834 matches
-
nu ne ucide ceea ce-nghițim și în stomac ajunge, ci grăbit ceea ce iese prin urâte vorbe din acesta, cum în sine, nici copacul nu este o amenințare care să ne-alunge, ci doar săgețile din el cioplite, ce grav ne găuresc creierul și vesta. 21. Reperaj: clarinetul plânge, contrabasul gâfâie, tobele strănută și tușesc, pianul mă mângâie blând, chitara în inimă-mi vibrează, de nimic nu-mi pasă, mi se fâlfâie de toți și de toate, ascultându-mă, viața mi-o
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Sfântă Evanghelie Atunci și el și casa lui, în DOMNUL s-au Botezat Iar Dregătorul Cetății, pe Sfinți în lanțuri i-au legat... Pe Filip cu capu-n jos, în chinuri l-au răstignit Și în timpul Rugăciunii, gleznele i-au găurit... Atuncea duhul către Ceruri, lui IISUS și-a dăruit ! Iar Pământul în cutremur, pe cei răi i-a înghițit... .................... Sfanțul Apostol și Evanghelist Matei A fost un evreu de neam...un vameș preastrângător Supus Imperiului Român și urât de-al
SFANTUL APOSTOL ȘI EVANGHELIST LUCA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383980_a_385309]
-
și se cutremură, din pricini, cică, “misterioase” (niciodată, de când este istoria valahă, Pământul nu s-a cutremurat pământul, “cu de la sine putere”/inițiativă”, la Galați!)... De fapt, pentru că nu mai stau plăcile gliei adânci una peste alta, căci a fost găurit pământul, de sondele ucigașe și de călcătura bestială, de sauriene hrăpărețe, ori de mamuții, pânditori și ucigași, a geofonilor! Ca și în sudul Dobrogei... ...Apocalipsa a început. Năvălitorii Întunericului și-au suflecat mânecile și au început Seceratul- Cel-de-pe-Urmă. “Regii și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
o trăsnaie, e stilul lui. Nu el, pe vremuri, într-o reprezentație - când Teatrul exista cu adevărat -, jucând rolul lui Hamlet, a făcut ce a făcut și a sfârșit povestea în picioare? Prințul, în viziunea sa, în loc să moară, și-a găurit cu spada toți inamicii, apoi a început să răcnească în fața sălii, toată un val de indignare: „Nu vă bucurați că am scăpat? Și așa au murit prea mulți în seara asta, vinovați și nevinovați! Hamlet și-a învins destinul! Priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în locuri diferite; aproape că nu există om care să nu îl fi văzut, în carne și oase, măcar o dată, de parcă nimeni nu mai doarme în Stațiune. Numai mincinoși. Magistratul întreține un zvon care-i convine, poate oamenii lui mai găuresc țeasta cuiva. A mea, a Actorului, a Filozofului. Actorul a înnebunit de tot; umblă îmbrăcat ca o muiere, zice că așa se purta Socrate. Bântuie străzile, crâșmele, ia cafenelele la rând, vrea să simtă mai bine spiritul cetății, spune. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
captivă, un vultur alb. Dedesubt, ca semnătură, Kikau Khasut. Nimeni nu știe despre ce e vorba, dar înscrisul are destinație precisă. Romancierul a mirosit ceva, a fost zărit, furișându-se, noaptea, în preajma Domeniului. Peste tot își vâră nasul. Poate îi găurește și lui Intendentul pielea; în urmă cu trei zile, a tras asupra unui pădurar, alt curios. Ancheta a stabilit că se urcase pe gardul Domeniului. Dacă va scăpa cu zile, va fi judecat. Inspectorul venit din Capitală a stabilit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
beți? Pilotul îl privi cu coada ochiului și îi răspunse cu vădită acreală: — Să bem? Apa asta? Crezi că am de gând să merg în patru labe, căcându-mă tot drumul? Nu. Nu vrem să bem. E pentru radiator; l-a găurit o piatră și trebuie să-i punem apă tot timpul. — În cazul ăsta, ar fi bine să nu scoateți apa. — De ce? Pentru că apa asta este doar de băut. Dacă aveți de gând s-o puneți la mașină, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
clădiri unde trăiesc și chiriași din cealaltă margine politică, care, într-o atitudine deplorabil de revanșardă, ar putea, ca să folosim un termen suav, să îngreuneze plecarea celor ce se retrag, dacă nu chiar, mai grosolan, s-o împiedice total. Ne găuresc cauciucurile mașinilor, spunea unul, Înalță baricade pe paliere, spunea altul, Blochează lifturile, sărea un al treilea, Pun silicon în încuietorile automobilelor, întărea primul, Ne sparg parbrizele, opina al doilea, Ne agresează când punem piciorul afară din casă, avertiza următorul, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
căcat, infiltrați, trădători, fii de cățea, acum înțelegem de ce vă aflați aici, ați venit ca să-i demoralizați pe oamenii decenți, dar dacă credeți că o să vă lăsăm să plecați, e mai bine să vă luați gândul, dacă e nevoie, vă găurim roțile, poate învățați să respectați suferința altora. Telefonul sună în biroul prim-ministrului, putea fi ministrul apărării sau cel al internelor, sau președintele. Era președintele, Ce se petrece, de ce n-am fost informat la timpul cuvenit despre învălmășeala de la ieșirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se întoarcă la providențial, s.a., să se odihnească până la ora prânzului, poate chiar să doarmă puțin, să compenseze somnul pierdut în timpul blestematei nopți pe care trebuise s-o suporte, dialogul dificil cu ministrul, coșmarul, țipetele soției medicului când albatrosul îi găurea ochii, dar ideea de a se duce să se închidă între pereții aceia mohorâți îi păru respingătoare, nu avea nimic de făcut acolo și cu atât mai puțin să se ocupe cu trecerea în revistă a armelor și munițiilor, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu totul, Aveți vreun motiv special să spuneți asta, Nu, am spus ca să spun ceva. Comisarul mințea, fraza completă căreia nu i-a permis să-i iasă din gură ar fi fost alta, Dea domnul ca albatrosul să nu-ți găurească ochii. Câinele se apropiase gata gata să atingă cu botul genunchii comisarului. Se uita la el și ochii lui spuneau, Nu-ți fac rău, nu-ți fie teamă, nici ei nu i-a fost în ziua aceea. Atunci comisarul întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
urmat de umbra unui trup În cădere, arătă printre strigătele de bucurie ale trăgătorilor că cel puțin una din săgeți Își atinsese ținta. Ici și acolo, pe acoperiș, poetul văzu cum se luminau punctele roșiatice unde acoperământul din lemn fusese găurit de loviturile săgeților. Între timp, reflecta neliniștit la ce era de făcut. Prin poarta larg deschisă a bisericii zări siluetele confuze ale altor oameni În mișcare. Se aruncă brusc Înainte, ajungând până la claustrul abației prin poarta smulsă din țâțâni. Purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fabrică de bere, zise Kindermann. Te referi cumva la fabrica de bere Schultheiss? zise Rahn. — Ea crede că asta trebuie să fie, deși nu pare să fie un loc în care merg mulți oameni. Unele butoaie sunt vechi și au găuri. Ea poate să vadă afară din unul dintre ele. Nu, draga mea, nu ar fi foarte bun pentru a păstra berea. Sunt perfect de acord. Hildegard șopti ceva ce nu am reușit să aud. — Curaj, dragă doamnă, zise Rahn. Curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > FURĂM SCLIPIRI DE SUFLET Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1067 din 02 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Tăceri de cimitire îmi găuresc membrana Iar zgomotul de mâine eu n-o să-l mai percep Fascicule de gânduri îmi alterează hrana O nouă zi de ieri, nu pot să mai încep Prin scuze perimate, lăsăm momente-n spate Iar alibiul sigur se sfărâma timid
FURĂM SCLIPIRI DE SUFLET de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362923_a_364252]
-
de unde se vedea fiordul și ieșirea spre Atlantic. Malul celălalt își prezenta frumusețea munților înzăpeziți în depărtare. Nu existau construcții pe el decât într-o anumită zona mai în stânga mea. Cred că era ceva minier că se auzeau picamăre care găureau stânca și niște excavatoare ce dislocau roca. Mai puteam observa câteva crescătorii de somoni. Aici somonii se cresc în mijlocul fiordului în niște cuști metalice. Zilnic venea o ambarcațiune și le dădea de mâncare. De fapt nu sunt niște cuști simple
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
Cică din vina călătorilor : că nu plătesc mai mult. Și mai mult! Tot mai mult! Huo, că vine Garda Financiară! Și poate nu are cu ce pleca. Dacă se strică vremea, sunt vinovați cei de la drumuri. Că se țin de găurit șoselele patriei ! Că n-or avea altceva mai bun de găurit, domnule!) În fine, dacă se defectează, cum spuneam mai devreme- Doamne ferește !, șoferul, vinovat este destinul ! Adică ,domnul ADAM, că a fugit din rai. Pe jos. Cu doamna EVA! Prin
CÂTE-UN HOP-HOP-HOP,PÂNĂ N-OM MAI FI DELOC! de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363354_a_364683]
-
mult! Tot mai mult! Huo, că vine Garda Financiară! Și poate nu are cu ce pleca. Dacă se strică vremea, sunt vinovați cei de la drumuri. Că se țin de găurit șoselele patriei ! Că n-or avea altceva mai bun de găurit, domnule!) În fine, dacă se defectează, cum spuneam mai devreme- Doamne ferește !, șoferul, vinovat este destinul ! Adică ,domnul ADAM, că a fugit din rai. Pe jos. Cu doamna EVA! Prin urmare ajungem de unde ne-am pornit. În raiul/iadul îndoielii : vine
CÂTE-UN HOP-HOP-HOP,PÂNĂ N-OM MAI FI DELOC! de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363354_a_364683]
-
pândesc c-un binoclu în infraroșu Cum omul coboară din ce in ce mai des din maimuță și uită ferestra deschisă Cerul rămâne iar vacant La pian semnez o cerere de punere în posesie muzicală Brusc un glonț că o scrisoare de dragoste îmi găurește autoportretul Lăsându-l natură moartă cu doi îngeri și-un covrig în do minor Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografica: AUTOPORTRET ÎN ALB / Costel Zăgan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1082, Anul III, 17 decembrie 2013. Drepturi
AUTOPORTRET ÎN ALB de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363363_a_364692]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > PRIN NISIPURI AMARE ȘI UITĂRI Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Prin nisipuri amare și uitări Durerile îmi inundau memoria îmbâcsita Cu umbrele unui vis bizantin ... Creierul găurit de așchiile trădării Își rostogolea căderea în destin . Ziua își apunea genele în gânduri străine, Când în unde cenușii și agitate Când fericirea își stingea lumină , Trasata de cercurile grii . Trebuia să purtăm grijă ramelor Ce ne-au încadrat în
PRIN NISIPURI AMARE SI UITARI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362535_a_363864]
-
priveliște minunată de unde se vedea fiordul și ieșirea spre Atlantic. Malul celălalt își prezenta frumusețea munților înzăpeziți. Nu existau construcții pe el decât într-o anumită zona mai în stânga mea. Cred că era ceva minier că se auzeau picamăre care găureau stânca și niște excavatoare ce dezlocau roca. Mai puteam observa câteva crescătorii de somoni. Aici somonii se cresc în mijlocul fiordului în niște cuști metalice. Zilnic venea o ambarcațiune și le dădea de mâncare. De fapt nu sunt niște simple cuști
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
singur cum pot. Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa din azbest, pe care o aveau pantofii, dispărea la prima ploaie sau se găurea din cauza pietrișului pe care îl călcai. Îi cumpărase și ea din bugetul familiei, disponibil pentru această nouă perioadă din viața mea. Ieșind cu greu din canal, undița nu am mai gasit-o, dar nici timp să o caut nu am
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
singur cum pot. Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa din azbest, pe care o aveau pantofii, dispărea la prima ploaie sau se găurea din cauza pietrișului pe care îl călcai. Îi cumpărase și ea din bugetul familiei, disponibil pentru această nouă perioadă din viața mea. Ieșind cu greu din canal, undița nu am mai gasit-o, dar nici timp să o caut nu am
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
ieftin. - Sărut mâna mamă! Sărut mâna tată! Bătrâneii abia au putut să deschidă ochii. - Ai greșit poarta, domnule dragă! Oricum, rachiul l-am gătit, nu am cu ce să vă servesc, răspunse bătrânul cu vocea hodorogită de mahorcă, ridicând pălăria găurită de molii de pe ochii încețosați. - Sunt eu, băiatul tău, am plecat de acasă acum 20 de ani. M-am însurat, uite soția, tata-socru ... - Să fiți sănătosi! Zici că ești băiatul meu? - Da, m-ai uitat? - Am uitat. Aveam mulți băieți
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]