162 matches
-
unde suceai privirea, te lua-n primire un obiect imposibil: capsule, pastile, pietroaie, aripi, mutre de eroi, țepușe, arbuști, poeți, angrenaje. Specii hibride populau acum piețe și scuaruri, vopsite în rugină sau pișate verzui când de-oxizii eșapamentelor, când de găinațul păsărilor: la „Casa Scânteii“, Lenin fusese dat jos și-n locul lui aterizase o rachetă cu două steaguri înfipte-n capac; în Aviatorilor, trântiseră un disc metalic, ciuruit, pe iarba din scuar (i se zicea când OZN-ul, când aspirina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și cu marginea externă zimțată. Tibiile mediane și posterioare ușor îngroșate spre vârf, marginea lor externă cu un rând de țepi fini. Epipleurele elitrelor au 3 linii longitudinale. Insectele sunt întâlnite în cotețe și în cuiburi de păsări, precum și în găinaț. La noi au fost semnalate 4 specii. 1.Suprafața pigidiului prezintă puncte ombilicate circulare.................................2 -.Punctuația pigidiului apare sub forma unor puncte ovale turtite transversal..........3 2.Intervalele dintre punctele ombilicate ale pigidiului la ♂ netede, lipsite de microsculpturi sau la
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
voinței lui. Dar a Învățat astfel că nu toți oamenii Îi sunt ostili, iar „mâine“ el va aduce la normal numărul porumbeilor din Piața Unirii... Miau Fie vorba Între noi, uliul nu-i urât de loc. Unde mai pui că găinațul lui nu e atât de lipicios și corosiv pe statuia lui Cuza, iar prezența lui e una cât se poate de discretă... „Meridian“, 27 iulie 2001, ora 12,47 36. E-uri și falsuri Chiar Îți place slănina aia? De ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Apărător al conduitei oneste În relația generală om-mediu, nu pot rămâne pasiv Într’o fațetă particulară a aceleiași dreptăți. De mai bine de o lună, niște „păsări“ care lasă În urmă o duhoare scârboasă, precum harpiile mitologiei grecești, Împuțesc cu găinațul lor ucigaș pământul unui popor mândru și onest, care a „Îndrăznit“ să și-l apere În fața unei invazii deliberate, făptuită În numele unei dreptăți mai mult decât Îndoielnice. De fapt, În fața intereselor unor oameni fără căpătâi și dumnezeu de dincolo de ocean
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de luptat, dar pe care le-am biruit aplicând exercițiul cunoașterii de sine, precum și pe cel al raportării la semeni și colectivitate. Aveam, cred, în jur de patru ani, cel mult cinci, când l-am cunoscut pe Păcurel, zis și Găinaț. Era în fapt un om de vârsta tatălui nostru, dar foarte mic de statură, cel mult 1,50 m, foarte slab și ușor adus de spate, tenul tuciuriu, ochii bine conturați, iar brațele extrem de vânjoase. Prezența sa aducea mai degrabă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
se bea ceai de giugiumă. Râie. Se folosește var stins și cenușă de lemn de stejar cu săpun mult și cu apă fierbinte. Pentru vite, Se fierbe 1 kg. de tutun la 4-5 l. de apă, cu cenușă sau chiar găinaț. Cu zeama obținută se spală vita bolnavă. Sau se fierbe o mierță de spânz într-o căldare până iese toată puterea din el. Pe urmă se filtrează ca să rămână leșia limpede. În leșie se pune 1 l. de unsoare și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
farfurii cu mâncare. Peste un minut nu se mai aude decât zgomotul fălcilor care mestecă. Sting țigara și deschid laptopul. Land of the Free Fiecare cameră are o culoare a ei. Mov usturător, verde praz, roșu bordel, albastru mediteraneean, galben găinaț. Ca să fiu mai explicit, în camera mov pătura de pe pat e mov, tapetul e mov, tablourile cu bărci pe furtună sau cosași în amurg au nuanța predominantă mov. Totuși, nu toate obiectele reușesc să respecte codul de culoare impus de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
În spate un portret al lui Luther. N-am mai văzut niciodată așa ceva, cam ciudat pe Gotlandul protestant. Casa parohială nu e locuită. (Controlez turla: ușa deschisă, podeaua și pereții curățați de curând. Numai un strat subțire de puf și găinaț.) Biserica se înalță pe un teren stâncos, am auzit că mormintele sunt puțin adânci și se prăbușesc ușor. Cristelnița e potrivită, porcul nu mai e atât de fierbinte. Respirația șuierătoare, acum e normală). E pericol să cadă dacă se trezește
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
grefierului răspunsurile primite, întorcînd vorbele pe dos, modificîndu-le înțelesul, potrivit cu nevoile justiției populare. Acest împărțitor de dreptate era căpitan și se numea Liviu Prună. Creierul lui funcționa după principiul aparatului digestiv al unei păsări de curte: înghițea boabe și producea găinaț. O asemenea pricepere de a deturna sensul unei mărturii, de a o împinge către opusul ei, țintind să transforme un om cinstit într-un bandit, ca și talentul de a face dintr-un enunț simplu și cuminte o monstruozitate gramaticală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu creștea, au murit de foame toate trei, înainte de a se însera de două ori în martie căci și capra nimerise în cuțitul unui cazac, vaca o luaseră furierii prusieni, nici o găină nu mai scurma, de la porumbeii uguitori rămăsese numai găinațul, când și flăcăul cu mustața-n furculiță care le făcuse pe copilițele Stine Trude Lovise într-o doară cu ștremeleagul lui, căci Amanda fusese de fiecare dată receptivă, o părăsise și fugise din nou după acont de soldă în Saxonia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-mă să am o bună distanță față de fenomenul poetic. Pricepeam altfel stihuri eminesciene, blagiene ori bacoviene ce nu-mi ieșeau din minte. Nu-mi repugna să mă dau la versurile unor literatori pe care-i știam cu etica nepoluată de găinațul istoriei: Ursachi și Cezar Ivănescu la început. Apoi, pe rând, Șerban Foarță, Ion Mircea, Dinescu, Mazilescu, Sandu Mușina, Ion Mureșan, Aurel Dumitrașcu, Stoiciu. Dar... mă dădeam la ei ocazional, și din perspectivă înalt universitară, riguros teoreticiană, fiindcă vocația mi-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de luptat, dar pe care le-am biruit aplicând exercițiul cunoașterii de sine, precum și pe cel al raportării la semeni și colectivitate. Aveam, cred, în jur de patru ani, cel mult cinci, când l-am cunoscut pe Păcurel, zis și Găinaț. Era în fapt un om de vârsta tatălui nostru, dar foarte mic de statură, cel mult 1,50 m, foarte slab și ușor adus de spate, tenul tuciuriu, ochii bine conturați, iar brațele extrem de vânjoase. Prezența sa aducea mai degrabă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
În imaginația lui elucu brantă și aptă pentru sonorități neobișnuite. Astfel, cuvântul Barmherzigkeit (milă) Îi sugera lui Urmuz (parcă-l văd scutu rându-se pe Înfundate de râs, cu fruntea lui Împodobită cu papule sifilitice, „cununa lui Venus“) clipa când găinațul pă sării se scurge În fir prelung până la pământ, unde face plici!; iar Butter nu Însemna, pentru Urmuz, unt, ci acel prisos de cocă subțire care se scurge după ce lipitorul de afișe netezește cu palma afișul aplicat pe gard. Într-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
coji legate între ele prin propria lui salivă și resturi alimentare, iar liantul acesta era atât de puternic încât pe întreaga lungime a buzei de jos îi atârnau ciorchini de materie consumată gri-alburie înecată în materie băloasă, precum jeturile de găinaț spârcuite inconștient și repetat de nevinovatele galinacee prin același orificiu inestetic și vulgar din care suntem aprovizionați cu binecuvântatele ouă înroșite și sfințite la sărbătorile pascale. Iar din cauza umidității excesive și îndelungate a colțurilor gurii, se făceau niște urâtănii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
poate caracterul nonfic țional, direct autobio grafic, al textului. Daniel Abagiu tinde să fie nu numai literalmente Cezar Paul-Bădescu, ci un Cezar mai adevărat încă decît cel din realitate. Cînd cineva îi reproșează că povestirea în care sora lui mănîncă găinaț e o reminiscență din Márquez, autorul protes tează : păi, sora lui chiar mînca, independent de Remedios, găinaț cînd era mică ! Cu excepția lui Nicolae Iliescu (dar cu cît mai mult farmec !), Cezar merge pe linia aceasta mai departe decît orice autor
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Cezar Paul-Bădescu, ci un Cezar mai adevărat încă decît cel din realitate. Cînd cineva îi reproșează că povestirea în care sora lui mănîncă găinaț e o reminiscență din Márquez, autorul protes tează : păi, sora lui chiar mînca, independent de Remedios, găinaț cînd era mică ! Cu excepția lui Nicolae Iliescu (dar cu cît mai mult farmec !), Cezar merge pe linia aceasta mai departe decît orice autor de azi. Ar fi însă o greșeală și o simplificare să vedem în carte doar un antitext
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și-l cunoș teau - era doar nepotu lu’ doamna Bădescu, fostă învățătoare) și avea o soră mai mică, de numai doi anișori. Bineînțeles că nu o suporta pe surioară, pentru că era prea răsfățată, părinții îi făceau toate voile și mînca găinaț cînd era lăsată liberă prin curte. Da, mînca găinaț ; și din cele întă rite și rotunde, pe care le ronțăia ca pe niște bezele reușite, și din cele apoase - cînd se spîrcîiau găinile -, pe care le lua cu degetul și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Bădescu, fostă învățătoare) și avea o soră mai mică, de numai doi anișori. Bineînțeles că nu o suporta pe surioară, pentru că era prea răsfățată, părinții îi făceau toate voile și mînca găinaț cînd era lăsată liberă prin curte. Da, mînca găinaț ; și din cele întă rite și rotunde, pe care le ronțăia ca pe niște bezele reușite, și din cele apoase - cînd se spîrcîiau găinile -, pe care le lua cu degetul și le lingea. Dănuț, de fiecare dată cînd își vedea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
certa numai de formă și apoi o lua liniștită să o spele. Soră-sa făcea fel și fel de lucruri idioate, care-l enervau cumplit ; nu mai departe de ieri o prinsese cum, murdară ca de obicei pe la gură de găinaț, începuse să pupe zidul din camera mare și - proasta ! - încerca apoi să prindă ca pe niște muște urmele pe care le lăsase pe zid. și, că veni vorba de muște, Dănuț se ocupa regulat - ca orice om cu responsabilitățile lui
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
e !“ - și nenea Dode își descoperi demonstrativ mușchiul care altă dată găzduia bucata aceea neagră. Într-adevăr, brațul era curat, fără nici o urmă de schijă. Dănuț plecă descumpănit și, ajuns în curte, o văzu iarăși pe soră-sa degustînd un găinaț proaspăt. Dă-o - ncolo, nici nu mai avea chef să o spună mai că-sii ! Aici toți aveau obiceiul ăsta. De exemplu, cînd mer gea în dosul casei să-și facă nevoile, nici nu apuca să termine să se șteargă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
iar faptele lor, deși uneori pare puțin verosimil, s-au întîmplat aievea. Cîndva, Andreea Deciu, fosta mea colegă de facultate, îmi reproșa că „povestirea cu schija e marqueziană“ și aducea un argument, în opinia ei, de netăgăduit : sora care mănîncă găinaț e luată după Remedios (care mînca pămînt). Povesti rea o fi fiind marqueziană sau altfel, dar soră-mea chiar mînca găinaț cînd era mică - ce să-i fac ? E adevărat, relatarea unor întîmplări reale cu personaje reale poate să-ți
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
reproșa că „povestirea cu schija e marqueziană“ și aducea un argument, în opinia ei, de netăgăduit : sora care mănîncă găinaț e luată după Remedios (care mînca pămînt). Povesti rea o fi fiind marqueziană sau altfel, dar soră-mea chiar mînca găinaț cînd era mică - ce să-i fac ? E adevărat, relatarea unor întîmplări reale cu personaje reale poate să-ți aducă nenumărate neplă ceri. Unii cred că, printre acestea, ar mai fi vorba și de ceva plăceri. Așa a fost maică
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
endnote id="(3, p. 24)"/>. În spațiul german, cocoșul nu-i stropește pe iudei nici cu picături de borș clocotit, nici cu picături de sânge, ci cu stropi de excremente ; de aceea, În limbaj popular, pistruii sunt numiți Judas Dreck („găinațul lui Iuda”). Originile legendei populare par să fie Într-un text apocrif neotestamentar, intitulat Acta Pilati, În care Iuda Își bate joc de Isus spunându-i că va Învia din morți atunci când va Învia cocoșul care tocmai se prăjea În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aripă (completate cu pseudorefracția) sau prin punctele galbene lucioase de pe o crisalidă („Nu mă mânca - am fost deja stoarsă, selecționată și respinsă“). Gândiți-vă la acrobațiile unei omide (a fluturelui de noapte Lobster) care În prima copilărie arată ca un găinaț de pasăre, dar după năpârlire capătă niște apendice Încolăcite hymenopteroide și niște caracteristici baroce, permițându-i extraordinarei individe să joace două roluri simultan (ca actorul din spectacolele orientale care joacă rolul unei perechi de luptători Înlănțuiți): acela de larvă cârcită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de pildă, șpanchiului Cozmanciuc, Cosmiciuc. Mister Motu - Astărostoaie - era cel mai plin de ticuri profesor: privea prin ochelari în sus și își sugea buza până când bărbia i se strângea în creți mărunți, ca un fund de găină după ceși leapădă găinațul. Fără studii era Alexandru Socoleanu - Sașa -, simpatic și deștept, nepotul unui celebru director, Gheorghe Mazăre. Folosit la cârpitul golurilor didactice, Sașa preda de toate, permanent având câte o dirigenție. Se și străduia să-și merite locul, ducând muncă de lămurire
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]