798 matches
-
ZILELOR" DE EDUARDO GALEANO) http://artapolitica.ro/?p=2010 Wed, 13 May 2015 12:56:25 +0000 http://artapolitica.ro/?p=2010 Ca să poți vedea lumile din lume, schimbă-ți ochii. Ca să îți poată asculta păsările cântecul, schimbă-ți gâtlejul. Asta spun, asta știu, bătrânii înțelepți născuți la izvoarele râului Orinoco.
Apartenența amânată. Artă, identitate națională și decolonialitate în contextul românesc () [Corola-website/Science/295863_a_297192]
-
și un thesis ca o decolare abruptă, surprinzătoare, și o aterizare lentă, istovitoare. Un zbor defectiv de orice centrism tono-modal, serial sau spectral, derulat pe parcursul a cinci secțiuni (zone de altitudine a densităților sonore). Lângă mine, o domnișoară își umezește gâtlejul cu puțină apă. Muzica, nestăvilită, curge insipită, innodoră, incoloră..., în așteptarea celui de-al doilea invitat - Antoine Herve - generos în a ne oferi să degustăm din jazz-ul său cu unt și pâine. Un jazz rafinat, cu oarece fason și
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
nu eram chiar un porc. Sincer, nu-mi mai aduceam aminte când mâncasem ultima dată. Niciodată nu-mi era foame. Ideea de a mânca ceva mă speria de moarte. Știam că n-aș fi în stare. Mă simțeam înghețată. De parcă gâtlejul îmi era înfundat și niciodată nu voi mai fi în stare să înghit ceva. Nu-mi venea să cred că mi se întâmplă așa ceva. Pentru că întotdeauna avusesem un apetit foarte robust. În perioada sarcinii fusese mai mult decât robust, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
yahoo.ie Subiect: Săptămână infernală! O, Doamne, Anna. O săptămână-dezastru. Mama a fost sâmbăta trecută la Knock și a adus agheasmă într-o sticlă de Evian, pe care a lăsat-o în bucătărie. Duminică dimineață când mi se cam uscase gâtlejul de la cât băusem noaptea dinainte, am dat-o pe gât înainte să-mi dau seama că avea un gust scârbos și că avea niște chestii ciudate în ea. După două ore, mă tăvăleam pe jos, zbierând că-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rachiul de palmier, iar creierele le erau Îmbibate. Peste câteva minute, Harry era Înapoi În cameră. Îi auzea pe bărbații beți Încercând să facă liniște pe drum spre ieșire. Se Împiedicară de cablul unei veioze, sparseră un geam, Își curățară gâtlejurile de mucozități scoțând zgomote demne de o motocicletă și scuipară pe tot ce le ieși În cale. Aveau asupra lor un total de cincizeci de dolari americani, câștig surpriză oferit de Harry Bailley. Nu plecau ca să-i facă pe plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cei doi se Îndoiră până la pământ și scoaseră gemete de durere. - Nu e bine jos? Întrebă, cu Îngrijorare, căpitanul Oană. O fi răcoare? Atunci să Încercăm mai sus! Cei doi se simțiră ridicați În aer, rămaseră atârnați câteva clipe, cu gâtlejurile prinse Între degetele căpitanului, apoi fură izbiți cap În cap și aruncați pe urmele tovarășului lor, În apele repezi ale Bistriței. Nici unul nu se grăbi să se ridice. Domnița intrase În rădvan, dar lăsase portiera deschisă, urmărind cu amuzament ciudata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
hainei, pumnalul lăsat de Nogodar. O rafală de viscol lovi ferestrele, dar paznicul nu tresări. Acum. Cu o smucitură a Încheieturii, copilul aruncă pumnalul. Paznicul rămase În aceeași poziție, dar un firicel de sânge i se prelinse pe piept. Avea gâtlejul străpuns dintr-o parte În cealaltă. Ștefănel se ridică Încet, trase trupul Înțepenit al paznicului din dreptul ușii și luă arcul și tolba cu săgeți. Împinse ușa care se deschise cu un scârțâit ușor, dar zgomotul părea a fi al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a fi al rafalelor de vânt. - Nan ja?1 se auzi o voce din capătul coridorului. Ștefănel ieși cu arcul Încordat și dădu drumul săgeții când fu sigur că va lovi În același loc. Al doilea paznic se prăbuși cu gâtlejul străpuns. Cu pași ușori, de felină, copilul ieși afară. Nu simțea Încă frigul, dar era orbit de rafalele de ninsoare. Ascultă Încordat până auzi fornăit de cal. Apoi fugi, cu aceiași pași ușori, spre grajduri. Deschise ușa cu piciorul, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
decât lupta i se păreau lui Yamabushi o mulțime de alte lucruri. Unul dintre ele era caligrafia. Din mongolă, limbă pe care bătrânul o Înțelegea, cuvintele se transformau nu doar În sunete ciudate, plecate mai mult din rărunchi decât din gâtlej, ci și În ideograme, care se construiau ca un joc, pe măsură ce sensul cuvintelor se deslușea. Ștefănel nu Învăța o nouă limbă, așa cum Învățase mongola de la Nogodar, ci Învăța un univers nou. Lua totul de la Început. Odată cu fiecare ideogramă, Învăța ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Cele două săgeți șuierară prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se prăbuși, iar trupul căpitanului se rostogoli pe dalele de piatră ale curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O săgeată roșie se ridică spre cer, coborând cu un sfârâit dincolo de crâng. Spahii Întoarseră caii spre Simion. Arcașul puse alte două săgeți În arc și le slobozi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ce să răspundă. Simțise din nou acea durere ascuțită În stomac, ca Întotdeauna când cineva Îi amintea de Ștefănel. Dar refuzase, din nou, să se lase În voia speranțelor deșarte care Îl obsedaseră vreme de optsprezece ani. - Unde? Întrebase, cu gâtlejul uscat, ca și cum ar fi traversat un deșert de Întrebări fără răspunsuri. - În adâncul munților, mai sus de Valea Albă, pe malul râului Moldova. - Când? - În primele zile ale lui august, când luna plină se va fi sfârșit și semiluna va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a vieții, ei se impun pe atât pe cât [î]i lași, însă până la torturarea conștiinței individuale, până la absurd nu ajung nicicând. Maghiarii însă, rămași îndărăt în cultură și străini prin natura lor de toată familia popoarelor arice, supun cu sila gâtlejul copiilor, precum și a oamenilor maturi, la tortura unei fonologii imposibile și silesc spiritul de-a se dezvolta în formulele unei limbi radical străine de toate popoarele continentului european. Se ignorează cu totul se vede că în orice creier omenesc predispunerile
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mirosea a șuncă afumată, mă vedeam stând culcată, cu fața în sus, acoperită de cârnați și de jamboane cu capul de porc pe față, cu un furtun în gură pentru a putea respira. Un râs nestăpânit mi-a ieșit din gâtlej. Râdeam în hohote. Neamțul mă privea încruntat. De ce râzi?, mi-a spus într-o românească stâlcită. Noi vorbim serios! Mai gândește-te, și înainte de a pleca să ne dai răspunsul! Cu greu am reușit să mă opresc din râs și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în partid, acum ești „revoluționară”? Oarecum eliberată de tensiunea ultimelor evenimente, strângându-mi copilul în brațe, cu soțul pe locul din față al mașinii, mă simțeam în siguranță. Totul părea o scenă tragi-comică dintr-un spectacol ieftin de circ. Din gâtlej mi-au ieșit hohote nestăpânite de râs. Până la ieșirea din comună, mașina a fost urmărită cu privirea de sute de țărani de prin toate satele. Aceștia stăteau pe marginea șoselei, încremeniți într-o respectuoasă nedumerire. E primărița! Au luat-o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la fel de periculos ca un dușman În carne și oase. - Credeai că vor sta cuminți să se lase străpunși de soldații tăi, ca turcii de mucava de la Întrecerile cavalerești? Îl zeflemisi priorul. Celălalt tuși violent, Încercând să scape de praful din gâtlej. În jurul lor se pornise un haos de oameni În fugă, orbiți de praf, Îngroziți că prăbușirea se putea repeta. Cei rămași teferi căutau Între timp să se reorganizeze, târându-i pe răniți la loc ferit. O companie de arcași se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ne va da licoarea binecuvântată În lagăr”. Iar când li s-a permis la Roman, a adăugat același evreu, după ce delegații Comunității veniți În gară „ne-au adus apă, zahăr și alimente, de care nu ne-am putut folosi deoarece gâtlejurile noastre era Încă lipite și uscate, doar apa a mai putut pătrunde prin esofag”82. Medicii au stabilit că este interzis să li se dea să bea cât vor, ci numai o cantitate mică. „Mi s’a dat o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Doamne, și ce frică mă cuprinde, de cât ajutor aș avea nevoia acum că vine el. De ce trebuie ca eu să fiu întotdeauna cel care să sufere? E un adevărat iad.“ Resentimente negre, familiare, îi încolțiră în inimă și în gâtlej. „Sunt otrăvit“, se gândi George. — Uite-o pe Alex, spuse Stella, strunindu-și plânsul. George se ridică repede și se îndreptă spre ușă. Mama lui se dădu la o parte, făcându-i loc să treacă. Schimbară între ei o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în gură; ceva, o vietate ca un crab sau un vierme cu gheare. Convingerea aceasta devenise extrem de vie și era însoțită, ca acum, de pildă, când își închisese repede gura, de un gust de fiere care i se ridica din gâtlej. Se înălță în capul oaselor întrebându-se dacă nu cumva înghițise într-adevăr un păianjen. Se dădu jos din pat și își trase pe el restul hainelor (dormea, acum, în lenjeria de corp), se bărbieri, și bău în picioare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trecu pe lângă el. Era o zi noroasă și încăperea arăta sumbră, dar de cum intră, Tom văzu pe masă un exemplar din Ennistone Gazette. Rozanov îl urmă și închise ușa. I se adresă pe o voce răgușită, tușind ca să-și limpezească gâtlejul: Ai citit asta? Da. — Poți să-mi dai vreo explicație? Mai e o relatare și aici. Trânti pe masă un exemplar din The Swimmer, cu o violență care-l făcu pe Tom să se cutremure. Tom se gândise la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
imediat ce va pompa o guriță de tratament ecologic de-al tău. De aldămaș. T'aves bahtalo! À votre santé! Sus inima, anti-post moderniștilor! Hai, noroc să fie...! Ca mai întotdeauna, Dănuț are perfectă dreptate. După cel dintâi pahar dat pe gâtlej, Avocatul tușește, se trezește și se dezmeticește miraculos, decizându-se vitejește să îngroape, într-un ungher tăcut al minții, vedeniile absolute neliniștitoare, șocante, din apartamentul Domnișoarei. Nae se reapucă imediat de prepararea amestecului alchimic. Băi, stai așa! Nu merge! face
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mute. Se stârnește un vârtej ostil și sufocant, de praf. Din vid, cortina liniștii se prăvălește, strivitoare. Fratelui, împietrit, nu-i vine să își creadă ochilor! Stă acolo și se holbează neputincios, dezorientat, cataleptic, trăznit. Maică Precistă! îl îneacă din gâtlej, un hohot stins de plâns. Săracu'... Săracu' de el... Săracu' Sile! L-au tăiat, l-au tranșat, ăia, nemernicii! L-au mardit! L-au hăcuit! Ce-i vom spune noi, mamă-sii, mâine?! Mâine de dimineață? Ce?!! Doamne, Dumnezeule... Îngere
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un declic, iar impulsivul Aligator se înmoaie, se împuținează pe locul său, ca intrat la apă, plecându-și automat, pe omoplatul stâng, tărtăcuța lui buhăită și-și bombează absent albușurile gălbui-injectate ale ochilor. Îngerul îi strânge mai tare brațele. Din gâtlejul masivului Cezărel, răzbate un gâjâit rar, întrerupt, un potpuriu care se întărește, la deal, cu fiecare expirație, închegându-se cu fonfăieli și cu poticneli în sunete disparate, apoi în silabe articulate, apoi în cuvinte, apoi...: " Muștele, muștele, muștele, muștele! Și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cuta cea mai ascunsă a duhului său: Vai...! S-a aruncat Potirul! S-a lepădat, pentru veșnicie! S-a scufundat, măicuță! S-a rostogolit! S-a rătăcit! S-a pierdut! S-a dus... Inima i se-ntoarce, cu junghiuri, pe gâtlej, înspre bariera sărată a dinților și a buzelor. Mântuirea, mântuirea... Cine se mai mântuie, aici? Cu-adevărat, îi vine să plângă în hohote. Sau să zbiere. Sau să tremure. Sau să scâncească. Sau să moară. În schimb, aude mantra, rostită
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a-i ști pe toți, de a-i cunoaște pe fiecare, în amănunțime, de când lumea. Pe Dănuț Poetul, pe Frate, pe Iulică Apostatul, pe Vali Buletin, pe Lucică... Două namile simpatice, Marele Sile și cu Cezărel, îmi arătă zâmbind ștrengărește, gâtlejurile lor netede, rozalii, fără fir de zgârietură ori de crestătură. Și, bine-nțeles, pacientul de la rezerva nr. 2, Bossul, care se strofoacă pe la margine, legănând și el un coșuleț de nuiele, sub cot. Imposibil! Visez... Ei... Ei sunt...? Ei sunt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
doar ca paravan. Ce se afla Îndărătul acestui paravan era de-a dreptul stupefiant, dacă se poate spune așa, căci pisicile părea să fi fost crescute special pentru un astfel de trafic și, mai mult, antrenate pentru a avea un gîtlej cît mai larg și un stomac cît mai Încăpător. Mai curios era că doctorul Thomas, În al cărui pardesiu se afla ascunsă (cel puțin teoretic) „rădașca“, nu participase la aceste discuții, vocea lui nu se auzise nici o clipă pe banda
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]