345 matches
-
și fur din vibrații scânteia aburind de miresmele ce-n suflet le porți.. Îmbătat de tine, mă risipesc în corole și aștept mâna ta să culeagă cântecele zămislite din dor. Apoi te fur și pe tine Și, pe caii cuvintelor, galopez în Țara Viselor, unde mâinile mele să-ți mângâie trupul vibrând.. Iubito, lasă-ți inima să-mi coboare în strune. Leonid IACOB Referință Bibliografică: lasă-ți inima / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 834, Anul III, 13 aprilie
LASĂ-ŢI INIMA de LEONID IACOB în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345879_a_347208]
-
spun din proprie experiență că aurul are tentații mari! CĂPITANUL ARNĂUTU:(ridică pocalul) Atunci să bem și să pornim la drum! Fiecare își ridică pocalul și-l golește până la fund. EXT. / ÎN PĂDURE / NOAPTE Cadrul reprezintă pe cei patru călăreți galopând pe un drumeag din pădure la lumina lunii. Din când în când se aude țipătul unei păsări de noapte. Câte o bufniță îi privește curioasă din tufișuri, apoi fâlfâie din aripi printre ramurile arborilor. Undeva mai departe un huhurez își
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
ne grăbim sau poate să avem grijă cum coborâm. Și iar începea tornada. Îmi plăcea să țin frâiele calului, să pot privi (cât se putea) înainte. Era o stare, o beție greu de descris. Mda! Acum îmi dau seama că galopam de obicei în timpul Apusului, între două stări. Ca un fulg sunt ridicată de brațe puternice. Vrăjită sunt de părul negru, lăsat pe spate, de ochii care aprind stelele în întunecimea nopții lor. Buzele au conturul surâsului regăsit doar într-o
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
suflet. Au o singurătate pe care o regăsesc în ultima vreme și în mine, cea de acum. Devine înspăimântătoare, prezent de dincolo de abis, unde există încă. Sunt în amintirea copilei din mine. Cuprinsă în brațe care mă susțin pe calul galopând pe dealurile ce parcă se prăbușesc în urmă. Cei doi câini lup de munte ai lui, singurii care ne-au însoțit, sunt liniștiți, nu latră. Nu sar a joacă în sus. Parcă ne păzesc de ceva numai de ei știut
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
are de toate, totuși nu este fericit. Pe bună dreptate: pentru că nu știe că este fericit. Și esența vieții nu este să „fii “, ci să știi că „ești“ fericit. Încălecat pe Roib, calul amintind de Pegas, per¬sonajul cărții a galopat spre insula dorințelor. O fabulă cu iz istoric și politic, în acest context, dezvoltă autorul. Călătoria personajului se oprește pe „Insula dăruiri și binefacerii depline“, unde „Darius a devenit un adevărat medic na¬turist care multe vieții a salvat ( ... )”, iar
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
n-am lăsat ca răul să rămână. Un geamantan de cărți și cutezanță Au fost imboldul pasului spre mâine. A fost și cozonac, a fost și pâine, Și clipe de alint și de romanță. Pe urmă, casa, pruncii ... Viitorul A galopat și i-am văzut cum cresc Frumoși și împliniți în mod firesc, Venit-a vremea să-și înceapă zborul. Atâția pași spre zarea ce îngână Alt azi și poate-un mâine, mână-n mână ... *** O zi specială pentru mine ... 40
MÂNĂ N MÂNĂ ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377957_a_379286]
-
ieșit la plimbare și se îndreaptă spre munți! - Roagă-l pe Pierre să mi-l trimită în cinci minute pe Allan! - Cred că vă așteaptă în față. - Mulțumesc. Nu știu când mă îmbrac, când iau micul dejun și încalec. Allan galopează fantastic. După vreo trei kilometri o zăresc pe prințesă, îmbrăcată în alb, gonind pe singurul drum ( de pământ! ) către podgorii. Drumul urcă sinuos printre arbuști și plantații de viță de vie. Allan însă are un ritm mai bun, câștigând teren
DRUMUL APELOR, 50 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376311_a_377640]
-
grabă. În fiecare vacanță, o regăsea cu aceleași dune, încremenite parcă pe vecie în același loc, regăsea scaieții ce-și ascundeau cu grijă spinii prin nisip, înțepându-i pe cei neatenți când se așteptau mai puțin, regăsea neliniștea vântului ce galopa neobosit locurile precum un cal sălbăticit, regăsea mirosul acela inconfundabil, umed și sărat ca de vietate marină și totuși... privirile-i continuau să caute ceva și senzația de gol ca interiorul unui clopot imens care i se căsca în suflet
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
durerii am ajuns, că-n straiele iubirii stau cuibărite molii, ce chiar și înlăuntru ființei ne-au pătruns. Mă prăbușesc în mine și nu m-aud strigând. Sunt singurul luceafăr ce-a cutezat să moară când caii suferinței i-au galopat prin gând. Pe ceru-ți plin de stele rămân doar stea polară, cu zâmbetul meu palid destinu-ți luminând, privind cu ochi de lacrimi în câte-o primăvară cum zarzării tăi tineri rodesc din când în când. Obloanele sunt trase. E
OBLOANELE SUNT TRASE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373299_a_374628]
-
luuuungă tu pentru un potop de orgasme cu strigături nu-i așa că nu mai vrei versurele de dragoste, nu-i așa că ai vrea să fii o amazoană să-mi pui hățuri și căpăstru să mă dansezi în buestru să mă galopezi până fac spume la gură iar tu să transpiri până în măduva oaselor trăgând cu arcul după feromonii fericirii? nu-ți mai scriu versurele de dragoste de astăzi vreau să ascultăm împreună simfonia trupurilor noastre la naiba cu toate vorbele și
DE ASTĂZI VOI FI CÂINE RĂU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374201_a_375530]
-
Țăranii se sustrag sau fură și își vînd produsele pe piața neagră. Reforma monetară din 1952 instituie paritatea monedei naționale, leul, față de rublă; cota de schimb a leului vechi și nou variază fiind favorabilă întreprinderilor, dar ruinînd pe particulari. Inflația galopează. Or, ministrul Finanțelor este Vasile Luca... După o întîlnire la Moscova, în 1951, relatată de Brucan, Stalin 1-a avertizat pe Dej că în toate democrațiile populare s-au descoperit și arestat agenți titoiști și ai sionismului internațional și că
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Bondocul o ia de ceafă, o culcă-n mijlocul străzii și-i desface picioarele. Ea nu se opune. Mă duc la băiatul mort. Nu e mort. Îmi cîrîie de jos: vezi-ți de drum, repetăm! Spre dimineață, visez trei ponei galopînd la malul mării. 26 iulie Cînd, prin anii șaizeci, vedeam, pe malul Nevei, în acel Petersburg care-și pierduse demult identitatea imperială, cîntatul Călăreț de aramă, cine din grupul nostru, din milioanele de grupuri care se lăsau fascinate de statuia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unul cenușiu, cu coamă albă, unul alb, pătat cu negru, unul negru, un mînz prostănac și firav. Botul lor ocolește floarea galbenă a păpădiei, în care stau înfipte albinele. Pe cerul albastru trece un avion. Aș vrea să-i văd galopînd spre livezile de pe deal. Mă apropii de ei, cam la o lovitură de copită și-i alung. Nimic. Doar mînzul se sperie, trece pe sub burta iepei și se ascunde după ceilalți. Dintr-odată, ridică toți capetele și privesc neclintiți, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și a văzut tot. A sfidat nemărginirea acelei țări, spațiul de necuprins în care se împotmolesc zilele și anii. Înainta, totuși, bâjbâind în timpul acela stătător. Cu trenul, cu căruța, pe jos... A văzut tot. Cai înhămați, o întreagă herghelie, care galopau fără călăreți pe o câmpie, se opreau o clipă, apoi, speriați, își reluau cursa nebunească, fericiți și îngroziți de libertatea recâștigată. Unul dintre fugari a atras privirea tuturor. O sabie, adânc înfiptă în șa, se înălța pe spinarea lui. Calul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fără călăreți pe o câmpie, se opreau o clipă, apoi, speriați, își reluau cursa nebunească, fericiți și îngroziți de libertatea recâștigată. Unul dintre fugari a atras privirea tuturor. O sabie, adânc înfiptă în șa, se înălța pe spinarea lui. Calul galopa și lunga lamă înțepenită în pielea lui groasă se mlădia strălucind în soarele scăpătat. Oamenii i-au urmărit din ochi clipirile stacojii care se pierdeau puțin câte puțin în ceața de pe câmp. Ei știau că sabia aceea, cu mânerul umplut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de cealaltă parte, când, mai înainte, cu pulpanele veșmântului său lung desfăcute larg, se zbătea pe trupul strivit... Trage de brâu mânios, aruncând priviri pline de ură spre chipul împietrit al femeii. Brusc, aude un nechezat. Se întoarce. Tovarășii lui galopează deja departe, siluetele lor, pe culmea unei coaste, se profilează clar pe fundalul cerului. Se simte dintr-o dată ciudat de singur: el, deșertul în lumina serii, femeia muribundă. Scuipă de ciudă, lovește cu cizma lui ascuțită în trupul inert și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spună nimic, căci o săgeată l-a nimerit drept În inimă și l-a omorât. Apoi trâmba a sărit pe cai, a pornit galop, dând foc satelor, ucigând și prăpădind tot, spre Suceava-n sus. IV În vremea asta, Bogdan-Voievod galopa spre munți, ținându-l pe Ștefăniță dinaintea lui. Se lăsase Întunericul. Cărarea codrilor urca. Niciodată să nu uiți, fiul meu...Îi spunea voievodul. Copilul din Borzești trebuie răzbunat ! Nicidată n-am să uit, tată... a răspuns Ștefăniță. Pe Mitruț am
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ții strâns în mâini pe al meu, eu o să încerc să-l schimb pe-al Tău, Doamne! 30. Oare zeții or fi mâncând mere? Lui Rim, întrebarea i se părea de-a dreptul caraghioasă. În ritmul sacadat al calului care galopa, gândurile sale deveniseră un fel de ceasornic antic, măsurând fiecare pas cu o corelație nouă. Se gândea la zeți. Dar și la Maria. Era convins că femeia începea să creadă că el s-a îndrăgostit de ea. Și trebuia să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în capitolul VI din Cartea a II-a intitulată Despre deprindere. O capodoperă... Plecat nu departe de casă pentru o plimbare în pădure călare pe un căluț, Montaigne se întorcea liniștit, când unul din argații săi, un zdrahon voinic apare galopând pe un cal nărăvaș și vine ca o furtună spre el - „un om mărunțel călare pe un căluț”, povestește Montaigne... - lăsându-l apoi total inconștient, cu sabia sărită cât colo, cu cingătoarea ruptă, cu fața plină de sânge. Timp de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
A. ar putea fi impresionismul din artele plastice: „Vară. O stradă cu îndrăgostiți în amintire,/ Turnul cu păsări în pulberea ei răsturnat,/ Umbrele caselor joase,/ Ziduri însemnate cu cretă/ Într-un joc al copilăriei, ciudat.// Eu, cel de atunci, traversez galopând/ O vastă câmpie imaginară/ Și cade amurgul și calul nechează/ și umple cu spaimă/ Capătul zilei de vară.// Apoi întunericul dens,/ Camera scundă, o umbră-n genunchi/ Cere cuiva pe cel depărtat înapoi,/ Ceștile visează în vechea vitrină/ Și-o
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
un tablou dominat de înserări, păsări, șoapte, căderi -, în care eul poetic e mai mult o prezență discursivă decât lirică: „Ram de măslin purtam./ Șarg eram în amurgul/ de tamburină./ Mă-mpiedicam în cercuri - cercuri/ desprinse din siluete de cal/ galopând/ ah! în tăceri depărtându-se...” (Elegie). Câteva durități, imagini percutante, oximoronice, tulbură ritmul egal al versurilor: „luna era cu flegmon”, „fluturi zboară, prin țeastă/ triști”, „ca o blană de animal bolnav/ seara cădea pe caldarâm”, „un Hristos cu dinți de
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
să devină un muzeu de antichități, Biserica este obligată să reinventeze un for public de dezbateri - similar instituției sinodului - în care ascultarea atentă a îngrijorărilor laicatului să reprezinte o prioritate absolută. Într-o lume ieșită din ateismul comunist și care galopează spre neantul consumerist postmodern, Biserica are, chiar fără să vrea, cu știința sau neștiința preoților, foarte mulți candidați la botezul „din apă și din Duh”. Folosirea talanților laicilor Bisericii - mai cu seamă în programele catehetice ale comunității - mi se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
s-a spart la căruță, Era toamnă și era în apus. Focul își sălta limbi de pară micuță, Erau flămânzi și tata să cânte s-a pus. Cântecul vorbea despre-un țigan călare Care umplea aerul din pământ până-n cer. Galopa după o rândunică pe muchi și ponoare, Detunând scântei sub copita de fier. Rândunica fugea și țiganul cu dreapta în nouri După ea, în neștire. Cică rândunica se chema fericire... (...) Viața lui se mistuia în kilometri de drum. Pierduți de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
exclamă: — Doamne, uite-i! Și, privind În direcția indicată, În timp ce mașina demara și Wilson Îi dădea șoferului indicații rapide În swahili, Macomber văzu trei siluete uriașe și negre, atât de masive și de prelungi Încât păreau cilindrice ca niște cisterne. Galopau pe marginea opusă a luminișului, cu ceafa țeapănă și cu trupul la fel de Înțepenit, și Macomber le zări coarnele negre desfăcute larg, În timp ce bivolii alergau fără să-și miște capul. — Sunt trei masculi bătrâni, spuse Wilson. O să le tăiem calea Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i piedica, soțându-i piedica, iar când ajunseră În dreptul bivolului și Wilson zbieră „Stop!“ și mașină derapă, gata să se răstoarne, Macomber căzu-n picioare, trase piedica, ținti cât putea de aproape de partea superioară a spatelui rotund și negru care-i galopa În față, ținti și trase din nou și apoi din nou, și din nou dar gloanțele, deși-l nimerise cu toate, nu aveau nici un efect vizibil. Apoi trase Wilson, și tunetul armei lui Îl asurzi și văzu bivolul Împiedicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]