174 matches
-
acesta este la urma urmei cel mai bun mijloc de a fugi de sine, însă este de asemenea proiectul științei galileene al cărei patos, cu alte cuvinte condiția ultimă a posibilității, a devenit evident pentru noi. Cu toate acestea, proiectul galilean este cel al culturii moderne în ansamblul său în calitate de cultură științifică ceea ce face din ea, la drept vorbind, nu o cultură, dacă aceasta din urmă este întotdeauna cultura vieții, ci tocmai negarea sa: noua barbarie, a cărei cunoaștere specifică și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vorbi despre om. În ceea ce le privește pe cele dintâi, științele naturii, dreptul lor este deja ceva mai puțin incontestabil decât ar putea părea, dacă este adevărat că ceea ce își dau ele drept obiect este deja o natură redusă, natura galileană a oamenilor timpurilor noastre. Tocmai aceasta este cea care permite definirea acestor oameni și a acestor timpuri. O asemenea natură, în ciuda spațiilor verzi despre care se pretinde că sunt salvgardate în ea, nu este nici verde, nici albastră, nu este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acest act de tematizare și prin el, face din el tocmai "obiectul" său. Între fenomenul primitiv și obiectul-temă al științei intervine, este adevărat, o diferență, diferență constituită de ansamblul presupozițiilor și al deciziilor care definesc această știință. De pildă, știința galileană a ales să excludă din cercetarea sa proprietățile subiective ale naturii pentru a nu reține din aceasta decât formele sale geometrizabile, singurele care se pretează unei determinări ideale și în acest fel "obiective". Am lăsat deja să se înțeleagă ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai întâi cu cea a modului său de înfățișare, o știință, definindu-se în acest fel, își propune ca axiomă metodologică să nu rețină din acest obiect, din "dat", decât ceea ce consideră că are mijloacele să trateze. În cazul științei galileene, este vorba de formele idealizate ale naturii. Ceea ce le rămâne cel puțin științelor care se mișcă în interiorul unei asemenea decizii sunt, am spus-o deja, aceste forme și, corelativ, modalitățile perceperii lor adecvate, adică matematicile înseși, care constituie tocmai metoda
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fundamentală a culturii este, dincolo de îndepărtarea de lume și de timp, să se alăture ei înseși, să citească în istoria celor sosiți înaintea ei propria sa esență, propria sa istorie așadar ca dorită și dictată de această esență. Obiectivismul proiectului galilean nu este așadar, atunci când devine cel al științelor umane, decât o iluzie. Aceasta se construiește și se deconstruiește după cum urmează. Oricare ar fi natura fenomenelor pe care le studiază și modul în care o fac, științele umane întrețin o relație
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dorinței în care își are originea acțiunea lor. Tocmai în interiorul acestei deveniri primitive se recunoaște și se joacă propria sa esență, adică sporirea, și acesta este motivul pentru care ea este în mod identic devenirea culturii. În ciuda obiectivismului său, proiectul galilean presupune în mod inevitabil în științele umane această zestre prealabilă a individului empiric și astfel dubla obiectivare despre care tocmai am vorbit. Însă nu se face știință cu aspectul empiric. Obiectivismul proiectului științific implică stabilirea idealităților în care datul se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și, la modul general, a tot ceea ce ține de experiența concretă a asemenea fenomene și le definește, adică subiectivitatea lor originară și insurmontabilă? Ba mai mult, nu această respingere este oare cea care o motivează și, odată cu ea, motivează proiectul galilean însuși, privit, nu în efectivitatea operației sale și potrivit tematismului său explicit, ci în taina intentio sale, ca fiind el însuși o experiență subiectivă și o voire a vieții, cea de a se nega ea însăși? Din simplul punct de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de care vorbim este în ultimă instanță cea a mănunchiului parametrilor prin care se încearcă a se conferi datelor fenomenului uman o expresie cât mai obiectivă și mai științifică posibil, o expresie matematică. Construcția și deconstrucția iluziei obiectiviste a proiectului galilean aplicat omului ne permite să surprindem în geneza lor interioară ce sunt "științele umane"; ele sunt construcția și deconstrucția acestor științe. Deconstrucția ne face să vedem construcția însă pentru a-i contesta legitimitatea, și aceasta la fiecare dintre fazele sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale, viața avea nevoie de aceste repere pentru a se putea înfăptui și mai cu seamă pentru a putea subzista în cazul de față pentru a schimba bunurile pe care le produce în vederea supraviețuirii sale. Odată cu economia politică adevărul științei galileene aplicate omului, adevărul "științelor umane" în general ne izbește drept în față: pe de o parte, această știință nu se clădește decât printr-o serie de abstractizări pornind de la viață, în procesul care îi substituie acesteia echivalenții obiectivi ideali cuantificabili
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
viață are nevoie, pentru a pune stăpânire pe ceea ce îi revine din produsul global, să evalueze partea sa de muncă din munca tuturor și, astfel, să o măsoare. Când se înfăptuiește în științele umane cărora le-a dat naștere, proiectul galilean este așadar ambiguu, subordonându-se unor motivații cu totul diferite. Uneori este vorba de a îndepărta viața, de a elimina tot ce este "subiectiv" și nu este resimțit decât ca un corp străin științei pe cale de constituire, ca reminiscență a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vorba de a îndepărta viața, de a elimina tot ce este "subiectiv" și nu este resimțit decât ca un corp străin științei pe cale de constituire, ca reminiscență a unei alte epoci, epoca metafizică. Mai mult decât în științele naturii, demersul galilean se lasă recunoscut aici ca autonegare a vieții purtătoare în sine a deznădejdii vremurilor noastre. Alteori, dimpotrivă, îndepărtarea metodologică a vieții împreună cu construirea entităților de înlocuire ale economiei nu este decât un mijloc lăturalnic prin care această viață caută a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în fiece clipă. Marxismul este una dintre cele două mari ideologii ale secolului XX. În ciuda schematismului unor teze devenite deopotrivă catehism politic și doctrină de stat, el poartă în sine și duce până la ultimele lor consecințe principalele tare ale proiectului galilean: deprecierea vieții, a subiectivității, a afectivității, a individualității și, la modul general, a tuturor determinărilor ontologice care constituie esența proprie a acesteia. Realitatea, adevărul nu se găsesc așadar în viață, ci dincolo de ea într-o lume aflată în urmă, în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ei au încetat și unul, și celălalt a fi oameni. Firește, marxismul nu exclude în totalitate morala, ci o lasă să supraviețuiască cel puțin sub forma acțiunii politice. Aceasta își are propriul drept, însă prezintă o analogie îngrijorătoare cu proiectul galilean de îndată ce vrea să resoarbă în sine interesul etic. Căci dacă doar Istoria, Societatea, automișcarea lor trebuie să fie recunoscute drept existențe veritabile, pentru individ nu există altă salvare decât să se contopească cu aceste totalități care îl domină, să se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dintre analist și analizant se situează sau mai curând funcționează ca o înfruntare între niște forțe scufundate în ele însele și prada patosului propriu al fiecăreia dintre ele. Prin aceasta psihanaliza se disociază de științele umane și se opune reducției galileene, mai cu seamă reducției sale lingvistice, în măsura în care, în chiar inima nimicirii umanității de către cunoașterea obiectivistă și de către pretențiile sale exorbitante, ea afirmă și menține, chiar dacă fără s-o știe, dreptul ineluctabil al vieții. Mai grave totuși decât eliminarea vieții de către
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu seamă reducției sale lingvistice, în măsura în care, în chiar inima nimicirii umanității de către cunoașterea obiectivistă și de către pretențiile sale exorbitante, ea afirmă și menține, chiar dacă fără s-o știe, dreptul ineluctabil al vieții. Mai grave totuși decât eliminarea vieții de către demersul galilean și de către multiplele științe în care acesta proliferează și se dispersează se dovedesc a fi consecințele acestuia pe planul vieții înseși și pentru aceasta. Prin faptul că este îndepărtată, atât cât se poate, din tematica cunoașterii obiectiviste precum și din ansamblul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aspect, să o descriem așa cum ne este permis să o observăm în lumea de astăzi pentru a vedea, tocmai, cum ea nu este niciodată o simplă oprire, ci este deja respingere și inversare. Această lume este lumea științei, a științei galileene care a îndepărtat din ea tot ce este subiectiv și subiectivitatea însăși. Numai că nu este posibil a elimina viața. Aceasta nu supraviețuiește numai în interiorul științei ca negândit al acesteia, ci ea nu contenește să se înfăptuiască în determinările sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cataloga aproape tot ceea ce se întâmplă sub ochii noștri. Nu știința în sine, care în calitate de cunoaștere a naturii pe care o definește în procedurile sale este în totalitate pozitivă, ci, am insistat suficient asupra acestui aspect, credința că această știință galileană a naturii constituie singura cunoaștere posibilă, singurul adevăr, în așa fel încât nu există altă realitate, ca realitate adevărată, adică reală, în afara obiectului acestei științe, astfel încât omul însuși nu este real decât în această calitate, iar orice cunoaștere care îl
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la aspectul său material, la producția și consumul bunurilor utile în mod imediat vieții corporale (hrană, sexualitate, îmbrăcăminte, locuință, sănătate), în vreme ce rolul necesităților și bunurilor intelectuale, estetice și spirituale scade progresiv. Și aceasta deoarece 2) în lumea generată de revoluția galileană dezvoltarea vieții și a culturii cedează locul unei dezvoltări tehnice autonome și care tinde să controleze procesul de producție în ansamblul său, ordonându-l și organizându-l după bunul său plac. În așa fel încât 3) individul este confruntat cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care se desfășoară acel universitas al Universității, și înainte de desfășurarea sa? Spațiul de unde viața a fost exclusă și care se definește prin această excludere dată în calitate de condiție a oricărei cunoașteri veritabile, obiective, riguroase, imparțiale, în calitate de condiție a științei este spațiul galilean. Neutralitatea" acestei cunoașteri este cea a acestui spațiu, presupoziția galileană este cea care împinge lumea modernă în tehnică. Universitatea modernă și democratică, care se prevalează de neutralitatea sa, de obiectivitatea sa, nu este lipsită de presupoziție, clădindu-se în spațiul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa? Spațiul de unde viața a fost exclusă și care se definește prin această excludere dată în calitate de condiție a oricărei cunoașteri veritabile, obiective, riguroase, imparțiale, în calitate de condiție a științei este spațiul galilean. Neutralitatea" acestei cunoașteri este cea a acestui spațiu, presupoziția galileană este cea care împinge lumea modernă în tehnică. Universitatea modernă și democratică, care se prevalează de neutralitatea sa, de obiectivitatea sa, nu este lipsită de presupoziție, clădindu-se în spațiul galilean și pregătindu-se să îl reproducă în ea. Și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Neutralitatea" acestei cunoașteri este cea a acestui spațiu, presupoziția galileană este cea care împinge lumea modernă în tehnică. Universitatea modernă și democratică, care se prevalează de neutralitatea sa, de obiectivitatea sa, nu este lipsită de presupoziție, clădindu-se în spațiul galilean și pregătindu-se să îl reproducă în ea. Și aceasta cu o dublă condiție, pe care am recunoscut-o deja, însă a cărei semnificație de moarte este acum mai ușor de perceput: pe de-o parte, ca separarea tradițională Universitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
al lumii tehno-științei devine cel al Universității, ca aceasta din urmă să-și conceapă și să-și desfășoare de acum înainte activitatea "științifică" de cercetare și de învățare ca implicând expulzarea deliberată și sistematică în afara ei a oricărei culturi. Universitatea galileană, aculturală, microcosmică (și chiar, din punct de vedere al culturii, microscopică) nu a fost instaurată dintr-o dată, ci este rezultatul unui proces îndelungat ale cărui faze le accentuează și le reflectă pe cele ale introducerii în Occident a noului principiu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu numai propria sa cultură, ci orice cultură posibilă, așa cum o demonstrează devastarea întregului pământ și eliminarea de către tehnică a tuturor celorlalte culturi. Inițial, Universitatea cuprindea două facultăți principale: de filozofie și de teologie. Cu toate acestea, începând cu epoca galileană apar în interiorul său științele în sens modern. Prima academie înființată de Ludovic al XIV-lea, în 1706, la Montpellier se numește "Academia științelor și literelor". Dihotomia care se instalează atunci între aceste două mari grupe de discipline ridică în privința fundamentului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
numește "Academia științelor și literelor". Dihotomia care se instalează atunci între aceste două mari grupe de discipline ridică în privința fundamentului său o problemă filozofică la care suntem în măsură să dăm un răspuns clar. "Științele" desemnează ansamblul cercetărilor subordonate proiectului galilean și vizând cunoașterea obiectivă a ființării naturale golite de proprietățile sale sensibile și subiective. Literele" au în vedere aceste proprietăți, adică viața transcendentală însăși ca atare. Istoria, literatura, limbile clasice și moderne, filozofia pot foarte bine să vorbească despre una
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
statistice și de alt tip care invadează științele umane, în vreme ce până și ideea unor măsuri de reciprocitate tot atât de fezabile sau chiar necesare ca de pildă o formație filozofică, etică sau istorică pentru juriști, medici, chiar matematicieni pare deplasată. Impactul principiului galilean nu se traduce numai prin refluxul disciplinelor literare, ci și, în interiorul fiecăreia dintre ele, prin subversiunea lor internă. Motivul acestei zdruncinări este general: de fiecare dată când se poate și în toate modurile posibile, chiar absurde, obiectul ultim al cercetării
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]