185 matches
-
se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S-a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părînd gîtuită și podidită de tuse. Și nu atît din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducînd cu o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii fără grijă“, Îngăima Bandura, „nici o altă curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să îmi dau seama că prin ei eram extrem de vulnerabil în fața dușmanilor mei. Atunci, le-am ascuns identitatea mea. Ți-am ascuns-o și ție, ca și surorii tale vitrege, Delindy. ― Eu sunt fiul dumneavoastră? întrebă Marin cu o voce gâtuită. Delindy e fiica dumneavoastră? Apoi adăugă pe un ton temător: ― Asta i-ați spus lui Delindy... când m-a părăsit? ― Da. Nu observasem că vă întâlneați. A fost o greșeală din partea mea. Marin deschise gura să vorbească, dar era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
cap, nici puținii trecători pe care Îi Întâlnea, toți mergând cu pași rapizi, unii dintre ei privind cu neîncredere această siluetă ciudată, tăcută, pășind greoi, aparent cufundată Într-o discuție aprinsă cu propria sa persoană, Însoțită de gesturi și sunete gâtuite. Foarte rău făcuse că uitase să-și ia precauțiile necesare azi-dimineață. Dacă o lăsase pe Annette Tadmor Însărcinată? Va trebui iar să se Îmbarce pe un vapor de transport și să dispară. În Grecia. La Ninive. În Alaska. Sau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șansa de a domina lumea. Pietro ordonase atacul, deși nu mai era nevoie. Luptătorii scutului și spadei se prăvăliseră asupra spahiilor fără nici o strategie, pradă furiei și răzbunării. Erau, cu toții, niște fiare descătușate. Peste toată această mânie se ridicase strigătul gâtuit al arcașului Simion, cel care văzuse cu ochii lui moartea lui Oană: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Cei patru sute cincizeci de luptători răspunseră, mulți cu ochii În lacrimi: -Viața noastră pentru moartea căpitanului!!! Pietro nu mai putea să-i stăpânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
s-o aducă pe fetiță, de mânuță, până acasă și, cu ochii în lacrimi, să-i spună fiicei sale că de mâine n-o mai duce și nici n-o mai aduce la și de la grădiniță. Cu un la revedere gâtuit, fără să țină seama de opoziția fiicei, a închis ușa pe dinafară și a dispărut în curte. * * * Sabinuța, spune-i te rog mamei cu ce ai supărat-o pe bunica-bica? Că dacă nu te mai duce la grădiniță și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S‑a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părând gâtuită și podidită de tuse. Și nu atât din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducând cu o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii fără grijă“, Îngăima Bandura, „nici o altă curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din falca nepotrivită, pentru însăși alcătuirea sa facială. Agasat, Mircea se pregăti să-l înjure atât de înspăimântător, cu voce tare, încât Babița, intimidat, să i se ferească din cale. Nu izbuti, însă, decât să constate îngrozit, cu o voce gâtuită: Dumnezeule mare, ce vrei să faci cu pistolul acela? Încercă, la iuțeală, să găsească o soluție: O cărămidă drept în frunte și pistolul va rămâne inofensiv! Dar dacă nu-l nimeresc pe Babița, într-un punct decisiv? (Și nici un ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Era într-o vineri când o așteptam și ea plutea bucuroasă spre mine! Trei bărbați au întâmpinat-o în aglomerație, unul era alesul. A plecat cu ei trecând pe lângă mine, plecându-și capul. Luni m-a sunat. Avea vocea moale, gâtuită, parcă-și cerea iertare: - Ești om! Nu sunt gelos, de mult mi-a dispărut acest simțământ urât. I-am spus imediat cum ne- am revăzut. Trebuie să te recăsătorești, să mă uiți și să te uit! Era atât de fericită
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
și-un praf alb pe fund... că-i dai tu sau pui pe alții să-i dea telefoane de amenințare în timpul nopții, că ai antene prin care faci perturbații, că-i arunci pe geam țânțari care-aduc malarie, broaște, salamandre, șobolani gâtuiți, viezuri beliți și chiar și-un cal mort...” - Mișto gradația! - Ce-i, te-apucă teoria literară? A, am pus la cale să fie răpită, să i se scoată din creier tot ce știe. Nu știe exact, dar crede c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
m-am priceput. - Sara... mă opresc și-nghit. Sara, eu... Ei, lasă, nu acum, te mai sun... Nu-i Alaska, revin... - Vino... Vino în pas de voie, te-aștept, sunt chiar în straie de gală... Fac și eu haz, râd gâtuit, dar sunt Vasilache băgat în coș, ațele atârnă, dacă m-ar încerca cineva și-ar ciocăni cu degetul, ar suna daaang, a butoi de murături uitat pe marginea șanțului, cu doagele mâncate de apă. - Tu ai văzut ce-anapoda suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că încă nu l-ai cumpărat, dar că sunt sigură că-l vei cumpăra în curând. Își ținu răsuflarea. Domnul J.L.B. Matekoni se uita în pământ, cum făcea de fiecare dată când era nesigur. — Un inel? întrebă într-un târziu gâtuit. Ce fel de inel? Mma Ramotswe îl urmări atentă. Trebuie să fii precaută când discuți astfel de probleme cu un bărbat. Ei nu prea sunt pe fază, firește, dar trebuie să fii atentă să nu-i sperii. N-avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sub mine, în lumină. Era deja dincolo. Cu ochii întorși în alb, căuta ceva, un loc deasupra ei, și se agita ca și cum s-ar fi chinuit să-l ajungă. — Cum să fac? spuse din nou cu un fir de voce gâtuită și părea că se adresează cuiva care aștepta, acolo sus, pe tavanul jos și inundat de lumină. I-am mângâiat chipul, obrajii îi erau nefiresc de rigizi. Pielea de pe bărbie avea vinișoare albastre, gâtul era întins și diafan ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
garnizoană. Aceste fapte mărunte erau semne mari POPULAȚIA A TRĂIT ÎN ACEASTĂ AGITAȚIE SECRETĂ PÂNĂ LA 25 IANUARIE, ÎN SĂPTĂMÂNA ACEEA, STATISTICILE AU SCĂZUT ATÂT DE MULT ÎNCÂT, DUPĂ CONSULTAREA COMISIEI MEDICALE, PREFECTURA A ANUNȚAT CĂ EPIDEMIA SE PUTEA CONSIDERA APROAPE GÂTUITĂ. COMUNICATUL ADĂUGA, ESTE ADEVĂRAT, DINTR-UN SPIRIT DE PRUDENȚĂ PE CARE POPULAȚIA NU PUTEA SĂ NU-L APROBE, CĂ PORȚILE ORAȘULUI VOR MAI RĂMÂNE ÎNCHISE ÎNCĂ DOUĂ SĂPTĂMÂNI, ȘI MĂSURILE PROFILACTICE MENȚINUTE TIMP DE O LUNĂ. ÎN TIMPUL ACESTEI PERIOADE, LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
argumentă George gata-gata să-i dea lacrimile. Deși te-ai aștepta ca, fiind stilist, George să știe deja treaba asta, i-am explicat că o brunetă ca mine nu se poate face blondă. —Ba în New York se poate, veni răspunsul gâtuit al lui George. În final, am ajuns să petrec ceremonia de deschidere a cadourilor în biblioteca lui Mimi, discutând cu George despre tipuri de personalități dependente. Evident, am fost nevoită să ascult și toate maximele pline de înțelepciune pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nevoile imediate, esențiale? Dom’ Octavio ar putea detalia cum l-a modificat sau împlinit conjunctura în care a evoluat. Ar oferi sugestii asupra viitorului care ne așteaptă. Minimum de comunicare, muțenie, cod, imagini, înțelegere doar figurativă... Dar reacțiile imprevizibile, instinctele gâtuite? O izbucnire sălbatică, anapoda, într-o clipă necontrolabilă, când mulțimea începe brusc să țopăie, să urle, să distrugă totul în cale? Sfaturile, rugămințile, dialogul raman doar pentru secolele trecutului si pentru cei a căror pierdere auditivă nu depășeste 40 decibeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
purta o pălărie cu boruri mari, de gabori, așa cum ar spune Rică. Abia când străinul s-a Întors cu partea dreaptă către cei doi bătrânei au putut fi văzute cele două mari cicatrice și ochiul deformat vizibil, Maria a strigat gâtuită de emoție: Victori, da’ aista-i Fănicî, Fănic-a neu! Hai, vinî la mam-Maria sî ti sărut, cî credem cî oi muri șî nu ti mai văd! Victor Olaru s-a grăbit să-l Întâmpine și impresionat de statura și hainele
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să capete încredere în el. Ben știe că ar putea dura ceva timp să ajungă să inspire acest sentiment de încredere, dar îi e greu să se concentreze, atât e de frumoasă. Alexia începe să vorbească, cu faimoasa ei voce gâtuită. Ben stă și dă din cap, dar nu aude nici un cuvânt, ci se pierde în ochii ei mari și cafenii. Vorbesc despre film: de ce s-a hotărât ea să facă un film cu buget mic și să renunțe la onorariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bibilici, sau chiar a unui om de încredere. Cetățeni, proprietari a peste 15 bibilici, asigurați-vă cu certitudine, că bibilicile dumneavoastră rămase în bătătură nu sunt din cele ciripitoare, ca atunci când vor fi interogate de ANAF, când vor fi biciuite, gâtuite, pocnite, jumulite de vii sau lovite cu bocancul, nu vor divulga cu nici un preț numărul total de surate pe care le conține gospodăria dumneavoastră. Între timp, pregătiți-vă ghioaga ghintuită și retragerea strategică în munți pentru rezistența armată. Este un
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ai nevoie de sedative. — Sedative? Pentru ce? — Pentru că leziunea din scobitura genunchiului tău nu e nici rană și nici arsură. Trăsăturile lui Bull trădau înțelegerea. Contururile ferme se strânseseră într-o grimasă neplăcută a cunoașterii relative. Articulă cu o voce gâtuită: — Cancer, nu-i așa? Alan se simțea atât de puternic și de protector! El era cel care controla această ciudată procedură de seducție și nu se putea opri să nu râdă. Hohotul de râs îl propulsă din scaunul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pecetluit cu un sărut, amprenta plină a unei buze de cel mai dulce roz. Una peste alta, nu mi-e deloc clar ce vrea să spună tipul ăsta cu motivația. * Video-interfonul nou-nouț de pe biroul din oțel a emis un semnal gâtuit. Fielding a apăsat pe buton și a așteptat formarea imaginii. Părea ușor uimit. — Cine e? l-am întrebat eu. — E în ordine, Dorothea. Mulțumesc. Nu, așteaptă să te sunăm noi. Fielding s-a așezat și a spus: — Nub Forkner. — Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mișcător. Perfect, ia o doză bună. Te vei simți mai bine. Fiu? Ți-e mai bine? Nu pierde situația de sub control. Nu-ți face griji. Totul se va termina cu bine. Noaptea aud glasuri de vagabonzi venind de pe acoperișuri. Șoapte gâtuite. Vin, trec, se mișcă. Mersul meu somnambulesc mă poartă prin întuneric până la baie și acolo mă aplec să-mi ostoiesc gura arsă și îndurerată. Văd pe fereastră o familie de zdrențăroși sau un grup strâns în jurul unui luminator galben. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dracului acasă, dacă are unde. — Tovarășul maistru, nu merită... atât a zis, apoi groaza i s-a Întipărit pe față. Obrăznicia respingătoare, de zi cu zi, a lui Căreală, spălată acum de lacrimile alcoolicului, dispăruse. În locul ei, mizeria unei sincerități gâtuite, bolnave de icterul fricii, Îl desfigura. Cine ești tu, boule... a zis cu voce guturală tovarășul maistru. Ce vrei? Am scris tot. Am scuipat tot. I-am scuipat pe toți. Ce mai vrei de la mine? Mă cac pe carnetul tău
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
imediat!“ Însă Împăratul rămăsese în picioare; se întoarse. Fără un cuvânt, umbra lui Cassius Chereas ridică din nou cuțitul și apoi coborî violent brațul, însă tânărul Împărat evită lovitura. Auziră cum încerca să strige. Se dădu înapoi, îi auziră glasul gâtuit: — Ce faci? Chereas știa să lovească, asta făcuse toată viața, însă era greoi; Împăratul era tânăr, trebuia doar să ajungă la capătul galeriei. — Ucide-l, ucide-l imediat! gâfâi Asiaticus. Pe neașteptate, Împăratul îl împinse cu forță pe Chereas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
razelor de lună strecurate prin frunziș și se întreabă nesigur: - Oare este mulțumită de mine ? E atât de frumoasă! Voi vedea dacă mâine mă va lua tot pe mine, în parc ! Zâmbește și se aude spunând forțat, cu vocea răgușită, gâtuită, parcă se transformase în altul: - Ce minunat este parcul, și noaptea, și noi! Pasiunea i-a uitat pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
duse să-l vadă pe Loïc la jandarmerie. Fratele ei era abătut. Concentrat asupra durerii sale. Și asupra remușcării de a se fi purtat ca o brută cu fiul lui. - N-aș suporta să-l pierd, șopti el cu voce gîtuită. - Atunci ajută-mă, Loïc. Ajută-mă să Înțeleg ce se petrece pe insula asta de cînd m-am Întors. El Își ridică ochii, Îi văzu arcada rănită și vînătaia care creștea, lungindu-se spre pomeți. Și plecă din nou capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]