183 matches
-
femeie, tu să mă îngropi... Își făcea câte o cruce mare, cu fața la răsărit. - Ptiu, parcă-i a cu coasa, uită-te la el! Tudose se pierdea în lumina aurie a după-amiezii de toamnă. Nu i se mai auzea decât glasul gâtuit, îndepărtat: "Sparg la lemn'! Sparg la lemn'!" Gunoierul se întoarcea către Aglaia: - Că și tu, te iei după prostii d-astea, muiere bătrână și proastă! - O să vezi, mare minune dacă n-or bate până diseară clopotele la Sfânta Vineri! Spărgătorul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bine... Privea pe fereastră și vedea acoperișurile caselor pline de zăpadă. - Oh, nu mai trece iarna asta... Își amintea noaptea aceea de pomină, fuga lui și lumina rece a lunii, mirosul de sânge și mai ales fierbințeala loviturii, ura lui gâtuită și leșinul care-l apucase. Dacă n-ar fi fost Treanță, n-ar mai fi scăpat, -lar fi găsit starostele și -lar fi terminat acolo, în câmpul Mandravelei. Pe urmă s-a ridicat din pat și-a început să umble
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de pe obraz și buzele care începuseră din nou, de neliniște, să sângereze. — Unde e tolba ? întrebă. Melania tresări, la asta nu se gândise. — Mi-au furat-o, zise încet Coltuc. Pereții camerei se strânseseră în jurul lui, abia scosese vorbele acelea gâtuite. Încheieturile neterminate începură să-l doară, sângele bătea în venele înnodate. Dintre toate, sângele era singurul care încă nu se împăcase cu ideea că trebuie să se mulțumească doar cu umeri înfundați și șolduri retezate. Sub cojile uscate, sângele lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi putut explica de ce. Tili își plecă puțin capul, în timp ce Jenică se prinse de marginea gardului și se înălță pe vârfuri. Deși fiecare privea din ferestruica lui, tăcerea spre care priveau era aceeași. — Nici măcar paznici nu mai sunt, constată Jenică, gâtuit. — Or mai fi niscaiva la gheretele dinspre bulevard, presupuse Tili. Și, dacă ne vede careva, ce zicem ? Maca scoase frunza care-i mai rămăsese și o aruncă prin rombul lui. Frunza se răsuci, căutând o adiere pe care să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nimeni cu care să se sfătuiască! Oare chiar există vreo modalitate de a fi identificat cel care sună de la un telefon public? Dar dacă vorbește numai în rusă? Dacă nu zăbovește și pleacă repede? Recunosc ei oare la telefon vocea gâtuită? Este imposibil să existe o asemenea tehnică 406. (trad. a.) În ce privește relația dintre locutor și interlocutor, este interesant de urmărit și strategia adoptată în sensul orientării spre celălalt, care se poate realiza în trei moduri: argumentare logică (logos), tehnici care
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
o găsim când vom trece ziua pe aici. Să vezi atunci ce vom râde amândoi de frica ta de acum. Culai sări ca ars: „Ai înnebunit? Să nu faci asta, s-ar supăra mortul, nu te duce. Vocea sa rugătoare, gâtuită parcă de un spasm interior îl făcu pe Niță să arunce crenguța ceea verde și să înainteze cu un pas înaintea prietenului său căutând să străpungă întunericul acela cu privirea pentru a descoperi pe movila din dreapta mica schelărie de lemn
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
americanu’, nu numai românu’). Acesta apariție va trebui să pâlpâie o bună bucată de vreme ca un girofar, până captează la maximum atenția. Apoi comentatorul, după ce mai aruncă o privire temătoare în stânga și una lejer îngrozită în dreapta, spune cu voce gâtuită: “Dăm legătura reporterului nostru special Vasile Castron, care vă transmite direct de la fața locului”, apoi cade leșinat cu capul pe masă, prezentând pe chip o lividitate suspectă. Nu trece mult și se face legătura cu reporterul special. Acestuia i se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
este contracția lui.” Ei bine, comunismul și dictaturile în genere reușesc să răstoarne lucrurile. Ele produc bucurii ale contracției, ale reducției voluntare, ale restricției. Exagerând puțin, aș spune că, în regimurile dictatoriale, bucuria are ceva din metabolismul suferinței: e amară, gîtuită, astringentă. Nu întâmplător, jurnalul de detenție al unui mare intelectual evreu din România, Nicu Steinhardt, se intitulează Jurnalul fericirii. Un fel de a spune că dezastrul pușcăriei nu e incompatibil cu bucuria interioară, dar și că bucuria prizonierului e inevitabil
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în ciuda compresei reci. Poate exagerase. Nici el nu-și dădea seama ce-l apucase. Cînd era multă lume prin jur, devenea agitat și nu se mai putea stăpîni. Mă duc pe balcon, i-a spus lui Radu, cu o voce gîtuită, de parcă își pierduse obișnuința de a vorbi de ani și ani. Radu nu l-a băgat în seamă. Poate nu-l auzise. Ca și cum n-ar fi existat. Mă duc pe balcon, a repetat, de data asta ceva mai tare. Radu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
sesiza discretele modificări ale respirației partenerei sale, fiecare cu semnificația sa. Când respirația ei este încă lentă, dar fără pauză între inspirație și expirație, va ști că ea este stânje nită de prezența lui. Dacă respirația este mai aspră, ușor gâtuită, el va ști că ei îi bate inima foarte repede, ca expresie a așteptării tensionate în care se află. Atunci când ritmul respirației devine sacadat deja, el stă mărturie a instalării unei dispnei ca urmare a emoțiilor puternice, partenera simte excitații
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
spinării, iar de acolo se trimit impulsuri nervoase către rețeaua de artere din corpii cavernoși ai penisului; acestea se relaxează și aduc tot mai mult sânge care va umple corpii cavernoși. Din cauza presiunii sângelui, venele locale sunt pur și simplu gâtuite și nu mai permit plecarea sângelui, care astfel se acumulează la presiuni tot mai mari. Pe măsură ce stimularea locală continuă, în centrii din zona lombară a măduvei spinării sunt acumu late impulsuri ce vor depăși pragul de excitație al neuronilor care
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
construcțiile-i scunde de cărămizi, înălțîndu-și coșul de uzină ca un corn amenințător, îi părea a fi hîda întruchipare a unei hulpave fiare, lăsată aici pe vine ca să înghită lumea... acea respirație greoaie și prelungă, acel neîncetat gîfîit ca horăiala gîtuită a monstrului. E. Zola, Germinal, p. 5 Iar acest Voreux, într-un fund de groapă, ghemuit ca o fiară vrăjmașă, se îngrămădea tot mai împovărător, înghițind, într-o răsuflare tot mai anevoioasă și mai prelungă, aerul împuținat de greoaia-i
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să îmi dau seama că prin ei eram extrem de vulnerabil în fața dușmanilor mei. Atunci, le-am ascuns identitatea mea. Ți-am ascuns-o și ție, ca și surorii tale vitrege, Delindy. ― Eu sunt fiul dumneavoastră? întrebă Marin cu o voce gâtuită. Delindy e fiica dumneavoastră? Apoi adăugă pe un ton temător: ― Asta i-ați spus lui Delindy... când m-a părăsit? ― Da. Nu observasem că vă întâlneați. A fost o greșeală din partea mea. Marin deschise gura să vorbească, dar era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
răstimpuri, aerul. S-ar auzi, cândva, în spate, slab, o voce : Botticelli, Cosimo... N-ar mișca nimeni. N-ar avea curajul ; nu auziseră nimic, fusese doar spaima. Dar șoapta va reveni. Aproape, între ei. Botticelli, Pollaiuolo. Cosimo, Pollaiuolo. O voce gâtuită, de bărbat, sau o voce slabă, de femeie. „Piero di Cosimo.“ Încercând parcă să-și regăsească gândurile, glasul. Așteptând s-audă iar vocea, să le confirme că mai sunt vii. După un răstimp : Simonetta Vespucci. Limpede, ca o soluție. N-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
E cântec de la noi..." Vru să strige pe Petre, dar, după ce deschise gura, își luă seama și păși brusc în tindă. Nu găsi ușa odăii și se înfurie: "El cântă în loc să..." în odaie, pe o masă, ardea lampa cu flacăra gâtuită, cu sticla funinginită. Bologa își așeză casca pe laviță, pe urmă se trânti pe pat și rămase întins, cu mâinile pe piept, cu ochii în tavanul cu grinzi negre și crăpate. Se simțea frânt, ca după o muncă istovitoare. " Pînă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Acuma înțelegi întrebarea colonelului? reveni căpitanul cutremurîndu-se, parcă ar fi vrut să se scuture de o apăsare. Și observația cu reflectorul?... Vezi cum se leagă?... Observația e amenințătoare pentru mine: ori reflectorul, ori... Iar se cutremură și apoi continuă mai gîtuit: ― Trebuie să nimicim reflectorul, Bologa, frate de suferință! Altfel... ― ... murmură Apostol cu ochii scânteietori de o ură nouă, plămădită în sufletul lui pe nesimțite. Klapka, parcă povestind și-ar fi ușurat inima, vorbi pe urmă numai de reflectorul rușilor, prinse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ocoli iar un picior de stâncă și Apostol Bologa se ciocni piept în piept cu un om care, sărind brusc înapoi, strigă înfundat: ― Halt! Wer da? Lui Apostol i se păru cunoscut glasul și răspunse: ― Offizier... Urmă o tăcere scurtă, gâtuită. Ochii lui Bologa sfredeleau întunericul cu priviri curioase. Apoi deodată, dintr-o lampă electrică de buzunar, țâșni o suliță de lumină albă și glasul de adineaori răsună iar, mai limpede, cu mirare și satisfacție: ― A, Bologa!... Acum Apostol recunoscu glasul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
razelor de lună strecurate printre frunze și se întreabă nesigur, - Oare este mulțumită de mine ? E atât de frumoasă! Voi vedea.. dacă mâine mă va lua tot pe mine, în parc ! Zâmbește și se aude spunând forțat, cu vocea răgușită, gâtuită, parcă era un altul, - Ce minunat este parcul, și noaptea... și noi ! pasiunea i-a uitat pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O ajută
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mocirlă pe asfaltul intrării la cimitir, frământată de tălpi. Sosim odată cu cinci convoaie, și bagajele noastre amestecate cu dricurile, par destinate confortului subteran al noilor-veniți. Avem șapte saltele. Am așteptat între trăsuri, între carele funebre, între zăbranice, escortați de țipătul gâtuit al unui cor, cu lumânări agățate de nasturele uniformei. În lacrimi, nevastă-mea, chinuită să-și degajeze monumentalitatea obstretică dintr-o birjă, se dete jos odată cu unul dintre morți din carul lui, găsindu-se față în față cu el și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de lupi și hămăitul gros al lui Pârvu. Anuca se trezește brusc. Simte că nu mai doarme... doar somnul îi mai încătușa simțurile; ca prin vis se întreba, ce se petrece afară... Se trezi de-abinelea într-o horhăială, învălmășită; schelălăieli gâtuite ale lui Pârvu, iar Sultan în grajd, necheza și lovea cu copitele podelele, tropotind zgomotos. Câinele parcă turbase. A schimbat lătratul lui gros într-o schelălăială ca o implorare... parcă ar fi cerut ajutor. Fata înspăimântată se repezi afară. Doi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
imediat!“ Însă Împăratul rămăsese în picioare; se întoarse. Fără un cuvânt, umbra lui Cassius Chereas ridică din nou cuțitul și apoi coborî violent brațul, însă tânărul Împărat evită lovitura. Auziră cum încerca să strige. Se dădu înapoi, îi auziră glasul gâtuit: — Ce faci? Chereas știa să lovească, asta făcuse toată viața, însă era greoi; Împăratul era tânăr, trebuia doar să ajungă la capătul galeriei. — Ucide-l, ucide-l imediat! gâfâi Asiaticus. Pe neașteptate, Împăratul îl împinse cu forță pe Chereas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Detectivul îi avertiză pe agenții Departamentului de Corecție cu privire la aptitudinile prizonierului de a evada, iar aceștia îl asigurară că Weir va fi plasat în celulele speciale, un loc de unde era imposibil să evadezi. - Ah, domnule Sellitto? spuse Weir cu vocea gâtuită. Detectivul se întoarse. - Jur pe Dumnezeu că nu am făcut-o eu, spuse el gâfâind și lăsând impresia unui veritabil sentiment de remușcare. Poate după ce mă odihnesc puțin, îmi aduc aminte câte ceva pentru a-l găsi pe adevăratul criminal. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la locul unei crime. Titlul era „Victor în cătușe” - Le-ai spus agenților de acolo să îl ducă la răcoare? - El... - Așa le-ai spus? - Cred că da, domnule. Marlow spuse: - Susținea că el căuta supraviețiutori. - Supraviețuitori? articulă cu vocea gâtuită, simțind cum o umflă râsul. Era o șandrama de trei pe trei aceea care a fost nenorocită când mașina infractorului a intrat în apă. O parte dintr-un perete s-a prăbușit și... - Te-ai cam înflăcărat, agent. - ...și cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în care o pot descrie. Nu prea mai aveam chef să vorbesc cu Sally, lucru pe care s-ar putea crede că l-aș fi făcut. Chiar și la telefon auzeam cât era de supărată, după tremurul din glas: suna gâtuit și foarte agitat, fie pentru că se abținea să nu zbiere la mine, fie pentru că faptul de a vorbi cu mine o emoționase foarte tare - nu-mi dădeam seama. Sau poate, desigur, din cauza faptului că descoperise că mama ei, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
adevăr, vorbindu-i lui: De ce aștepți? Pe cine mai aștepți? Sau poate tu ești așteptarea Însăși? De unde ghicise ea de așteptare, de unde știa ea de așteptare, și se bucură, nemaiputând să nu-și trădeze emoția, și-i răspunse cu vocea gâtuită, aiurea: Eram mic când a murit tata. Ai plâns? Nu, când au venit să-mi spună, nu am simțit deloc că mi-ar părea rău. Le-am spus: „Să știți că-mi pare Într-adevăr foarte rău”, așa le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]