imaginea în care am trăit știu că nu vă pasă lăcomia e ca un vin spumant spală setea și schimbă traiectorii ... Citește mai mult cresc umbre șopârle și pești piranhacarnea supureazăîngerii plângpeste crucile gârbovite de timpcerul rupt în bucățivăduvit de lumină și zbormiroase a hoitdurerea înghite totulpână și imaginea în caream trăitștiu că nu vă pasălăcomia e ca un vin spumantspală setea și schimbă traiectorii... XXV. HAINA DE SCHIMB, de Teodor Dume , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
o parte firele astea cărunte, ele mă orbesc, îmi intră-n ochi și mă fac să plîng. Astfel de fire nu cresc decît din cenușă! Dar, spune-mi, Starbuck, arăt eu chiar atît de bătrîn? Mă simt groaznic de slăbit, gîrbovit și încovoiat ca Adam, apăsat de povara grea a veacurilor îngrămădite peste el de la izgonirea lui din Paradis. Doamne, Doamne, Doamne! Sfîșie-mi inima, zdrobește-mi creierii! Batjocură! Batjocură! Amară batjocură a părului cărunt - am trăit eu oare îndeajuns de multe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
treisprezece ani, am devenit mai ciudată ca niciodată. Uitați-vă numai la albumul clasei. În poza cu echipa de hochei pe iarbă, făcută În toamnă, eu stau Într-un genunchi pe rândul din față. Cu clasa mea, În primăvară, stau gârbovită undeva În spate. Fața Îmi este umbrită de conștiința de sine. (De-a lungul anilor, expresia mea de perpetuă perplexitate avea să-i distragă pe fotografi. A stricat fotografiile clasei și felicitările de Crăciun până când, În cele mai larg răspândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mâncam. Savoarea libertății mele proaspăt cucerite Începuse să dispară. Îmbuibarea cu dulciuri nu mai reușea să-mi alunge tristețea, așa cum făcuse cu o săptămână Înainte. ― N-ai niște mărunțiș? Am ridicat privirea. Lângă masa mea micuță, acoperită cu marmură, stătea gârbovit un individ al cărui soi Îl știam bine. Era unul dintre puștii care stăteau În pasaj, borfașii fără adăpost de care mă țineam departe. Avea gluga de la pulover trasă pe cap, Încadrându-i figura congestionată, plină de coșuri. ― Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se simte străin și parcă înciudat pe sine însuși pentru incapacitatea lui de a participa la această comuniune spirituală care-i unește pe toți. Pe toți, în afară de el... Îl cercetează atent pe principe. Oboseala și grijile l-au marcat, umblă gârbovit, iar toga îi atârnă strâmbă pe trup. Și rex are fața lividă, de parcă i s-au înecat toate corăbiile. Ce-o avea? La vârsta lui n-are cum să arate atât de hărtănit nici măcar după o noapte de chef... Abia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate Și de frig la piept și-ncheie tremurând halatul vechiu, Își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi; Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul lui mic, Căci sub frunte-i viitorul și trecutul se închiagă, Noaptea-adînc-a veciniciei el în șiruri o desleagă; Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr Așa el sprijină lumea și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
noimă, Triste crezuri în sadea, În simplă uniformă. Sărman gând rămas în joc E văduvit de rosturi, Căci i-am dat doar dor de foc Cu șapteștrei de costuri. Trupu-mi este istovit, Dar creierul mai poate Prin vers tot mai gârbovit Nimicuri a străbate. 11 ianuarie 2004 REFLECȚII (CIXL) Nu vreau să am atât cât sunt Și de mine scriu, și scriu, Bănet cu carul pe pământ, Ci-n bun-simț bogat să fiu. 12 ianuarie 2004 „Ochi boldiți și cască gură
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de Înviere, zadarnic Își pusese preotul Fadei pe creștetu-i pleșuv sfântul potir, pe care-l folosea la Împărtășanie, zadarnic colindase Nicanor Însoțit de Fevronia și de babulea, care se țineau de el ca niște umbre, una lungă și subțire, cealaltă gârbovită, pe malul râului, ridicând În mâini Sfânta Evanghelie și amenințând cu ea aerul năclăit de croncănituri, păsările rămaseră la locurile lor, ba, mai mult, , imediat după Bobotează depuseseră ouă mici, verzui, În mușuroaiele clădite În plină iarnă și se puseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
decât întunericul ce intră înlăuntrul meu pe furiș clipă de clipă în fiecare dimineață la amiază și seara stau la pândă sângele pofticios pulsează mă ridic pe durere și aștept strigăt din copilărie la capătul pridvorului un stâlp albit și gârbovit ca un moșneag îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc, de dincolo, de dincoace de prag. cum sprijină un Univers de dor mă-ntorc mereu cu inima la el, la colțul lumii noastre din pridvor cu dor de lunci, blajin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am scos fierea. De obicei, după o expediție ca asta făceam crize. Mi se urca greața până la firele de păr. De-a lungul pieței se înșiră un vast șanț plin cu noroi. Pe laturi, o mulțime de băbuțe pipernicite și gârbovite (osteoporoza care mănâncă din femeia românească, fără ca ea să știe ce i se întâmplă) vând țelină, morcovi și păstârnac. Tarabele, câte-or fi, sunt clisoase și ele. Big-ul s-a umplut de 100 de magazine în care vânzătorii păzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-ntr-un basm încheietura, ce se voia îmbietoare, a mâinii stângi. Era corpolentă dar suficient de grațioasă totuși, purtând eșarfa altui timp, fluturând invizibilă din tinerețe. Avea patruzeci și patru de ani, iar soțul aproape cincizeci și șase, crescuți ușor gârboviți ca și funcția care-l imobilizase datorită miopiei șefilor săi, de care nu se plângea ca să nu le ajungă la urechi; vorbea însă acasă de faptul că deși ocupa un post „ în aparență modest”, era - datorită capacității sale de excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
alunecărilor de teren, răsturnări în care nimeni nu întreabă pe nimeni, puterea își este suficientă sieși. Mai ales când ea este rezultatul unei lovituri de stat, și întotdeauna nevinovații sunt victimele Era în cabinetul său, stătea în picioare, avea umerii gârboviți, îmbătrânise brusc. Nu înțelegea. Era în februarie; pe gardul de peste drum îl privea - abia acum își dădu seama - ca o batjocură în ninsoarea oblică, afișul cu Iosif Visarionovici Stalin. Februarie 1941. Istoria venea dinspre Yalta, în adevăr dinspre Yalta: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Viespea murise. Acul ăla fusese ultimul ei cartuș. Muștele au momente de amețeală și albinele au probleme cu băutura. Ulcerul psihosomatic și colesterolul fac ravagii printre prihori. Pe alei, câinii își scuipă plămânii tușind de atâta fumat și drog. Florile gârbovite suferă în straturile lor noroioase din cauza durerilor de spate și a calviției, din cauza stresului. Până și microbii, sporii care plutesc prin apă, găsesc situația grea de suportat pentru nervii lor. Am repus mașina în mișcare și am început călătoria spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ZECE în timp ce Virgil Jones și Dolores O’Toole pregăteau masa de seară, Vultur-în-Zbor n-a putut să nu observe ce echipă bună făceau cei doi în felul lor ciudat. Păreau să lucreze în planuri diferite ale încăperii - Dolores scundă și gârbovită, Virgil voluminos și drept. Pentru un moment Vultur-în-Zbor avu iluzia că ei se aflau de fapt la etaje diferite. Apoi îi trecu și zâmbi. în ciuda secretoșeniei lor, a îndărătniciei lor de a nu vorbi despre insulă, nu putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Iar smoală. Orașul Plouă. Plouă și în case, plouă peste inimi gârbovite, arse. Frig este ‘năuntru, frig e și afară. Gândul împresoară iubiri îndrăcite visări încâlcite ziduri coșcovite deprimantă stare diurn calapod reverii pictate clonă zbuciumată. Totul se transformă-n moină-ofticoasă și-aș merge-n pădure într-un parpalac, ferit de dileme
Iar smoal?. Ora?ul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83719_a_85044]
-
M-am trezit foarte de dimineață și m-am dus ca să i bat la ușă. Nu a fost surprinsă că am venit așa de devreme, ci parcă mă aștepta de dincolo de anotimpuri, de dincolo de timp, cu ochii goi, cu spatele gârbovit, cu fața ei încruntată.A tras un scaun la masa improvizată, a adus o hârtie îngălbenită și un creion chimic tocit la vărf și a început să stea pe gânduri, parcă adunând de prin văi cuvintele pierdute. Eu așteptam și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ai preocupări mai bolnăvicioase...Asculți pe Lady Gaga... Ia, de mâine să asculți numai cântece românești... Dovedește și tu puțin patriotism... Ce-i înveți pe copiii tăi? Doamne, cine v-a dat copii!.... Asta nici nu mai citea mesajele de gârbovită ce era...Ce-o să zică bărbatu său...Și ăla, un fel de Moromete cu un simț al proprietății mult prea dezvoltat...Doamne ferește, să se apropie cineva de proprietatea lui, că face moarte de om. Dar te pui cu datoria față de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
A fi sau a nu fi mort în România în vremuri de tranziție - anchetă socială de Rafael Ogrinjan și Octav Cerchez. Asta ce dracu’ mai e, că-i lungă de nu se poate?!... Octav îi explică, în timp ce Codruț numără paginile gârbovit peste paharul de vodcă, cu buza de jos răsfrântă, păi, despre cheltuieli de înmormântare pentru toate buzunarele, cu tarife practicate de societățile private de pompe funebre, precum și prețurile locurilor de veci în cimitire centrale sau în comune suburbane, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sunt la suprafață, în Jeep-uri, foști securiști, acum businessmen. Mereu grăbiți. Sunt multe de furat, de vândut, de cumpărat. Oameni serioși, cu trei rânduri de dinți. Între Televiziune și Victoriei, fondul sonor este asigurat de un tânăr în pijamale, gârbovit și desculț. - Oameni buni, dacă aveți milă și înțelegere pentru un bătut de soartă, operat de trei ori la splină, dați-mi de-o pâinică. Mi-e foame, mi-e tare foame! Cu mâini tremurânde ne arată o fișă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
presă al candidatului. Luna îngălbenea troienele uriașe de zăpadă murdară. Umbra zimțată a hotelului se lățea peste piața plină de movile ca un câmp de cârtițe. În urechi îmi țiuia ceva ca un fluid gregorian: ordinarium missae. Apoi, un om gârbovit ieși tiptil în stradă. Era încotoșmănat într-o pufoaică zdrențuită și căra o sacoșă burduhănoasă. Strigătul m-a bușit pe nări și pe gură: Patroane! Patroane! Dar aurul beznei nu se cutremură și aerul înțepeni nemișcat și uniform. Jean se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pomană, adăugă primarul cu glas părintesc și plângător. Trebuie să-mi găsiți pe hoți din fundul pământului, altminteri e foc mare, că voi trebuie să-i știți de n-oți fi cumva chiar voi... Iacob Mitruțoiu, cel mai bătrân și gârbovit puțin, cu urmele degetelor plutonierului pe obrajii gălbejiți, se jură că el n-a fost de serviciu în noaptea aceea și a dormit acasă cu copiii, precum pot mărturisi toți vecinii lui și tot satul. Ceilalți doi se scuzară că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu barbă impozantă, recoltând un succes de ilaritate, care-i făcu atâta plăcere, că pe urmă pufni de râs toată vremea până la sfârșitul ședinței, enervând lumea dimprejur. Deodată se făcu rumoare generală. Noul guvern intrase. Ședința începea. Primul-ministru, un bătrânel gârbovit, cu glas de văduvă necăjită, începu o cuvântare patetică, pomenind în fiece frază de "scumpa noastră țărișoară", "țărișoara noastră scumpă", "a noastră scumpă țărișoară", întrerupîndu-se deseori să-și usuce lacrimile de pe obraji și încheind cu "țărănimea rătăcită", "măsuri energice", și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]