227 matches
-
asediul Boxerilor 120 îl instruise, mi-a zis: "Bineînțeles, ăsta-i un tun!". Erau, într-adevăr, tunurile care, în depărtare, ne înștiințau că sîrbii și bulgarii se aruncaseră unii asupra altora. A doua zi străzile erau invadate de soldați palizi, gîrboviți, mulți dintre ei avînd răni de baionete, dovedind lupte corp la corp. Nici o alură triumfătoare. Era un spectacol de trupe în debandadă, învinse și mai degrabă dispuse să-și ia o revanșă împotriva oricui, chiar și a unor trecători liniștiți
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
clase primare. Mă întorc din nou în timp și-mi amintesc că de multe ori, chiar rudele apropiate, în loc să te ajute, caută să profite de tine. Un văr al familiei părinților mei, Gavrilă Cristea pe nume, înalt și slăbănog, puțin gârbovit, cu barba întoarsă, parcă să te împungă cu ea, cu o înfățișare de om care te făcea să vezi în el un zgârcit și afurisit, deși era bine înstărit, ce deținea și o moară de măcina t făină de popușoi
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
prin perifraze, „oștenii fără nume”, „cei osândiți să plângă și să tacă”, „mucenicii nerăsplătiți ai pâinii”, cu trupuri istovite și zâmbete neputincioase, sunt învăluiți în umbră, negură și întuneric, semn al tragediei ce le-a fost sortită. Clăcașii au umeri gârboviți de poveri, dar parcă și mai sugestive sunt mâinile lor, „cinstite mâini de soare arse”, ei au „palme aspre de plugari” pe care stă „rezemată lumea toată”. Poezia mâinilor, a „mâinilor nerăsplătite”, surprinde un detaliu dintre cele mai elocvente și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
Am desprins destule fâșii din viață. Și fiecare dintre ele m-a secătuit de vlagă. Acum va fi ultima oară. Consumul de energie este prea mare, nu mai sunt în putere, Jack, după noaptea asta vei descoperi o simplă bătrânică gârbovită, pregătită sufletește pentru marea călătorie. După noaptea asta, Jack, voi avea mai mult ca oricând nevoie de tine. Jack, bunul meu prieten... Voi fi aici, doamnă. Până la final. Apoi... Da. Tablourile. Te vei îmbogăți de pe urma lor. Sau le vei distruge
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și eu de Dante și de lăsați orice speranță, voi care intrați aici, nu sunt chiar așa de incult și m-am lăsat în voia soartei, lovindu-mă de bărbați, de femei, de copii care alergau și țipau, de bătrâni gârboviți care păreau insignifianți atunci când se apropiau de rafturile acelea înalte până în tavan. Tonele de mărfuri mi-au transmis senzația unui preambul al cataclismului final. Iar oamenii, indiferent de vârstă, se mișcau într-un dute-vino nebun, împingând coșurile și aruncând în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
încercase în ulti ma vreme să se lupte cu Edi pentru Clara, fără vreun folos însă. Clara dispăruse, dăruindu-i doar formele literelor ei din jurnal și sărutul unui cuvânt: talent. Un cuvânt care atârna foarte greu pe umerii lui gârboviți. Contemplă mult timp pereții jupuiți de desene. Se vedeau urmele dreptunghiulare ale foilor de hârtie, ca niște amintiri ne plăcute de care nu poți scăpa. Trebuia făcut ceva cu pereții ăia. Ceva care să șteargă amintirea chipurilor ironice care îl
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai mică, plină și ea cu tablouri. Acolo, într-un colț, pe un taburet, ședea un băr bat. Stătea cu capul aplecat și sorbea cu paiul dintr-un suc gălbui. îl recunoscu imediat, deși se schimbase destul de mult. Trupul lui gârbovit și slab de odinioară se scuturase parcă de o mare povară, devenise musculos și vânjos, deși umărul stâng continua să-i stea puțin aplecat față de umărul drept - parcă dintr-un fel de orgoliu al nonconformismului. Era tuns chilug și purta
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
citească ziarul și să bea o grappa. În orice caz, blana de nurcă rămase În dulap și ei plecară spre Casinò. Coborâră de pe vaporetto la stația San Marcuola și merseră pe jos de-a lungul străzilor Înguste și peste podul gârbovit ce ducea la porțile de fier ale cazinoului, deschise acum și Întinzând o Îmbrățișare primitoare tuturor celor care alegeau să intre. Pe pereții exteriori, cei vizibili dinspre Marele Canal, erau Înscrise cuvintele „Non Nobis“, „Nu pentru noi“, care, În timpul Republicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
părinte distant. Cu Achile și-a petrecut multă vreme și a fost un prieten în ochii căruia s-a putut uita. N-a intrat niciodată în sângele lui. Îi plăcea să-l surprindă pe stradă, strecurat în câte o babă gârbovită, care venea spre el, ridica bastonul, apoi îi spunea răstit: - Ți se văd coarnele! Achile se pierdea imediat și își pipăia discret părul, iar atunci, bătrâna îl apuca de braț hohotind grotesc: - Sunt Zogru, prostule! De multe ori stăteau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
am spus, Lloyd George s‑a năpustit cu ură asupra domnului Klotz, scrie Keynes. „Îl știți din vedere pe Klotz? - un ovrei scurt, umflat, cu mustăți mari, cu niște ochi alunecoși, care i se Învârtesc În cap, și cu umeri gârboviți, parcă dintr‑o instinctivă autodepreciere. Lloyd George l‑a detestat și l‑a disprețuit de la bun Început. Și acum și‑a dat seama dintr‑o străfulgerare că‑l poate distruge. Femei și copii mureau de foame, iar domnul Klotz trăncănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ea și începu să plângă. Draga mea, minunea mea, te-ai întors! Fără ca Luana să bage de seamă, Radu se ridică anevoie, chinuit, bolnav, la marginea unei prăpăstii de care nu știa cum să se ferească. Se îndreptă spre ușă gârbovit, ca un bătrân blestemat de Dumnezeu să trăiască o mie de ani și părăsi încăperea bănuind, cu groază, ce-i va aduce ziua de mâine. Au ieșit la braț. Luana tremura și se lipea de el, știind că orice pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îi era înzecit datoare pentru răbdarea și fidelitatea cu care o aștepta. Lui îi datora viața. El era responsabil pentru speranțele ei renăscute. Privirea visătoare, umbrită de tristețe, îi alunecă peste tulpinile înghețate ale copacilor și-i căzu pe trupul gârbovit, aplecat de gânduri, al nefericitului Radu Noia. Stătea pe gărduțul din jurul blocului cu haina descheiată, fluturată de vântul rece al începutului de iarnă. Părul frumos, de culoarea castanei, în care ea, amețită de iubire, își cufundase degetele de atâtea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
2); zbîrcit (2); adolescent; amic; ancestral; aproape; are nevoie de ajutor; atotștiutor; bătrîn; bătrîna; bătrînă; bătrînețe; bătrînică; bebeluș; bogat; boli; bucurie; bun; buni; bunicii; calm; călit; căruntețe; celebru; cenușiu; chel; copacul; dor; drag; dragoste; durere; enervant; expirat; fericit; frică; gîrbov; gîrbovit; gras; greu; greutăți; inimos; inteligență; istorie; iubire; în viață; înaintat în vîrstă; încet; încovoiat; înșelat; învățat; învechit; leagăn; liniștit; lipsă de putere; mamă; maturitate; milos; Moș Ene; moșneagul; muritor; necăjit; nene; nepot; nepoți; nou; oboseală; odihnă; olog; pat; părinte; părinți
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); în vîrstă(2); ajutor; Andrei; apus; ascultător; bani; cu barbă albă; bătrînă; bătrînel; bătrînul Ene; blîndețe; bogat; bolnav; brînci; bun; bunei; bunic, tataie; bunici; bunicu; cadouri; cenușiu; ciomag; cireșe; curs; daci; darnic; delicatețe; des; durere; eu; familie; frică; Gheorghe; gîrbovit; Goriot; hobby; idei; ignoranță; Ilie; impotență; individ; Ion Roată; Ion; istorie; iubire, părinți; îmbătrînit; libidinos; mare; măr; Moș Nicolae; mustață; nas mare; neajutorat; neînțelegeri; nepăsare; neplăcere; neputincios; nu o să fim; om trecut prin viață; păr; peste 60 ani; plete; prost
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
țîr; calorii; fără caracter; casă; cățel; compasiune; copaci; copil african; copilaș; costeliv; crăcănat; cruce; deshidratat; dezvoltat; dominare; dorește; dorință; doritor; duh; el; elev; emotiv; evoluție; fain; fată; fete; finuț; firesc; fizic; foaie; în formă; fotomodel; frică; frîu; frustrare; gingaș; gîrbov; gîrbovit; gol; grav; grăsuț; ieftin; incapabil; indiferent; inflamabil; influențabil; inimă; intelect; împuținat; încercare; îndrăgostit; înfometat; înger; jele; josnic; limitat; limonadă; lipit; lipsa puterii; lipsă; lipsit de putere; Lore; mai bine decît gras; malnutrit; micuț; mintal; de minte; mînca; mîrțoagă; model; molcom
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
scoți din străfundurile mele. Dar așa se întâmplă cu oamenii. După citire, citirea mea, citirea în acest fel - se așterne liniștea, supunerea, atmosfera în care și începe acel ,scăldat în furtună". Cum se întâmplă asta? Uneori prin ridicarea sprâncenelor. Stau gârbovit, cocoșat, îmbătrânit. Stau și citesc așa de parcă tu m-ai privi, și te iubesc, și vreau să mă iubești și tu pe mine. Pe urmă, când oamenii renasc pe măsura ta, prin înțelepciunea și profunzimea ta fără de cusur, ajunge o
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
pleoștită pe ochi, o haină neagră și o pungă în mână. E firesc ca Orlando să fi fost puțin dezamăgit când s-a grăbit să-l întâmpine. Poetul era de înălțime mijlocie; avea o figură banală, era slăbănog și ușor gârbovit și, cum la intrare se împiedicase de dulău, s-a ales și cu o mușcătură. Mai mult, Orlando, cu toată priceperea lui la oameni, nu știa unde să-l plaseze. Era ceva în el care nu ținea nici de servitori
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
erau foarte curate, dar aproape ponosite. Avea un mic ajutor ca membru al Fondului literar și chiar fusese publicat de cîteva ori în «Familia» de Alexandru Andrițoiu”. Ca și: „Nu pot uita, atunci cînd trecea prin dreptul său silueta ușor gîrbovită a lui Țuțea, în restaurantul Uniunii Scriitorilor, privirea disprețuitoare a lui Eugen Jebeleanu. În fiecare seară, la masa lui, în colțul de la intrare, poetul trona - era vicepreședinte al FDUS - îmbrăcat în haine elegante negre, cu nelipsita țigară de foi în
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
îmi împreunam mâinile îngânându-i ecoul un preludiu al nopții pe care aveam s-o îndur o cum mai tânjeam după ne-createle lumi Filtre Mâzga orașului invadează casele drumuri mă alătur unui copac umblător și cutreier prin parcuri - făpturi gârbovite și câini aburoși aceiași din vara trecută absența ta dureroasă și un soare pătrat doar crengi desenate mă seduc în delir ca și cum le-aș vorbi limba verde Variantă Acelaș vrej luminos al tăcerii aceeași seară cu făpturile cărților ce pe
Mariana Filimon by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/10554_a_11879]
-
-sa era atât de bătrână, încât se făcuse mică de tot, ca un bob de mazăre și îi ziceau Măzărichea. Cât era ziua de lungă o auzeai grăind: „Tare-s mândră că fi-meu e primarul Două Cingători!”. Fiind bătrână, gârbovită și ramolită, uitase și să vorbească și doar atât mai știa să zică. Dacă o întreba cineva ce dorește să mănânce la cină, răspundea: „Tare-s mândră că fi-meu e primarul Două Cingători!”, când o întrebau dacă îi era
Povestea Satului Nimica-Toată by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4553_a_5878]
-
pe culmi. Deci ... „...vedeți azi, ici și colo, oameni bătrâni ca Nestor, care de abia mai au înfățișare de oameni: bâlbâiți, nerozi, știrbi, cărunți, pleșuvi (și surzi, nota mea) sau, ca să-i zugrăvesc mai bine cu vorbele lui Aristofan: «îngălați, gârboviți, pustiiți, zbârciți, pleșuvi, fără dinți și neputincioși». Și totuși se bucură de viață atât de mult...” Vorbește, cum știm, Prostia, acum despre „acei care se așteaptă la o faimă nemuritoare de pe urma faptului că scot cărți. Toți scriitorii de felul acesta
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
deschide în mine pleoapa milioanelor de fețe căzute Ce așezi acolo ce ridici de sânge mânjit Așez cuvintele vremurile le înalț Ce mult mai durează munca ta neînsorită E suprauman să respingi o lacrimă Tata Prin inimă-mi trece Tatăl gârbovit Care în viața lui n-a economisit n-a adunat bob cu bob casă nu și-a cumpărat nici ceas de aur avere nu și-a agonisit A trăit ca o pasăre cântând trăind de pe-o zi pe alta
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
la orizont, de niște stranii proeminențe ale terenului, ,a căror urzeală e taina trecutului și podoaba pustietății. De la movila Neacșului de pe malul Ialomiței pînă la movila Vulturului din preajma Borcei, ele stau semănate în pre largul cîmpiei, ca sentinele mute și gîrbovite subt ale lor bătrîneți." Cu adaosul unei tîlcuiri a ciudatelor vestigii, același peisaj va tenta, mai tîrziu, și penelul lui Sadoveanu: ,Curînd născu geana trandafirie a zorilor și deodată mi-au apărut în largul pustiei gorganele străvechi, în care cei
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
Este vorba de întâlnirea, la București, a celor doi mari Jean ai cinematografiei noastre: Jean Negulescu și Jean Georgescu. Primul, îmbrăcat în haine de o eleganță sportivă, puternic și dezinvolt, afișează o bătrânețe victorioasă, americănească, în timp ce cel de-al doilea, gârbovit și obosit de viața într-un regim comunist, își păstrează cu un efort eroic ținuta demnă. La musique avant toute chose Maria Roșca, publicistă specializată în muzicologie și etnomuzicologie, cunoscută ascultătorilor emisiunilor muzicale difuzate de postul național de radio, s-
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
în indecis subjonctiv" (Nocturnă), privește norii decolorați plutitori peste ape, constată cum ziua de azi s-a topit aidoma aburului, își spală rănile cu amintiri și iluzii. Peisajul pe care-l cutreieră e unul de absențe: "cutreier prin parcuri - / făpturi gîrbovite / și cîini aburoși / aceiași din vara trecută // absența ta dureroasă / și un soare pătrat / doar crengi desenate" (Filtre). Ori: "ca într-o oglindă secată / privești în golul de sentimente // ceașca și cartea / ușor se destramă / nu le mai poți mîngîia
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]