504 matches
-
unită. Smirnov și mulți dintre apropiații săi erau suspicioși că elaborarea unei legi a limbii române și a introducerii alfabetului latin, la început, ar constitui un prim pas către "naționalizarea" republicii și ar conduce la expulzarea cetățenilor ruși, ucraineni și găgăuzi din țară, unii stabiliți acolo de zeci de ani. Astfel, la data de 11 august 1989, când devenise clar că limba "moldovenească" va fi declarată ca singura limbă oficială în republică , Smirnov și alți muncitori din întreprinderile de subordonare unională
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
416 bărbați și 12.607 femei, fiind cea mai mare localitate din județ ca număr de locuitori. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși, existând o comunitate mare de români, precum și comunități mai mici de ucraineni, evrei, bulgari, germani, găgăuzi, maghiari, polonezi, armeni și țigani. În perioada interbelică au funcționat aici o prefectură, o pretură, o primărie, un tribunal, o judecătorie, o secție de poliție, o unitate de pompieri, un serviciu sanitar județean, un serviciu sanitar orășenesc, un serviciu veterinar
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
toamna anului 1941, în orașul Ismail locuiau 17.569 locuitori, dintre care 12.423 erau ruși (70,71%), 2.727 români (15,52%), 788 ucraineni (4,49%), 678 evrei (3,86%), 480 bulgari (2,73%), 46 polonezi, 27 germani, 17 găgăuzi și 383 de altă naționalitate.. Autoritățile românești au redeschis biserica din oraș, care fusese închisă de către sovietici. În anul 1944, URSS a reocupat cele trei teritorii anexate în urma ultimatumului din 26 iunie 1940, iar sudul Basarabiei a fost integrată în
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
cei 24.998 locuitori ai orașului, 14.845 erau ruși (59.38%), 5.003 români (20.01%), 1.623 evrei (6.49%), 1.520 ucraineni (6.08%), 674 bulgari (2.70%), 226 greci (0.90%), 180 germani, 94 polonezi, 43 găgăuzi, 43 unguri, 40 armeni, 18 turci, 18 cehi, 11 sârbi și 4 albanezi. Recensământul din toamna anului 1941 a numărat 17.569 locuitori în orașul Ismail. Dintre aceștia, 12.423 erau ruși (70.71%), 2.727 români (15.52%), 788
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
anului 1941 a numărat 17.569 locuitori în orașul Ismail. Dintre aceștia, 12.423 erau ruși (70.71%), 2.727 români (15.52%), 788 ucraineni (4.49%), 678 evrei (3.86%), 480 bulgari (2.73%), 46 polonezi, 27 germani, 17 găgăuzi și 383 de altă naționalitate. Conform recensământului din 2001, populația orașului este formată din următoarele comunități etnice: Din punct de vedere lingvistic, populația este majoritar rusofonă (peste 70%), în ciuda acțiunilor de ucrainizare forțată. Față de recensământul din 1989 se remarcă o
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
14 iunie 2015 este următoarea: Populația orașului Ștefan Vodă este de 8.700 locuitori. Cea mai mare parte - 81.1% o constituie moldovenii. Minoritățile naționale sunt formate din ruși - 7,7%, ucraineni - 7,1% și restul 2.2% sunt bulgari, găgăuzi, si a. Sistemul de educație din oraș este format din 2 instituții preșcolare, școala primară cu 355 elevi, 2 licee cu 1.120 elevi , o școală profesională cu 454 elevi și 2 grădinițe. În sistemul de ocrotire a sănătății activează
Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/299703_a_301032]
-
produse în gubernie. În timpul stăpânirii rusești, populația guberniei a devenit mult mai pestriță din punct de vedere lingvistic și religios, prin schimburi de populații (Turcii și Tătarii din Bugeac au plecat în Dobrogea, de unde au venit, în locul lor, Bulgari și Găgăuzi) și prin afluxul unui mare număr de Ruși, Ucraineni, Germani, Evrei și Armeni. În 1918 minoritățile reprezentau peste un sfert din populația Basarabiei. Din punct de vedere toponimic, Imperiul rus, ori de câte ori a avut de ales între un nume moldovenesc și
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
și de comunicare interetnică. Opoziția față de influența crescândă a etnicilor români a crescut și ea, mai ales în Transnistria, unde în 1988 a fost creată "Mișcarea Yedinstvo-Unitatea" de către majoritatea slavă, și în sud, unde a apărut mișcarea "Gagauz Halkî" (poporul găgăuz), format în noiembrie 1989, pentru a-i reprezenta pe găgăuzi, o minoritate de limbă turcică. Primele alegeri democratice pentru Sovietului Suprem al RSS Moldovenească au avut loc pe 25 februarie 1990. Frontul Popular a câștigat majoritatea voturilor. După alegeri, Mircea
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
români a crescut și ea, mai ales în Transnistria, unde în 1988 a fost creată "Mișcarea Yedinstvo-Unitatea" de către majoritatea slavă, și în sud, unde a apărut mișcarea "Gagauz Halkî" (poporul găgăuz), format în noiembrie 1989, pentru a-i reprezenta pe găgăuzi, o minoritate de limbă turcică. Primele alegeri democratice pentru Sovietului Suprem al RSS Moldovenească au avut loc pe 25 februarie 1990. Frontul Popular a câștigat majoritatea voturilor. După alegeri, Mircea Snegur, un fost comunist, a fost ales președinte al Sovietului
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
în mai 1990 a făcut multe schimbări care nu au fost pe placul minorităților, incluzând și schimbarea numelui republicii în iunie, din "Republica Sovietică Socialistă Moldovenească" în "Republica Sovietică Socialistă Moldova" și declararea suveranității în aceiași lună. În august etnicii găgăuzii au proclamat o republică separatistă în sud, în jurul orașului Comrat („Republica Găgăuză”, "Gagauz-Yeri" în limba găgăuză). În septembrie populația de pe malul estic a râului Nistru (în majoritate de etnie slavă), au proclamat "Republica Moldovenească Nistreană" (în limbajul colocvial „Republica Nistreană
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
în Transnistria, unde violența a fost restrânsă de intervenția Armatei a 14-a Rusă. Acest corp de armată își avea cartierul general la Chișinău sub comanda Înaltului Comandament pentru Operațiuni Militare de Sud-Vest încă din 1956. Negocierile de la Moscova între găgăuzi, slavii transnistreni, și guvernul RSS Moldova au eșuat, iar guvernul a refuzat să mai participe la negocieri. În mai 1991, oficialitățile au redenumit statul în Republica Moldova. De asemenea, Sovietul Suprem a fost transformat în Parlamentul Moldovenesc. În timpul loviturii de stat
Istoria Republicii Moldova () [Corola-website/Science/299309_a_300638]
-
II a fost întemeiat orașul Odesa, ca una dintre metropolele Novorusiei. În 1812, este rândul Bugeacului să fie cedat de Turci, imperiului rus : locuitorii români, turci și tătari sunt atunci alungați din zonă spre Dobrogea, de unde au venit în locul lor Găgăuzi și Bulgari. Astăzi, limba română (denumită aici „moldovenească”) nu mai este vorbită decât de cei de români care mai trăiesc încă în această regiune, dar ai căror descendenți trec treptat la limba ucraineană. În 1918, în Basarabia se constituie Republica
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
treimi este populația orașului-capitală Odesa. Conform recensământului din 2001, nu exista o limbă vorbită de majoritatea populației, aceasta fiind compusă din vorbitori de ucraineană (%), rusă (%), bulgară (%) și română Pe lîngă ucraineni, ruși și lipoveni, predominanți, un număr important de bulgari, găgăuzi, români și greci trăiesc în această provincie. Bulgarii reprezintă 21%, iar românii circa 13%, fiind majoritari în zona orașului Reni, din Bugeac. Notabilă este evoluția populației din 1989 până în 2004. Astfel procentul ucrainenilor și găgăuzilor a scăzut cu 1-2% în
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
un număr important de bulgari, găgăuzi, români și greci trăiesc în această provincie. Bulgarii reprezintă 21%, iar românii circa 13%, fiind majoritari în zona orașului Reni, din Bugeac. Notabilă este evoluția populației din 1989 până în 2004. Astfel procentul ucrainenilor și găgăuzilor a scăzut cu 1-2% în ultimii ani, în timp ce procentul românilor a crescut cu 1-4%.
Regiunea Odesa () [Corola-website/Science/298923_a_300252]
-
Veche aparține administrativ de comuna Limanu. Localitatea este amplasată în Dobrogea, pe malul Mării Negre, la mai puțin de un kilometru de granița cu Bulgaria. La recensământul din 2002 avea o populație de 178 locuitori, din care 173 români și 5 găgăuzi. Majoritatea turiștilor care frecventau Vama Veche înainte de modernizarea șoselei și de deschiderea frontierei, erau studenți, elevi, sau persoane care doreau să se rupă de agitația de la oraș. Ulterior, turismul a evoluat, frecventarea a crescut, mulți dintre vizitatori nu mai caută
Vama Veche, Constanța () [Corola-website/Science/298925_a_300254]
-
această epavă fiind una din atracțiile localității. În decursul anilor această epavă a fost folosită ca țintă de către Marina Militară. În 2013 epava se află într-o stare foarte avansată de degradare. Localitatea a fost întemeiată în anul 1811 de găgăuzi, în limba cărora se numește "Yilanlîk" : "șerpăria". În anul următor, ca urmare a schimbului de populații intervenit între Imperiul Rus și Imperiul Otoman în momentul anexării Basarabiei de către primul, Găgăuzii au fost strămutați în Bugeac, în locul lor venind Tătari basarabeni
Vama Veche, Constanța () [Corola-website/Science/298925_a_300254]
-
de degradare. Localitatea a fost întemeiată în anul 1811 de găgăuzi, în limba cărora se numește "Yilanlîk" : "șerpăria". În anul următor, ca urmare a schimbului de populații intervenit între Imperiul Rus și Imperiul Otoman în momentul anexării Basarabiei de către primul, Găgăuzii au fost strămutați în Bugeac, în locul lor venind Tătari basarabeni, care s-au alăturat pescarilor, grădinarilor și oierilor locali, Greci pontici, Ruși scopți răscolnici (care, și ei, fugiseră din imperiul Rus), Români dobrogeni sau mocani și Bulgari, care aveau bordeie
Vama Veche, Constanța () [Corola-website/Science/298925_a_300254]
-
se salute cu slujitorul altarului. Deși s-a gândit inițial să solicite o altă parohie, a rămas la Abaclia. A avut în grijă și satele din apropiere unde nu existau biserici. Locuitorii din aceste sate erau îndeosebi etnici bulgari și găgăuzi. În decursul celor 23 ani în care a slujit în satul Abaclia, pr. Gheorghe Botnari a reușit să îndrepte spre biserică pe majoritatea enoriașilor săi, oferind cursuri de catehizare pentru aceștia. Ca o recunpoaștere a efoturilor depuse acolo, IPS Ionatan
Anatolie Botnari () [Corola-website/Science/308683_a_310012]
-
însărcinări pe linie militară în clipele cele mai grele ale Republicii Moldova. La început de existență a noului stat - ministru de Interne. A restructurat miliția în poliție, a creat Academia de Poliție a Republicii Moldova, concomitent organizând lupta contra separatismelor transnistrean și găgăuz, activ susținute de Moscova. Apoi, la 5 februarie 1992, este numit ministru al Apărării prin decretul lui Mircea Snegur. A creat ministerul de la zero în condiții de război! A fost perioada de luptă cu separatismul în anii 1990-1992 și de
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
cel din anul 1922”, afirmă Mircea Snegur. Totuși, Mircea Snegur avea o poziție diferită de Frontul Popular Creștin-Democrat din Moldova, declarând că ""Republica Moldova nu poate reuși ca patrie a unui singur neam, ci ca patrie a Moldovenilor Români, Ruși, Ucraineni, Găgăuzi, Bulgari ș. a., toți cetățeni egali în drepturi și toți deopotrivă Moldoveni, fie că aparțin limbii, istoriei și culturii poporului Român, Rus, Ucrainean, Găgăuz sau Bulgar"". Această poziție l-a determinat să se declare potrivnic reunificării imediate cu România, și a
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
nu poate reuși ca patrie a unui singur neam, ci ca patrie a Moldovenilor Români, Ruși, Ucraineni, Găgăuzi, Bulgari ș. a., toți cetățeni egali în drepturi și toți deopotrivă Moldoveni, fie că aparțin limbii, istoriei și culturii poporului Român, Rus, Ucrainean, Găgăuz sau Bulgar"". Această poziție l-a determinat să se declare potrivnic reunificării imediate cu România, și a dus la separarea sa de Frontul Popular în octombrie 1991 și la decizia sa de a candida ca independent în alegerile prezidențiale de la
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
Comunității Statelor Independente (CSI). La 2 martie 1992 Republica Moldova devine membră cu drepturi depline al Organizației Națiunilor Unite (ONU) și aproape concomitent este atrasă în conflicte armate cu două regiuni separatiste ale ei - cea transnistreană și cea populată preponderent de găgăuzi. Conflictul militar din regiunea Transnistriei a luat proporții și a făcut numeroase victime, fiind stopat printr-o convenție semnată la 21 iulie 1992 de Mircea Snegur și președintele Rusiei, Boris Elțîn. Din păcate, cu toate eforturile autorităților moldovene, Transnistria și
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
pus capăt "„frăției de arme”" româno-bulgare și efectiv au inaugurat o lungă eră de ostilitate între cele două națiuni, pentru un câștig minim : 7412 km2 secetoși fără resurse miniere și 400.000 locuitori în proporție de 96% turci, bulgari, tătari, găgăuzi, romi și greci... La capătul ""Marele Război"" (cum a rămas prima conflagrație mondială în conștiința contemporanilor și în paginile istoriografiei mondiale) este împlinită întregirea României. Dintre toate teritoriile regatului întregit, Cadrilateurl este singurul în care Românii reprezintă sub 4 % din
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Stepan Mihailovici Topal (în ) (n. 1938) este un om politic găgăuz din Republica Moldova, care a îndeplinit în perioada 1990-1995 funcția de guvernator (bașcan) al Găgăuziei. s-a născut în anul 1938. Este de profesie inginer de căi de comunicații. A fost activist al Partidului Comunist al Moldovei. La data de 12
Stepan Topal () [Corola-website/Science/302603_a_303932]
-
de guvernator (bașcan) al Găgăuziei. s-a născut în anul 1938. Este de profesie inginer de căi de comunicații. A fost activist al Partidului Comunist al Moldovei. La data de 12 noiembrie 1989, a avut loc primul Congres al poporului găgăuz care a proclamat RSSA Găgăuză, ca parte componentă a RSS Moldovenești. Este unul din organizatorii, la 19 august 1990, a primului Congres al deputaților poporului din partea de sud a Moldovei, care a proclamat o republică separatistă în sud, în jurul orașului
Stepan Topal () [Corola-website/Science/302603_a_303932]