2,007 matches
-
liniștitor printre case. Nici un motiv de panică. Ajungând la intersecția mare cu câteva străzi mai Încolo, un tramvai trecu prin fața mea scârțâind, romburile de pe acoperișul său plutind Într-o resemnare tăcută. În ultimul vagon, doi pasageri iluminați de o lumină gălbuie: un bărbat de vârstă medie, cu capul dat pe spate atât de mult Încât gura Îi stătea deschisă ca râtul unui porc de Crăciun ( Îi lipsea doar mărul glazurat din gură) și o femeie mai tânără fardată prea strident, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că atunci când e vorba de băieți, asta se numește artă, și când e vorba de fete, e pedagogie? Ridicându-se din pat, Dora se duse la biroul meu. Se Întunecase. Afară fulgi de zăpadă disparați se roteau buimaci În ceața gălbuie a unei lămpi stradale. De jos dinspre scuar se auzea hârâitul nerăbdător al unei mașini, Încercând și nereușind să parcheze. Cu spatele la mine, Dora mi se adresă pe o voce scăzută: — Sascha... — Poftim? Întins Încă În pat, m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am rezolvat diferitele nevoi la baie, am țopăit Înapoi În camera lui Anton. Când m-am descoperit În oglinda ruginită, mi-am verificat fața. Ceea ce mai demult era un ochi umflat și negru se transformase Între timp Într-o pată gălbuie. În colțul de sus era o umbră verzuie, ca un fel de umbră, dar În afară de astea doar buza, Încă umflată, trăda că am fost implicat Într-o bătaie. Am Înlăturat o crustă care mi se Încurcase În păr și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cuvântul, într-un fel, surprinde exact animalitatea, carnalitatea pe care o admir eu atât de mult, bălăngăneala absolut nepăsătoare, masivă, inconștientă a acestui furtun însuflețit, prin care pompează jeturi de apă groase și tari ca odgoanele, pe când eu elimin firicele gălbui, eufemistic botezate de mama „pișu“. Pișu, îmi zic eu, e ceea ce, fără doar și poate, o fi făcând și soră-mea, firișoare galbene cu care să tot coși... Vrei să faci un pișu drăgălaș? mă întreabă ea când eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În circumstanțele date și cu toată prietenia, vă anunț că dacă rupeți contractul, va trebui să-mi apăr interesele. Vă deranjează dacă fumez? — Serviți un trabuc. — Vă deranjează dacă-mi fac o pipă? Domnul Stein Începu să Îndese un tutun gălbui și dulceag În bolul pipei. Presupun că Eckman s-a ales cu un comision din asta? — Ah, sărmanul Eckman, spuse enigmatic domnul Stein. Mi-ar face plăcere să veniți și s-o vedeți pe doamna Eckman. E foarte Îngrijorată. — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ochi o lupă de bijutier. Florile uscate au fost împinse deoparte, iar pe măsuță sunt împrăștiate grămăjoare de un roz sclipitor și de un auriu satinat, perle albe ca gheața și lapislazuli albastre, șlefuite. Alte grămăjoare iradiază reflexii portocalii și gălbui. Și altele strălucesc în argintiu și alb. Iar Helen ia în mână un ou care aruncă văpăi verzui, atât de puternice încât amândouă femeile capătă și ele o strălucire verzuie, și zice: — Vezi cum arată intruziunile de voal uniform dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
așternutul și scrâșnesc din dinți. Cu spatele arcuit, toți mușchii mi se crispează preț de câteva secunde bune. Așternutul e rece și leoarcă de sudoare. Bășicile astea îmi acoperă aproape toată talpa, ca niște pungi pline cu ceva moale și gălbui. Sub stratul de piele moartă, în fiecare bășică se vede câte o formă solidă, închisă la culoare. Mona zice: — În ce-ai călcat? Înroșește o pensetă la bricheta de plastic a lui Stridie. Întreb care-i treaba cu anunțurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Săteanu... începe Mihai timid. Zi-mi nea Toader, ce Dracu'! De cîte ori să-ți spun?! se înfurie Săteanu, răsturnînd sticla în paharul lui Mihai, umplîndu-i-l. Noroc! Ce-ai vrut să-mi zici? A, nimic... murmură Mihai, savurînd tăria lichidului gălbui, convins de eticheta de pe sticlă că-i îmbuteliat în Scoția. Așa-i cum îți spun eu: țăranul era îndărătnic; ținea la pămînt mai ceva ca la viață, zău! Poate pentru că pămîntul însemna însăși viața; așa a gîndit țăranul întotdeauna. Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ochii deschiși. Mi se întâmplă uneori, așa, dintr-odată. Exact ca adineaori, chiar când sunt în mijlocul... Și se opri iar; trenul pornise din nou cu o smucitură, astfel că profesorul și cu mine eram absolut singuri, ca pe o insulă gălbuie de lumină electrică într-o mare agitată de întuneric. — Nu știu exact ce e, continuă el. Își proptise mâinile micuțe de o parte și de cealaltă a capului, ca pe două contacte prin care trebuia să circule curentul. — O scăpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îi vedea plecând din apartament și, după cinci sau șase ore, când reveneau, făcea din nou prezența. Iar dimineața, pe când Barry zăcea pe canapea, cu brațele grăsulii și pistruiate atârnând de sub pilota de rezervă cu motive florale și cu picioarele gălbui, pline de bătături, ieșind peste marginea divanului, Carol îi aducea o cană cu ceai și îi dădea veselă bună dimineața. Apoi pregătea pentru Barry (sau Gary, Gerry, Derry, Dave 1 - nu contează pentru cine) un mic-dejun copios cu prăjeli. Slăninuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ești?. Sau chiar mai fada, dar cuprinzătoarea De ce ne temem?. În lumina puternică a candelabrului din vestibul, i se prezentase lui Carol: — Dave, Dave Hobbes. Am venit să-l iau pe... Dan? Rostise numele cu o oarecare nesiguranță, iar ochii gălbui îi sclipiseră ciudat la vederea lui Carol. Era doar o impresie, o iluzie optică. Dave 2 era cu cel puțin un cap mai înalt decât Carol, dar umilirile repetate în public și efortul constant de a se smeri îi permiteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Aceștia erau cei pe care Cealaltă Carol îi dădea afară. Pe de altă parte, toți cei cu un aspect respectabil erau întâmpinați cu brațele deschise și cu o vorbărie nereținută, care se scurgea într-un șuvoi monoton dintre dinții ei gălbui. Dan frecventa de mult acest templu al uitării unde oficia Cealaltă Carol. Iar ea se gândise în repetate rânduri la acest tânăr simpatic, cu gusturi diversificate, căci Dan bea cam orice, de la Château Haut Brion la Emu Export și înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Datorită teritoriului vast și condițiilor geografice diferite, materialele de construcții și structurile arhitecturale diferă de la o regiune la alta. În bazinul Fluviului Galben, oamenii au ridicat case din lemn sau din loess (rocă argiloasă foarte fertilă, constituită din particule fine gălbui) pentru a se adăposti de frig, vânt și zăpadă. În sudul Chinei, pe lângă lemn, ei au folosit bambusul și trestia ca materiale de construcții. În unele regiuni din sud, casele sunt suspendate, pentru o mai bună aerisire și pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
n-au ieșit), iar eu mă gândeam cât de bun e el, înalt, bronzat, cu cafeaua lui fierbinte din termos și cu ciocolățelele pentru mine, cum are el grijă până și de-un ditamai copacul, stropindu-l cu un jet gălbui, lucitor, ca o limonadă. Încet, încet, ascensiune după ascensiune, traseu după traseu, anotimp după anotimp, descoperire după descoperire, m-am obișnuit cu ritualul lui montan și i-am devenit un discipol dăruit. Pe coastele noroioase sau înghețate, unde alunecam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fost bucuroși să afle că În castel nu se ascundea un asemenea oaspete“ Micul duce 1 Soarele umplea Încăperea cu o lumină verzuie, acvatică, filtrată printre crengile proaspăt Înmugurite ale copacului din fața ferestrei. Lumina Învăluia pereții albi ai odăii, cuvertura gălbuie de pe pat, fotoliul uriaș, divanul și rafturile pline de cărți scumpe. CÎteva narcise timpurii se odihneau Într-un vas de porțelan suedez. Tăcerea din odaie era curmată doar de susurul unei fîntîni nevăzute și de vocea blîndă a unui tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sau chiar de plăcere, infirmiera probabil c-ar fi continuat să-și vadă de treburi, indiferentă la acest gest sexual cu o semnificație deloc mai mare ca aceea a celei mai banale dintre glume. Catherine scoase din poșetă un plic gălbui. Am recunoscut proiectul unei reclame de televiziune pe care-o pregătisem. Pentru acel film cu buget ridicat, o reclamă de treizeci de secunde făcând publicitate noii game de mașini sport Ford, speram să folosim o actriță dintre cele mai celebre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Pe vremea aceea, România era o țară normală, colorată, asemenea celorlalte țări. Blocurile erau albe sau bej sau siclam sau de culoarea untului. Frunzele pomilor erau verzi, doar toamna deveneau roșiatice. Zăpada era albă, vinul roșu, roșu, iar cel alb, gălbui. Oamenii erau roz, noaptea neagră, pisicile multicolore, câinii la fel... - Dar și acum... - Aiurea. Gândește-te bine la ce numești tu culori. Crezi că sunt așa cum sunt pentru că așa ai fost învățat; numai bătrânii ca mine își mai pot aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aranjaseră de o bucată de vreme între voi și familia Ozkart. Că după atâția ani ați pus cruce poveștilor voastre blestemate. Ochii lipsiți de gene ai domnului Kauderer erau fixați în gol; nimic nu mișca pe chipul lui de gutapercă gălbuie. Între Ozkart și Kauderer pacea durează numai de la o înmormântare la alta. Iar piatra pe care o punem pe mormântul morților noștri poartă inscripția: „Asta ne-a făcut-o familia Ozkart“. — Și voi?, a spus Bronko, care nu avea gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
paravanul trunchiat al frunzișului gri-verzui. Ușa era încuiată, dar fu deschisă cu amabilitate când domnul J.L.B. Matekoni acționă soneria. În magazin, în spatele tejghelei, se afla un bărbat slab, îmbrăcat în kaki. Avea țeasta îngustă, iar ochii ușor înclinați, precum și nuanța gălbuie a pielii, sugerau că are ceva sânge de nomad - sângele boșimanilor din Kalahari. Dar dacă era pe-așa, cum de lucra într-un magazin de bijuterii? Evident, nu exista nici un motiv plauzibil pentru care să nu fi lucrat acolo, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un bour. Privește spre viitor. Cam o dată la două-trei minute, doamna Pârvulescu duce mâna dreaptă, plină de inele, la inimă, arată că-i este greu să respire, ridică dantela până la jumătatea nasului și-și culege o lacrimă cu o batistă gălbuie. Veghează mai apoi, cu fruntea pe muchia copârșeului din mahon, cu mânere argintii. Dacă vrea să leșine, probabil o va face mâine, pe la 11.45-12.00, când se va termina speech-ul directorului, când va începe să recepționeze condoleanțele. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fiecare dimineață, să te pomădezi. Mă adulmecă, se ridică înc-o dată în două lăbuțe, are o pată albă pe una dintre ele, și coboară tacticos pe țeavă. Fixez placa de la aerisire. Mă spăl pe mâini. Apa e plină de rugină, gălbuie. - Gata, s-a dus, era căzută prostia aceea de la aerisire, am fixat-o... Carina simte nevoia să plângă cu capul pe masa din bucătărie, lângă sacoșă. Pentru că sunt în apropiere, plânge cu sughițuri. O las. - Ar fi trebuit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și creț și-l obliga să ridice capul, ca să-l vadă toți. Căpitanul făcuse o lungă pauză, aprinzîndu-și pipa Întunecată și răsucită și dîndu-și În același timp vreme de gîndire. CÎnd frămîntările sale părură să dea roade, Își arătă caninii gălbui și mîncați de carii, În ceea ce pretindea să fie un surîs sardonic: - Bine, bine! spuse, În timp ce Îi sufla drept În nas fumul. Să vedem. Tu știi la fel de bine ca și mine că În partea asta a lumii vrăjitoria se pedepsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trebuit să dea intîi un rînd de beri la Gambrinus, apoi s-au mutat la Luther, după aceea au luat o mașină de piață, înghesuindu-se, și s-au dus pînă în Cotroceni, unde jurnalistul în cauză, un ins spînatec, gălbui, care graseia cînd se aprindea la vorbă, mărunțel și iute în mișcări, nu-i stăteau deloc bine ochii în cap, probabil se plictisea de moarte în compania unui amploiat prostit de vorbăria lui ori privirea îi alunecase din obișnuință profesională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gura mare pe stradă. A zîmbit văzîndu-l cît de nenorocit era numai la gîndul că n-o să fie de acord. "Bine, un marghiloman și un coniac. Dar atît. Numai atît." Lică Făinaru parcă a prins curaj. A rînjit arătîndu-și dinții gălbui, ferestruiți, de fapt era o ruină, "dar să nu-ți iei vorba. Vreau un marghiloman și un coniac, dar... aici." Și arătă cu degetul peste umăr exact către intrarea de la Athénée, de unde tocmai fuseseră dați afară atît de elegant încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de praf cald, care îi acoperea pantofii, ridicîndu-se la fiecare mișcare. Cum treceai de gară mirosea altfel, a colb, a paie uscate, a bălegar încins. Ulița dreaptă de la gară pînă la capătul celălalt era mărginită de salcîmi piperniciți. Case palide, gălbui în lună, fără garduri ori cu împletituri de nuiele rare, căzute pe o parte. Cîte un cîine adormit lătra răgușit. Un somn greu stăpînea în jurul lui, încît fără nici o explicație i s-a făcut frică. Nu era un speriat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]