1,127 matches
-
ani în care s-au aflat sub control român. După 450 , Imperiul Român de Apus s-a redus doar la Italia. Britania a fost abandonată, în Africa română s-au instalat vandalii, în Spania s-au instalat vizigoții și suevii, Galia a fost împărțită între vizigoți, burgunzi, alamani și franci, iar Pannonia a fost stăpânita de ostrogoți, toți aceștia aflându-se sub conducerea unor căpetenii, ce depindeau nominal de imperiu în calitate de "foederati", noile formațiuni fiind regate romano-germanice de sine stătătoare. Aristocrația
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
a promova acest joc în România. Originea jocului de bile urcă în antichitate. Grecii le utilizau în gimnaziile lor ca exercițiu de forță. Romanii însă au făcut un joc de adresă și l-au introdus în Franța când au cucerit Galia. Spre sfârșitul celui de-al XIX-lea secol, jocul a revenit la modă în Provence cu bile înțesate de cuie. Denumirea "pétanque" s-a născut în cursul unei partide disputate în localitatea La Ciotat (80km de Marsilia). Ped tanca a
Pétanque () [Corola-website/Science/303810_a_305139]
-
linii mari exemplul francilor, prima alianță tribală germanică, care i-au împiedicat pe romani să se extindă la nord de Rinul Inferior și care ulterior au invadat provincia romană Germania Inferior. Încă din primul secol, Rinul a devenit granița dintre Galia romană și triburile din Germania. Popoarele germanice, celții și triburile mixte celto-germanice s-au stabilit în ținuturile situate de-a lungul ambelor maluri. Romanii au grupat aceste teritorii în două provincii, Germania Inferior și Germania Superior, situate de-a lungul
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
din ceea ce sunt acum Bavaria și Austria, ajungând la văile din Alpi până în secolul al VIII-lea. Conform Historia Augusta, locuitorii confederației în secolul al III-lea au fost încă numiți simplu „germani”. O parte din popularitatea lui Proculus în Galia, un uzurpator imperial din anul 280, se datora succesului din lupta lui împotriva alemanilor. i, ulterior, au devenit națiunea „Alemania”, care a fost uneori independentă, dar cel mai adesea a fost condusă de franci. Numele de Germania și limba germană
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
Ei locuiau în 100 cantoane (4.1) din care 1000 de tineri pe an, erau aleși pentru serviciul militar, un "cetățean militar" după standardele noastre și prin comparație cu armata romană profesionistă. Ariovistus s-a implicat într-o invazie a Galiei, pe care Germania dorea s-o stabilească. Intenționând să ia orașul strategic Vesontio, el a concentrat forțele lui pe Rin în apropierea lacului Constance, și când au sosit suebii, au trecut Rinul. Galii au cerut la Roma ajutor militar. Cezar
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
Războinicii s-au organizat în bande profesionale și luau taxe de la oamenii liberi. Fiecare nobil putea aduna o medie de cca. 50 războinici. Alemanii au fost continuu angajați în conflicte cu Imperiul Roman.Ei au lansat o invazie majoră a Galiei și a nordului Italiei în 268, când romanii au fost obligați să mute cea mai mare parte a trupelor de la frontiera germană ca răspuns la o invazie masivă a goților din est. Raidurile lor de-a lungul celor trei părți
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
a nordului Italiei în 268, când romanii au fost obligați să mute cea mai mare parte a trupelor de la frontiera germană ca răspuns la o invazie masivă a goților din est. Raidurile lor de-a lungul celor trei părți ale Galiei au fost traumatice: Grigore din Tours (a murit în cca. 594) menționează forța lor distructivă în timpul lui Valerian și Gallienus (253-260), când alemanii conduși de "regele" lor, pe care el îl numește "Chrocus", au distrus regiunile locuite de gali. La
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
a megaliților, datând din perioada neoliticului, acum aproximativ 5000 de ani. Se știu puține lucruri despre această civilizație, învăluită în mister. Revenind la epoca romană, din relatările lui Cezar aflăm că teritoriul actualei Bretanii, aparținea împreună cu toată coasta nord-vestică a Galiei, Confederației Armoricane, nume ce își are originile în cuvântul celtic pentru "regiune de coastă". Confederația era formată din mai multe poapoare celtice, iar unii dintre cei mai cunoscuți erau "Veneții", navigatori de excepție ce locuiau în zona orașului actual Vannes
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
zona orașului actual Vannes, care este numit după aceștia. Teritoriul ocupat de celți nu se limita doar la coasta europeană a Canalului Mânecii, aceștia ocupând și mare parte din Insulele Britanice. După cucerirea romană, Imperiul le încredințează protecția coastelor nordice ale Galiei, iar după retragerea din Marea Britanie în 411, le încredințează paza acestei insule. Sub presiunea atacurilor triburilor saxone, o parte din triburile celtice se retrag din Marea Britanie pe continent, unde ocupă toată coasta Franței actuale, între Bretania și gurile Senei în
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
de la „Novalia”, care în epoca română era un termen generic pentru noile pământuri colonizate, transformate în terenuri cultivabile. Orașul a fost înființat în jurul anului 89 î.Hr. că o colonie de drept latin, cu ocazia acordării cetățeniei latine triburilor celtice din Galia Transpadană. În epoca imperiala "Novaria" era un important "municipium" și era situată pe drumul dintre "Vercellae" (Vercelli) și "Mediolanum" (Milano). Din timpul românilor s-a menținut până în zilele noastre sistemul de străzi perpendiculare. După ce orașul a fost distrus în 386
Novara () [Corola-website/Science/297327_a_298656]
-
ocupat oaza Djerma, învingând tribul garamanților, iar P. Sulpicius Quirinus i-a învins anii 5-6 d.H. pe marmaricani în sudul provinciei Cyrene. Politica estică a lui Octavian a avut în vedere mai ales raporturile cu regii parți și armeni. În Galia, situația era mai clară, mulțumită politicii lui Cezar. Au mai fost desfășurate campanii, însă de mică anvergură, coordonate de M. Valerius Messala și Agrippa. Galia a fost împărțită în patru provincii. În afară de Gallia Narbonensis, cu administrație senatorială, celelalte trei provincii
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
lui Octavian a avut în vedere mai ales raporturile cu regii parți și armeni. În Galia, situația era mai clară, mulțumită politicii lui Cezar. Au mai fost desfășurate campanii, însă de mică anvergură, coordonate de M. Valerius Messala și Agrippa. Galia a fost împărțită în patru provincii. În afară de Gallia Narbonensis, cu administrație senatorială, celelalte trei provincii erau conduse de câte un guvernator și de delegați din fiecare provincie. Dintre provinciile galice, numai Gallia Narbonensis era comparabilă ca mărime cu Italia.. Octavian
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Italia.. Octavian a dispus un recensământ, care a avut loc în 27 î.H. Agrippa a dezvoltat un sistem de drumuri la Lugdunum, aici fiind capitala politică și comercială a celor Trei Galii. Călătoria făcută de Augustus în Spania și Galia a stârnit zvonul că împăratul avea intenția să invadeze Britania, ceea ce nu era pe placul opiniei publice. Însă Octavian a abandonat această idee. Dacă frontiera Rinului a fost opera lui Caesar, limesul de pe Dunăre a fost opera lui Octavian. Nordul
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
ducele Theudebert de Bavaria. Mulți longobarzi din Austria longobardă (din Veneto și din răsărit) s-au raliat lui Ansprand și bătălia a fost angajată asupra Paviei. Aripert a părăsit capitala, ducând cu el tezaurul regal și încercând să treacă în Galia în timpul nopții. S-a înecat însă în râul Ticino, iar Ansprand a fost aclamat ca suveran. Aripert al II-lea a fost ultimul membru al dinastiei bavareze (familiei Agilolfingilor) care a purtat Coroana de fier a regilor longobarzi.
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]
-
(occitană: Aquitània; bască: Akitania) a fost o regiune în sud-vestul Franței de-a lungul Oceanului Atlantic și a Munților Pirinei la granița cu Spania. În vremea Imperiului Roman, provincia "Gallia " (de la "aqua" în latină) ocupa regiunea din Galia dintre Munții Pirinei și râul Garonne și ulterior a fost extinsă până la râul Loara. Spre deosebire de nordul Galiei, Aquitania a fost o regiune puternic romanizată. La începutul evului mediu a fost ocupată de Vizigoți care au organizat un regat, iar apoi
Aquitania () [Corola-website/Science/300167_a_301496]
-
lungul Oceanului Atlantic și a Munților Pirinei la granița cu Spania. În vremea Imperiului Roman, provincia "Gallia " (de la "aqua" în latină) ocupa regiunea din Galia dintre Munții Pirinei și râul Garonne și ulterior a fost extinsă până la râul Loara. Spre deosebire de nordul Galiei, Aquitania a fost o regiune puternic romanizată. La începutul evului mediu a fost ocupată de Vizigoți care au organizat un regat, iar apoi a fost un ducat care din 1154 a fost guvernat de Regele Angliei, dar a revenit Franței
Aquitania () [Corola-website/Science/300167_a_301496]
-
federal Belgia. Actualmente termenul generic se referă la două entități federale belgiene: Regiunea Flandra (, , ) și Comunitatea Flamandă (, , ), ambele conduse de un singur guvern și parlament instituții aflate la Bruxelles În anul 54 î.Hr. Cezar cucerește regiunea în timpul campaniei sale din Galia și o integrează provinciei Gallia Belgica. Regiunea era ocupată de o populație formată din triburi celte și germanice cunoscute sub denumirea de belgi. În secolul al V-lea regiunea este ocupată de triburi germanice și aceasta intră treptat în componența
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
galilor. Romanii, conduși de consulii Gaius Atilius Regulus și Lucius Aemilius Papus, i-au învins pe gali, ceea ce a dus la extinderea influenței Republicii în nordul Italiei. Galii au fost conduși de Concolitanus și Aneroëstes. Roma și triburile galice din Galia Cisalpină au avut relații pașnice pentru mulți ani. În 225 î.Hr., triburile boilor și insubrilor au plătit o sumă mare de bani unor mercenari din Galia Transalpină, conduși de Concolitanus și Aneroëstes, pentru a lupta alături de ei împotriva Romei. Romanii
Bătălia de la Telamon () [Corola-website/Science/324982_a_326311]
-
Italiei. Galii au fost conduși de Concolitanus și Aneroëstes. Roma și triburile galice din Galia Cisalpină au avut relații pașnice pentru mulți ani. În 225 î.Hr., triburile boilor și insubrilor au plătit o sumă mare de bani unor mercenari din Galia Transalpină, conduși de Concolitanus și Aneroëstes, pentru a lupta alături de ei împotriva Romei. Romanii, alarmați de mobilizarea galilor, au semnat un tratat prin care îi oferea generalului cartaginez Hasdrubal control nelimitat asupra Hispaniei. Romanii au apelat la aliații lor din
Bătălia de la Telamon () [Corola-website/Science/324982_a_326311]
-
Sever (235), de către crudul Maximin Tracul (primul împărat de origine barbară și primul din șirul “împăraților soldați”) adusese anarhia militară (253- 285). Aceasta a fost o situație propice pentru migratorii germanici. Goții prădau în masă Dacia, alemanii și francii devastau Galia, vandalii pustiau Pannonia, iar gepizii și longobarzii jefuiau Helvetia și Rhaetia. Aurelianus (270- 275), din cauza atacurilor perșilor din Iran, hotărăște să retragă armata și administrația din Dacia, care este cedată goților. Goții de apus (vizigoții) s-au stabilit în Muntenia
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
mic stat cu capitala la Worms. În 436 hunii îl înfrâng pe regele Gundihar și distrug regatul. Burgunzii au fost incluși în hoardele hune. După moartea lui Atilla (453), burgunzii s-au așezat în în Provența și în teritoriul dintre Galia și Italia care s-a numit Burgundia. În 476, regele Gundobald a unit triburile burgunde într-un regat. După moartea lui Gundobald, Burgundia, slăbita de lupte interne, a fost cucerită de franci (534). În secolul al V-lea, vandalii erau
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
a unit triburile burgunde într-un regat. După moartea lui Gundobald, Burgundia, slăbita de lupte interne, a fost cucerită de franci (534). În secolul al V-lea, vandalii erau sub protectoratul hunilor. După 453, sub regele Gaiseric, vandalii au prădat Galia, au pătruns în Spania și s-au așezat în sudul peninsulei, ce se va numi Vandalusia (Andalusia). Apoi au trecut în Africa de nord (împreună cu alanii) și au cucerit-o. În 476, Gaiseric a întemeiat un regat vandalo-alan cu capitala
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
vizigoții se aflau în Dacia. Invazia hună a venit ca un dezastru. Regele Athanaric și-a ascuns tezaurul. După 453, vizigoții au migrat în Spania unde și-au înființat, după 476, un regat sub regele Euric. Vizigoții stăpâneau Spania și Galia de sud. În 507, regele Alaric al II-lea a fost înfrânt și omorât de franci, vizigoții pierzând teritoriile din Galia. În 711, 7000 de soldați arabi au înfruntat cei 9000 de războinici ai regelui Roderic și i-au înfrânt
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
au migrat în Spania unde și-au înființat, după 476, un regat sub regele Euric. Vizigoții stăpâneau Spania și Galia de sud. În 507, regele Alaric al II-lea a fost înfrânt și omorât de franci, vizigoții pierzând teritoriile din Galia. În 711, 7000 de soldați arabi au înfruntat cei 9000 de războinici ai regelui Roderic și i-au înfrânt. Musulmanii au avansat rapid în Spania și au pus capăt epocii vizigote. În 476, provincia romană Gallia era divizată în mai
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
luat titlul de "Persici maximi". Carus a murit în iulie sau la începutul lui august al anului 283 din cauza unei fulger. După moartea lui Carus, Numerian și Carinus au devenit noii Auguști. Carinus a făcut repede drum spre Romă din Galia, unde sosește în ianuarie 284, în timp ce Numerian a zăbovit în Est. Retragerea română din Persia a fost ordonată și fără opoziție, adr regele persan, Bahram al II-lea, însă, încă se luptă pentru a-și stabili autoritatea. Până în martie 284
Numerian () [Corola-website/Science/321700_a_323029]