1,239 matches
-
urcat în microbuz mătușa Irina. A încuiat bine portiera, a asigurat-o, a pășit în față, printre copii, s-a așezat pe scaunul din dreapta șoferului, după care, a rostit, nespus de bucuroasă: gata, Fane, poți să pornești. Fane a pornit. Gălăgia copiilor colindători, toți progenituri ale lui Fane, a fost mare. Bucurie, la fel, mare, din partea fiecăruia. șoferul i-a mai liniștit, în timp ce mașina se înscria în traficul intens, de pe șoseaua asfaltată care ducea la Vâlcea. Oare să nu fie prea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
respinge tentația asta, dar cercul de foc ce-mi încingea craniul se făcuse și mai strâmt, și mai arzător, încât m-am scufundai subit într-un ocean confuz unde pluteau oribile fantome. Era încă noapte când am fost trezit de gălăgia unei bande de gardieni beți, care trecea pe stradă. Se înjurau grosolan și cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? Îmi veni imediat în minte că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu mine?" "Daaa? Văd că ai draci pă tine. Atunci du-te de ți-o ia singur, că nu-s servitoarea ta", făcu soția exilându-se cu demnitate în dormitor, nu înainte de a trânti ușa cu putere. "Ce, fă, ai gălăgie-n gură!?", strigă în urma ei Vasile. "Ai prins coajă, nu? Ia vezi, că poate mă dau jos la tine!" Pufni: "Ia uite, dom'ne, și la asta. A ajuns mare gașperiță". Tocmai atunci sună telefonul. "Alo!", se răsti în receptor
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
încoa'? Tot noi, clasa politică pă care scuipați zi dă zi. Vă bagăm și vouă apă, că acuma, poftim, toți țărănoii să ridică cu pretenții, vă asfaltăm, vă băgăm gaze și curent până-n creierii munților. Da' omu' simplu tot cu gălăgie-n gură e. Că a sfertisit ăla dân fonduri, că furat ăla nu știu ce. Prostii. În loc să fie mulțumit că nu să mai spală-n copaie, râtanii face gât. Da, dom'ne, să mai ciugulește, că oameni suntem. Nu e nimeni sfânt
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
le recunosc și să încerc să mă bucur că au existat totuși în viața mea, făcând o revizie conștientă a trecutului meu acceptat. Acum, că am trecut de primăvara vieții, vreau să retrăiesc imaginar acele momente pline de entuziasm, spontaneitate, gălăgie și bucuria inocentă a copilăriei. Doar revizuind trecutul prin aducerea în conștient a lucrurilor pozitive, reușim să salvăm și să acceptăm mai ușor acea etapă de viață, care de multe ori ne conduce și ne dirijează restul vieții. Un corp
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Codul Rutier! — Du-te să ne iei numerele de-nmatriculare! Doar la asta ești bun! — Da, taie-ne câte-o amendă pentru staționare interzisă! În spatele parapetului lângă care ne așezaserăm Începea unul dintre șirurile Încremenite de automobile. De acolo, la marginea gălăgiei generale, s-a auzit un declic, semn că, născut din Împreunarea electrolitului cu plăcuța de plumb, curentul apăruse În străfundurile unei baterii auto. Era un pui de zgomot, atât de pricăjit, Încât În mod normal ar fi trebuit să se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atomică liniștită, 189 câ teva s fârș i tur i de lume incapabilă de fisiuni sau de alte rele, Însă ori de câte ori se certa cu iubita lui, tanti Tx, se Îmbăta și Începea să-i cânte serenade sub geam, făcând o gălăgie de se auzea până În Alfa Centauri. „La noi, ca la mezoni“, spunea mama, privind Încruntată pe fereastră spre trubadur, făcând aluzie la faptul că tanti Tx era la origine un antiquarc, pricină pentru care ea și unchiul Wolfram formau o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Arăta exact ca În poza din dosar, cu părul lung și barba albe, de sfânt bizantin, Înconjurând o față prelungă, cu nasul coroiat și ochii ascunși sub niște sprâncene stufoase. Purta un capot vechi, boieresc. Cum stătea În loja sa, gălăgia străzii nu părea să-l deranjeze, mai degrabă Îi ținea companie. De partea cealaltă a străzii, unde Înainte era cinematograful Mir, un hotel se sprijinea posac cu cotul de cubul unei agenții de pariuri. Înăuntru, mirosea a animale Înecate În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
răsturna întreaga ordine mondială. — Sud, sud-est, nord-vest, asta trebuie să fie orientarea, zice Roja, dînd un ocol cortului, trecîndu-i în revistă găurile, petele de noroi și mucegai, trebuie să scăpăm de el, se hotărăște. — Nu credeți c-o să facă vecinii gălăgie, că o să ne reclame? Chiar dacă locul ăsta e o fundătură, pun pariu că o să se găsească unii care să moară de grija noastră, zice Gulie. — în Univers, fiecare punct al său coincide de fapt cu Centrul său, asta pentru că este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
E un dar din naștere care poate fi cultivat. — Nu prea cred, am dat-o și eu așa la plesneală, recunoaște Părințelul. — Lasă-mă să-ți spun măcar care e filozofia aici, zice Roja, ridicînd din nou tonul ca să acopere gălăgia. Cască bine ochii, el e toreadorul, în timp ce ea este capa. De aici pleacă totul. O ține mereu aproape de inima lui, nu-i dă drumul nici în ruptul capului. Rivalii roiesc cu duiumul în jurul său, dar el doar le arată atît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cuvînt bun despre așa o capitală. Cînd să iasă în partea cealaltă, două potăi costelive se zbîrliră la el din dosul unei grămezi de gunoaie. Voi mai lipseați, se auzi spunînd cu voce tare, ia să vedem dacă tot faceți gălăgie, aveți curajul să ieșiți la interval sau doar mîrîiți de la distanță? își împinse mai pe spate geanta ca să-și elibereze ambele brațe și începu să se uite în jur după ceva cu care ar fi putut să arunce. La numai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai văzut eu fețele astea? Ai noroc cu cizmulițele alea, militărelule, te trădează pozitiv, dacă înțelegi ce vreau să-ți spun, așa că hai plimbă ursul și nu mai pune atîtea întrebări, că oricum nu le aude nimeni, e prea mare gălăgie în jur. De pe buzele tuturor se dă aceeași direcție, Universității, acolo s-o fi stabilit să fie cartierul general după mitingul de dimineață, începe să-și dea seama. Vrînd nevrînd trebuie să te lași purtat de val dacă nu vrei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În suflet, citesc pe chipul tău o durere care te macină, nu sunt oarbă să nu văd. Probabil că știi carte multă, se vede după cum vorbești, ești altfel ca ceilalți cerșetori; de atâția ani de când Îi aud zumzăind și făcând gălăgie foarte aproape de mine, am Început să-i cunosc Antoniu nu-i mai răspunde. Un avion zboară sus de tot, lăsând pe cerul senin o dâră albă , ca o panglică nesfârșită. Vânzătoarea a aranjat revistele după tematici și mărimi, și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au peste acoperișul găurit, puse de-a valma, Împotriva ploilor, bucăți de tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate cu cauciucuri și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el. O gălăgie de nedescris, un amestec de cuvinte răstite, țipete, văicăreli, Înjurături, plânsete, strigăte se fac auzite În permanență, acoperind până și șuieratul puternic al trenurilor. Se decupează cu claritate un fond sonor, ca o muzică dodecafonică, interpretată de coardele vocale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prelungim weekend-ul. După numai o oră de drum, ea a prins la radio postul WABC și a început să se bâțâie pe banchetă în ritm de rock. Pe urmă, dintr-o dată, a zis: Ah, mai dă-o dracului de gălăgie - și a închis radioul. M-a întrebat dacă n-ar fi fain să nu trebuiască să ne întoarcem. N-ar fi faină viața la țară, alături de o persoană la care ții cu adevărat? N-ar fi fain să te scoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mentală, iar aceasta putea fi urmată fără teama de-a fi Întrerupt. Lumea dădea acum năvală peste Eckman și Stein, soseau telegrame, oamenii le Întrerupeau șirul gândurilor cu discursuri, femeile dădeau petreceri. Dar În goana plină de reverberații a expresului gălăgia era atât de obișnuită, Încât era echivalentul liniștii, iar mișcarea era atât de continuă, că după o vreme mintea o accepta ca nemișcare. Doar afară trenul era violența posibilei acțiuni, iar trenul Îl va ține În siguranță cu planurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de scumpă!“ Ea zăcea nemișcată, tresărind din când În când, În scurte puseuri de durere sau Înfiorare. Cineva din vagoanele de clasa a treia Începu să-l blesteme În nemțește pe cel cu vioara, spunând că nu putea dormi din cauza gălăgiei. Părea să nu-și dea seama că dormise În toată zarva trenului și că liniștea care Înconjura notele clare fusese cea care Îl trezise. Cel cu vioara Îl Înjură la rândul lui și continuă să cânte, mai mulți oameni Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bloc din spatele spitalului Colțea, locul preferat al lui Mihai. Uite ce, i-a zis Lie cînd s-au întors acasă, că lui Mihai îi plăcea să doarmă la prietenul său; la căminul studențesc de pe strada Academiei, chiar lîngă Universitate, era gălăgie mereu, iar cînd nu era scandal, țineau studenții chinezi adunare în sala de lectură, citindu-și reciproc din învățăturile lui Mao na-ți cheia de la camera mea și dă-i întîlnire. Asta poate veni dimineața oricînd, este de capul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
canal deschis și plin de apă și degeaba mai spun toate astea o dată, tu râzi acum și crezi că-i o poveste din alea ca ale lui Coșuță, fără început și fără sfârșit, în care lumea se plictisește și face gălăgie, iar tovarășa îl trimite marș la loc Coșuță!, și Coșuță se duce cu capul plecat - ca la începutul romanului - până la scăunel (te rog, Coșuță, rămâi așa până am să mă întorc la tine), și e prea de tot, sunteți chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
au dispărut niște documente. Se Înțelege că autoritățile au Încercat să mușamalizeze afacerea, pretinzînd că ar fi fost vorba de o simplă neglijență și că documentele n-ar fi dispărut nici o clipă din clădirea ministerului. Dar un deputat a făcut gălăgie, vorbind chiar despre fotografierea documentelor; a fost, firește, muștruluit zdravăn - pentru „tentativă de subminare a Încrederii publice“. Documentele cu pricina ar fi rămas, chipurile, tot timpul În posesia... nu-mi mai amintesc În posesia cui - În orice caz, a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
au scăpat îngerașii? - Da, am răspuns buimac, căutam niște roșii... - Păi, sunt la hotel, sub scară, de ce nu m-ai întrebat? - Nu erai în curte... - Da, am fost alături la Maria... Hai, ajută-mă să-i prind, că fac o gălăgie... Mița luă o lopată, eu un fel de plici mai măricel, și am început să fugărim îngerașii prin magazie. Pe unul dintre ei l-am prins ușor, se ascunsese într-un colț și plângea. Celălalt nu se dădu bătut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de bețiv, pentru a rămîne În cele din urmă foarte liniștit, cu aripile Întinse și părînd surprins de propria lui ispravă și de miracolul de a se trezi din nou viu și nevătămat, la loc sigur. - Bravo! Croncănitul bărbatului și gălăgia pe care o făcea lovindu-și cu putere una de alta extremitățile superioare Îl făcură să-și simtă inima bătîndu-i din nou foarte tare; albatrosul se simți isipitit să alerge din nou pe țărmul abrupt, pentru a se arunca Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
elevă este liniștită, conștiincioasă, iar notele, notele, hm, nu reflectă mereu calitatea elevului. Acum în ultimul an elevii pun accent pe obiectele care se dau la bacalaureat. Se sunase de recreație, profesorii intrau și ieșeau cu cataloagele în mână, era gălăgie, agitație, oboseală. Bărbatul plecă puțin amețit, fără să poată concluziona ceva. Un singur lucru i se întipărise bine în minte: Carmina trebuia împinsă de la spate, nu trebuia lăsată să viseze, avea nevoie de putere de convingere. Seara când pătrunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei, el într-un costum foarte deschis, bleu, ea într-o rochie vișinie, agățată de brațul lui, tulburată, pe urmă masa de la restaurant organizată ca în basme, oamenii ăia străini, bine hrăniți ce-l însoțeau pe agronom, veselia lor, vârtejul, gălăgia de dinaintea plecării, portierele mașinilor trântindu-se una după alta, motoarele puse în funcțiune, trotuarul proaspăt spălat din fața restaurantului, ziua care abia se ivea și convoiul de mașini, divers colorate pornind către marginea orașului, dispărând din ochii Sidoniei, bărbatul ei ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urma să fie mireasă pentru o seară, urma să-și petreacă noaptea nunții. Parcă se vedea înaltă, stângace, șovăind în pragul restaurantului. Și-au găsit cu greu două locuri la masă. Acum bărbatul se simțea în elementul lui. Îi plăcea gălăgia, aglomerația, foiala chelnerilor. Va fi o seară faină, a asigurat-o, când i-a observat la un moment dat descumpănirea. Ai să vezi, Carmina. Se hotărâse într-o zi anume să-l elimine pe Ovidiu din minte, din inimă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]