222 matches
-
caldă a mamei, satul, grâul și pâinea, toamnele și pădurea paradisului natal. Cele mai reușite sunt poemele scurte, stilizate, ca în această stampă: „Cineva colindă prin mine / Și prin rugul pădurii. Un cocor a țipat. / Mugurii au spart / Din adânc găoacea naturii. // Departe, pe gresia morii / Vremea își trece / Fierul securii” (Primăvară) sau, deopotrivă, cele infuzate autobiografic: evocarea unor întâlniri cu Nichita Stănescu, în care marele poet contrapune umorilor criticilor evaziunea într-o artă abstractă: „mai bine bucură-te de harul
FELIX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
ciupearcioaică / de la micro- la macrociupercioaie / pâră la a cea de-a opta zi / kâr toate goalele plezneau”. Nu lipsesc rimele interioare hazlii: „pe-un mărar de armăsar pe un ciot de svântă tot / pe-un arcuș de corcoduș pe-o găoace de rădace / de trei ori moartă / odată la poartă odată la toartă și mai odată / la nunta spartă”. Cel mai întins poem al lui S., Imperiul (1981), revărsat pe paginile unui întreg volum, e un discurs religios, în trei secvențe
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
cu ajutorul prefixului negativ: un poet cumpără un „neou”, dar fiindcă are în mâini o „canistră cu vrăbii” și o „mapă cu maipresusdestele, iar buzunarele doldora de... țigări, nepoeme, micropegăși... etceterisme”, îl ține la subsuoară, coaja neoului se sparge, iar din găoace iese un nepui. Altă schiță, Coada de mătură, este construită pe convenția poveștilor populare, în care interdicțiile și sancțiunile sunt frecvente. Îndrăgostit de o vrăjitoare, naratorul o regăsește seară de seară în apartamentul lui, preschimbată într-o serafică domnișoară. Condiția
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
privesc spre larga zare Patru vrăbii guralive Ce fac zarvă mare. Dar deodată, am găsit Pe crenguță, nouă. Câte au venit apoi?” „Mândră e pestrița mea! N-are nimeni pui ca ea Patru umblă-ncolo-ncoace Doi abia ies din găoace. Iar sub aripă mai are Încă patru oușoare Socotiți și veți afla Puișori, câți va avea? Procesul scrierii șirului numerelor până la 10 se face progresiv. După însușirea numerelor 0 5 am practicat jocurile „Ce numere au fugit?” sau „Ce numere
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
măcar o idee limpede a necesității luptei pentru apărarea păcii, poeta se străduiește să inventeze tropi dintre cei mai curioși, de pură esență formalistă, ajungând până la urmă la următoarea imagine „originală” a păcii: «Să crească o pace nu strâmbă-n găoace, Ci aripă ninsă pe harta Întinsă, Nu șubredă, slabă, spoită-n tabără Ci dreaptă și darnică, Lungă și trainică». (Nina Cassian, Sufletul nostru, EPLA, 1949, p. 46). Pe cât de ermetică este această strofă, pe atât e de hilară. O pace
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Nu șubredă, slabă, spoită-n tabără Ci dreaptă și darnică, Lungă și trainică». (Nina Cassian, Sufletul nostru, EPLA, 1949, p. 46). Pe cât de ermetică este această strofă, pe atât e de hilară. O pace care să nu fie «strâmtă-n găoace», nu «spoită-n tabără» ci «aripă ninsă / pe harta Întinsă» etc, este o idee pe care a Înțeles-o cel mult poeta. Poezia nu cuprinde imagini realiste; cuprinde - În schimb - imagism steril. (Ă). De unde provine formalismul poeziei amintite a Ninei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din aceste sugestii, ori altele mai eficiente au devenit realități, consolidând din mai multe direcții și cu mai multe brațe și mijloace literare edificiul realist-socialist. Pe tron stă încă ideologicul. În ogor: aceeași sămânță. Florile sunt rare, crisalida veghează-n găoace, albatrosul a uitat de Marea Neagră. Semnele emancipării estetice, dragă domnule cititor, par să fie foarte îndepărtate. NOTE ȘI COMENTARII 1. În: Scânteia, nr.2602, 8 mart., 1953: G. Călinescu. - O figură gigantică a istoriei • E. Frunză. - Așa ne-nvață Stalin
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
gata să renunțe din toată inima la arta lui și la sufletul lui numai ca să poată trăi și el ceea ce alții numesc „bunăstare“ și, totuși (așa pretinde zvonul), când cineva - și, deseori, cineva care-l iubește cu adevărat - pătrunde în găoacea lui nesănătoasă și-l întreabă, îngrijorat, ce-l doare, artistul sau neagă suferința sau pare incapabil să discute despre acest lucru în termeni constructiv clinici; iar dimineața, când până și marii poeți sau pictori sunt, probabil, ceva mai vioi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
asemui decît cu aruncarea undiței Într-un heleșteu. În momentul În care toate posibilitățile păreau să se năruie una după alta, În pieptul meu se stîrni freamătul sîcÎitor al unor larve sîngerii de molii uriașe, gata parcă să iasă din găoace și să-și ia zborul. De Îndată ce se eliberau aceste larve Însîngerate țîșneau drept spre fereastra lămîiatică. O umbră parcă le stătea În cale cînd voiau să treacă prin sticlă și perdele: spatele așa-zisului frate devenise scut negru. Ele Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
categoria „The best of Romanian communism” ar fi numit-o Uteciștii eroi, comuniștii de mâine. Trecerea de la pionierat la UTC (Uniunea Tineretului Comunist) a fost și saltul de la copilărie la adolescență, de la wonder world la impactul teribil al ieșirii din găoace. Spre deosebire de mândria mea din prima zi de pionierat, motivația de bază la intrarea în UTC a fost aceea că urma să-mi petrec mai mult timp cu secretarul acesteia, de care eram vag amorezată la cei 14 ani când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
peste tine ca blândețea unei fulguiri nesfârșite, timp, Moarte, iubiri, iertări și părăsiri ningând peste tine și tu, în fața ta stând, ridicând paharul și ciocnind cu tine, să-ți zâmbești surâzându-ți bucuros de regăsire, în cârciuma devenită dintr-odată găoacea din care, după ce beția se va sfârși, celălalt va pleca, iar tu, rămas singur, ai să uiți care, de fapt, dintre voi a plecat, unde s-a pierdut, ce hău izbăvitor l-a mistuit. Ocoleam biserica aceea, gândindu-mă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
manechine, cum le urmărește mișcările șoldurilor, ochii, gurile și face la fel, pentru că știe că e sexy. De-abia se obișnuiește cu corpul ăla al ei, nu realizează Încă ce are și Învață ca un pui de-abia ieșit din găoace. Nu-i așa că e fenomenal s-o vezi? Mmm, absolut fenomenal. De-a dreptul pasionant, ce să zic, m-am gândit, dar m-am mulțumit să-l dau la o parte de pe mine și am anunțat că mă Întorc imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dar eu mă opun, vreau să știu ce se întâmplă aici, de ce nu îmi explică nimeni, este soțul meu, sunt soția lui, adaug eu, iar cuvintele se strivesc de podea, țopăie la picioarele medicilor ca niște puișori abia ieșiți din găoace, fără să fie încă în stare să zboare, ei se adună în jurul lui ignorându-mă, doar cel mai tânăr dintre ei, cel care a intrat ultimul, îmi spune, așteptați afară, după vizită va veni cineva să vă vorbească. Mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a format, poate, În seara aceea, la Rio, În timpul ritului, dar numai la Întoarcerea mea În patrie s-a produs explozia. Lentă, fără bubuituri, astfel Încât ne-am trezit cuprinși toți În nămolul materiei grosolane, unde făpturi ale verminei ies din găoace prin generație spontanee. Mă Întorsesem din Brazilia fără să mai știu cine eram. Mă apropiam acum de vârsta de treizeci de ani. La acea vârstă, tatăl meu era tată, știa cine este și unde trăiește. Rămăsesem prea departe de țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cabine, dezbrăcați, străbătând o scurtă pârtie de gheață sau zăpadă și plonjăm în apa caldă, peste care planează un nor de abur atât de dens, încât vizibilitatea e redusă doar până la doi-trei metri, și înotăm, fiecare izolat în strania lui găoace de ceață. Majoritatea înotătorilor preferă Baia Exterioară, care-i mai potrivită pentru înotul de performanță, una dintre mândriile orașului nostru. Baia Interioară e frecventată în mod obișnuit de un anumit gen de femei - nu vreau să spun prostituate - ci femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a învins el! Și are vreo importanță?“ Se îndepărtă, retezând cu brațul crestele înspumate, mai departe, tot mai departe, către împărățiile mării în care uscatul nu a fost niciodată văzut și nici nu s-a auzit despre el. Deodată, în găoacea verde, legănată, dintre două valuri, văzu jos, sub el, ceva alb care i se păru la început a fi o pungă de plastic plutind. Pe urmă avu impresia că e un pește mort, dar când văzu creatura mișcând gândi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mereu, înseamnă a simți nevoia să te dărui. Asta îmi lipsise prin urmare! Apoi am extins această concluzie. În toate dădusem dovadă de prea puțină generozitate, de prea mult egoism. Trebuia să caut prilejuri să fiu generos, să ies din găoacea mea. Într-o seară, am observat de la distanță un cerșetor așezat la un colț de stradă. Imediat mi-am zis: "Iată o ocazie". Ca să ajung mai repede, am pornit printre mașini. Șoferii mă claxonau cu furie, dar eu nu-i
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
crăpătură. Dacă n-o găsești, încerci din nou. Ca în peștera din mlaștină. N-ai altă șansă decât să pipăi zidul mai departe, căutând fisura care trebuie să existe undeva... Căci eu nu pot, domnilor, să dorm liniștit într-o găoace. M-am gândit la necunoscuții care au dirijat aici trenurile spre nicăieri. Cum au suportat și nu s-au dus în mlaștină să uite? Dar, oare, n-au făcut tocmai asta? Pustiul e în stare să sălbăticească un om. Aici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ai ușurat efortul de a te transforma într-o victimă. Te-ai închis în casă și le-ai lăsat strada. Când ai deschis ochii, ei se aflau deja pe la toate răspântiile. Ai zis că nu vrei să trăiești într-o găoace, dar ai făcut totul pentru asta. Ca și mine, poate... După cum vezi, mă socotesc parte în proces. Într-o noapte visam că mergeam pe marginea liniei ferate. Mă simțeam descurajată și vroiam să termin cu toate. Ceva nu ți-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
era iezit cu hatie de nuiele și bolovani ce țineau malurile lângă moară, să nu le rupă viitura. Peste hatie apa spumega, scânteind argint sfărmat. Prin sfor, plutea de-un timp o vârșă veche. Sărea peștele în spumă. Într-o găoace de piatră picura un fir de apă. M-a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel. Deslușeam un glas. Am avut atunci aievea în față vedenia feti-mea deșirând tortul de in în cerdac
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
prânzului de pe burta colegei mele de salon, și încă unul, fragil, care nu știu dacă va persista : mirosul pielii ei, atunci când o țin în brațe, la fiecare patru ore, un miros moale, de puf umed de porumbel abia ieșit din găoace. E încă atât de curată, prin corpul ei mic trece doar laptele pe care nu credeam c-o să i-l pot da. Da, alăptez, cred că am reușit și transmiterea prețiosului colostru, stai liniștit, Herr Doktor. Aștept să ne cunoaștem
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
Acum cine-i trist?. în timp ce-și ștergea o pată de vopsea cu un ziar înmuiat în terepentină, observă reclama pentru un film numit Pilot de încercare. Un cap vînjos și ușor îndurerat se uita spre cer dintr-o găoace matlasată de care atîrnau microfoane, cabluri și cadrane de telefon. O femeie înfățișată din profil se afla în apropiere, cu spatele la pilot, dar aruncîndu-i zîmbete provocatoare. Avea păr negru tuns scurt și buze ca ale lui June Haig. Era în picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prin încăpere și mușcă din urechea ta... (PARASCHIV se zbuciumă, cade pe jos, se zvârcolește, urlă.) Vreau să fiu judecat chiar acum! Chiar în secunda asta! (Așteptare. Secunda zbârnâie prin aer.) Vreau să mărturisesc tot! (Cuvântul tot se desface din găoacea sa aeriană și plesnește pe buzele actorului.) Vreau să spun tot. Am în mine o bășică de venin... O port subsuoară... (Pauză. PARASCHIV, îngenuncheat, încercând să-și smulgă subsuoarele.) Eu am dat drumul șarpelui din cușcă! Eu i-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vopsit verde și cu grădinița de regina nopții, fu surpată și ultima rămășiță de judecată din capul ei încă plin de cârlionți. Cablurile erau tăiate. Vaporul o porni în știrea Domnului pe ocean. Mutată prin grija unei vecine într-o găoace de beton undeva pe șoseaua Colentina, Paula Dotty pierdu în sfârșit orice legătură cu țărmul. Și iată cum astfel i se împlini visul, ei care nu trecuse niciodată de Lehliu; călătorea acum printre constelații și livezi nemărginite de bananieri, plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
quälenden Sorgen. Sein leerer Leib durchstreift die Welt, und kargen Lohn dafür erhält. Triffst du die beiden getrennt allerwärts verbrenn den Leib, doch schone dies, sein Herz. În engleză? Aici al lui Howard Campbell spirit zace Eliberat de-a trupului găoace. Golit, pământul trupul lui colindă, Primind atât cât poate să pretindă. De e ca spiritul de trup să se despartă, Să-i arză trupul, inima aici fie-i cruțată. S-a auzit o bătaie în ușă. Cel care bătea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]