227 matches
-
Toader Strîmbu. Primarul întrerupse energic: ― Ia mai țineți-vă gura, măi, că pe urmă mă supăr! Eu vă vorbesc frumos, iar voi dă-i, și dă-i cu prostia! Apoi așa nu ne împăcăm, fraților! Marin Stan, cu o privire galeșă, caraghioasă, întrebă deodată: ― Don' primar, eu poate c-am băut ceva, nu zic, dar matale cu plutonierul ce-ați cătat azi-noapte la boierul cel bătrân, ai? ― Dar ce, tu crezi că noi ne ascundem de tine ori de cineva? ripostă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
străbătu până lângă pat și dădu brusc cu ochii de Nadina. Se buimăci, parc-ar fi fost vie. Glasul i se uscă în gâtlej, numai buzele i se mișcau, arse. Aproape goală, Nadina se uita tocmai la dânsul cu priviri galeșe, în care însă juca un dispreț jignitor. Oamenii se holbau ca și dânsul și nici nu cutezau să deschidă gura în prezența ei. În sufletul flăcăului răsărise întîi numai bucurie, ca și când ar fi regăsit ceva ce căuta în zadar. În
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
locul loviturii ca stropii de sânge dintr-o rană. Câteva țăndări îl plesniră peste obraji, zgîriindu-l ca niște gheare de pisică. Petre lovea repede, gâfâind lacom. Trupul Nadinei, ciopârțit, se scoroji în zdrențe de carton, dar ochii rămaseră disprețuitori și galeși, chiar când figura se umplu de crestături. ― Dați, băieți, ce stați! răcni Petre cu ochii însîngerați de mânie. Parcă de mult și numai atâta ar fi așteptat, oamenii se năpustiră, în câteva clipe sfărâmară tot ce se găsea în odaie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
împărtășite de milioane de români, teroarea și umilințele la care a fost supusă elita țării noastre în închisorile de la Aiud și din alte locuri sângeroase de detenție, precum și din lagărele de exterminare de la Canalul Dunărea-Marea Neagră (Saligni, Valea Neagră-Peninsula, Coasta Galeș); un capitol zguduitor este acela în care autorul enumără metodele de tortură aplicate de torționarii din securitate în închisorile și lagărele de exterminare. Prima parte se va încheia cu tabele complete ale profesorilor, absolvenților și studenților Școlii politehnice din Timișoara
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93035]
-
îndreptându-mă de spinare, cu palma stângă plină de sânge! Îi confirm zăpăcit doamnei și i etalez, ca scuză pentru laconism, sângele din palmă, care mă-nfrățea cu inocentul Leonard al lui McEwan. Ași! Încurajată, femeia dă să înceapă o galeșă tiradă pe tema nevoii de cultură, dar pesemne c-am făcut o moacă îndeajuns de agasată ca să-i stopeze orice elan. Îmi pare rău, dar altminteri era peste poate. Tot atunci, un mecanic Metrorex ne salută complice din ochi și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu care am venit și m-am întors în mașină, parazi tându-i 7 + 11 ore - căci am greșit drumul, bașca micii de la Dedulești - vorbindu-le nonstop de i-am extenuat, cred, pe viață de logoreica-mi persoană), Andrei Manolescu și galeșa-i soție, Adina Popescu (ai cărei admirabili părinți m-au covârșit), Ana Maria Sandu, Luiza Popovici, Matei Martin, Adina Dragomir, Patricia Mihail... Mirare. Cum de-au ajuns ditamai Primăria și Consiliul Județean Alba (care a lansat cu această ocazie și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Așadar, jucam jocul. Știam că le plăcea să nu mergi de-a dreptul la țintă. Trebuia mai întâi să le faci conversație, să fii, cum spun ele, tandru. Frazele frumoase nu-mi lipseau, nu degeaba eram avocat, și nici privirile galeșe, căci in armată făcusem pe actorul. Schimbam adesea rolurile, dar întotdeauna era vorba de una și aceeași piesă. De exemplu, rolul în care le vorbeam de acea atracție de neînțeles, de acel "nu știu ce" care nu-și află nici o explicație, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
fiecare colț al bibliotecii borgesiene. Între viață și vis, relația este una de simbioză și corespondență. Pratt este ghidul care deschide, cu o lovitură de baghetă, ușile de ivoriu pe care le văzuse, halucinat, Nerval în coșmarurile sale. „Vis al galeșei Floride și al ostroavelor Antileă” Corto Maltese, marinarul misterios și cinic cu cercel în ureche, este una dintre acele siluete care intră în memoria mitologică a secolului XX. Însuși numele său trimite, cum sugera Pratt, la acel Maltese Falcon pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Și, cu o spaimă voluptuoasă, am descoperit că era goală pe dedesubt. Ca să mă ajute să-mi înving o eventuală timiditate, făcu și o mișcare greșită, lăsîndu-mă să-i văd coapsele grase și albe până sus. Mă privea cu ochi galeși, aburiți de așteptare și câteva clipe n-a vorbit în mine decât instinctul. Mușcat de dorință, hipnotizat de pulpele albe revărsate în despicătura halatului, eram gata să cad în păcat, când diavolul, tot diavolul, mi-a șoptit că poate și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu o spaimă voluptuoasă, am descoperit că era goală pe dedesubt. Ca să mă ajute să-mi înving o eventuală timiditate, făcu și o mișcare greșită, lăsându-mă să-i văd coapsele grase și albe până sus. Mă privea cu ochi galeși, aburiți de așteptare și câteva clipe n-a vorbit în mine decât instinctul. Mușcat de dorință, hipnotizat de pulpele albe revărsate în despicătura halatului, eram gata să cad în păcat, când diavolul, tot diavolul, mi-a șoptit că poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stătea în pragul camerei de zi, cu ochii ei negri ațintiți asupra lui Jack. — Mă bucur să te văd. Nu te-ai schimbat deloc. Cu siguranță, ea era cea care nu se schimbase. Își păstrase frumusețea exotică, ochii mari și galeși care străluceau pe chipul ei delicat, pe care tunsoarea ei puțin băiețească îl punea și mai bine în evidență. Avusese întotdeauna aerul unei madone italiene, cu pielea ușor creolă, ochii căprui închis, un aer înșelător de seninătate. Dar ceea ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și cad pe rime, Dar nu-i nimic, sunt destul de puține. Privesc în sus, Iar ele, uite, s-au dus! Mă așez pe marginea lumii Și zăresc: urmele gri...gri...gri... Dacă... Dacă cerul plânge, Plângi și tu, Chiar dacă viața galeș ți-a zâmbit. Dacă melancolia te cuprinde, Nu poți să o lași, Chiar dacă surâsul soarelui Îți face cu ochiul. Dacă durerea îți zdruncină gândul, Alină-l, legându-l pe sforile trecutului. Dacă nu mai ai cuvinte, Le găsești la capătul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lacrimii din rugăciunea către cel ce nu mai vine de a te reda orbirii în care te-ai născut, cobora zbaterea paserii ascunse spre îngemănarea coapselor, făcea smoaticele argintii-arămii, cocleală de dorință și sclipire a prunceniei neîntinate, le silea în galeșe unduiri și aprige sfârlituri să se înfioare, ca răsfirate de atingerea unui vânticel nestatornic, dându-i șovăitoar, întrebătoar, fremătător atât de râvnite târcoale, necutezând să-și ostoiască goana, să încenunche și să sărute sfios soreanca, să-i șoptească dorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu i-a trecut neobservat faptul că în sat erau doi sau trei războinici a căror cruzime probabil că lăsa mult de dorit. Cu părul lăsat liber până la umeri, cu silueta mlădioasă și penisul legat între fese, îi aruncaseră priviri galeșe în timpul cinei. O femeie miorlăi în depărtare. A fost o tânguire îndelungată și profundă, de infinită plăcere, și îi veniră în minte acele lungi nopți de încordare, când se străduia ore întregi să o facă pe Lola să scoată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
neieșind decât când se încredința că nu a părăsit casa, Aurica începu să invite pe Felix la ea, chemîndu-l personal, sub felurite pretexte, chiar sub ochii celorlalți. Aglae nu se arăta potrivnică acestor manevre, ba chiar le ajuta prin priviri galeșe față de Felix sau prin dispariția la vremea oportună. Începuse a nu-l mai primi în salonul cu picturi, ci, sub pretextul de a-i arăta ceva special, îl chema în odaia ei de dormit și-l punea să stea în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
totul în voia simțurilor, și atât el cât și Georgeta fură fericiți în acest joc care avea savoarea primejdiei, fără a fi propriu-zis amenințați. La plecare, Georgeta îl privi pe Felix cu o simpatie adâncă și-i șopti cu un galeș reproș: - Felix, să nu te îndrăgostești de mine! Fii impertinent, așatrebuie să fie un bărbat! Ți-o spun pentru binele tău. Felix se simțea fericit. Era absurd să tăgăduiască acest lucru. Se simțea mai ales ocrotit de toate împrejurările și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
reverse, în valuri, din hârdăul emisiunii "De la unu la trei", otrăvind câmpurile înconjurătoare și opărind vegetația. Teribila crainică bolborosea ca și cum ar fi ținut chiar atunci, pe sub fuste, între pulpele-i smochinite, toate obiectivele economice și social-culturale ale României - cineva dintre galeșii ei ascultători o implora, în direct, la telefon, să i-l arate p-ăla sau p-ăla - și Victoria se îndura, scotea, dintre lenjeriile-i foșnitoare, obiectivele și le expunea, sonor, pe rând, ascultătorilor. Umbla pe la fund și trântea și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
enorm), pe fața micuță. - Cum te cheamă pe tine? o luă direct din servă Genel, el pe ea. Fără a-i mai da răgazul să-și ascundă cariile prietenoase sub pielea subțire a obrajilor. - Habar dacă mai știu... se fâstâci galeșă gudulanca, întrebîndu- se dacă n-ar fi fost mai intelectual să-și fi îmbrăcat tricoul mov. Oricum nevărgat, necangrenat de crustele sărate ale transpirației. Genel se și înființă în inima ei, înhățîndu-i și palpîndu-i șoldul jilav. Palma îi era fierbinte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
inevitabil, după numai trei zile, Ulpiu devine Viorelul preferat. Lucrul încetează, uneltele sânt părăsite de fiecare dată când, în toiul amiezii, stăpâna apare și se apropie cu pași legănători de Viorel. 168 DANIEL BĂNULESCU Înfiorător pare faptul că este și galeșă. Femeie de bună condiție, odraslă de extracție dovedit aristocrată, sporovăiește cu el, presară un pic de conversație spirituală și, deodată, slip! c-o mișcare abilă a mâinii, îi înlănțuie capul în cravașă și îl plesnește la fund. Canarul, câinele, pisica
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fastul cortului regal, „duzini de candelabre”, sticle cu vinuri spaniole și calabre, un cerb de patru ani Încins cu șiruri de fazani, două piramide de fructe aduse din Asia și, peste tot, femei cu sînuri rotunde și ochi „ce-noată-albaștri În galeșă văpaie”. Acolo - austeritate, aici - desfătare, orgie sălbatică; acolo - oameni „tari de vînă și oțeliți În foc”, aici - juni magnați „pe perne de mătasă”, moleșiți de chefuri...; acolo - românii descîntă topoarele, aici - leșii dezmiardă paharele și trupurile femeilor; acolo - o pregătire
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și se fotografiase cu pampon. Semăna puțin cu Hagienuș, cu toate că slab, neavând nimic de intelectual. Fizionomia îl trăda ca pe un farsor, capabil de toate nebuniile. Fata, într-altă fotografie, părea foarte frumoasă. Fața îi era prelungă, zâmbetul spiritual și galeș, ținuta liberă și sportivă. În ochi, însă, ca și Hagienuș, avea un mic râs viclean. Hagienuș se înverșuna să-i demonstreze lui Ioanide calitatea fizică a copiilor săi, scoțîndu-i tot soiul de fotografii. Deodată, foarte emoționat, zise: - Păcat că n-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spânzurat pe un braț. - Să trăiești! Ce-i cu dumneata? Ce ai? Suflețel nu arăta deloc rău la față, era ca de obicei râzător, numai părul îi era albit complet. - Sunt bolnav, poftim, am diabet! Gaittany lăsă capul ca reproș galeș pe un umăr. - Ce diabet? N-ai nici un diabet! Mi-au spus! Ai avut o glicozurie de natură nervoasă. Nimic în sânge. . - Nu-i de-ajuns? Mi-a albit părul, mi s-a distrus ficatul. . - Din ce, domnule? Ce ți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-n ochii-i limpezi raiul s-a-ntrupat.../ și frumusețea-i fără-asemuire/ Se întrecea cu dulcea ei simțire.// Cinstită, cumpătată și cuminte,/ și dăscălită-n orișice privință,/ Plăcută îndeobște la cuvinte,/ Miloasă, mândră, dornică ființă,/ și-n toate dovedind îngăduință,/ Cu suflet galeș, lunecos din fire [subl. n.]” 984 . Caută mereu să fie protejată, să găsească la cei din jur siguranța de care avea nevoie. O întâlnim în această ipostază, în debutul poemului, când cere ajutorul lui Hector, după plecarea tatălui ei trădător
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-n ochii-i limpezi raiul s-a-ntrupat.../ și frumusețea-i fără-asemuire/ Se întrecea cu dulcea ei simțire.// Cinstită, cumpătată și cuminte,/ și dăscălită-n orișice privință,/ Plăcută îndeobște la cuvinte,/ Miloasă, mândră, dornică ființă,/ și-n toate dovedind îngăduință,/ Cu suflet galeș, lunecos din fire [subl. n.]” 984 . Caută mereu să fie protejată, să găsească la cei din jur siguranța de care avea nevoie. O întâlnim în această ipostază, în debutul poemului, când cere ajutorul lui Hector, după plecarea tatălui ei trădător
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
drum; Da, eu, În piuitul slab al păcii, Nu jindui să-mi petrec răgazul altfel Decât privindu-mi umbra lungă-n soare Și cugetând la strâmbăciunea mea. Deci, cum nu pot să fiu nici curtezan, Nici să mă-mbii la galeșe taifasuri, Mi-am pus În gând să fiu un ticălos, Urând huzurul zilelor de azi. Urzeli am Înnodat, prepusuri grele, Prin bete profeții, scorneli și vise, Pe rege și pe Clarence, frații mei, La ură să-i asmut, mistuitoare 1
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]