688 matches
-
în același timp, cursuri la Universitatea din București, ținute de Titu Maiorescu, A. I. Odobescu și B. P. Hasdeu, care îi vor fi mai târziu profesori. Îl cunoscuse pe Moses Gaster, care l-a ajutat mult în acești ani. Ș. făcea gazetărie, semnând Eliezer ben Moșe, ben Moșe, Lazăr Schein, Lazăr Șain, Lazăr M. Șăineanu, la „Fraternitatea”, „Anuar pentru israeliți” ș.a. Se înscrie în 1881 la Facultatea de Litere din București, unde este remarcat de Hasdeu. În „Columna lui Traian” își publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
viață a lui Eminescu, de N. Georgescu. Mintea lui Eminescu n-a apus după 1883. A fost victima unei conjurații oculte. A intrat în coliziune publicistul, cu acuzații dintre cele mai grave, după cum am văzut mai sus. Punctul nevralgic al gazetăriei sale a fost linia națională a acesteia, care se întemeiază, de fapt, pe doctrina națională modernă. Sunt numeroase dovezi multe dintre ele fiind invocate și de către autorul cărții Dubla sacrificare a lui Eminescu potrivit cărora fără o identitate națională nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe locul meritat în rândul marilor culturi și civilizații europene". Cui nu convenea acest lucru este demonstrat în continuare demontând meticulos momentul așa-zisei crize din iunie 1883, a momentului de la Iași din același an, a tentativelor de reintrare în gazetărie după întoarcerea de la Viena etc., etc. ajungând în final la o concluzie teribilă pe care o exprimă însă, la fel de exaltat, într-o frumoasă formulare cu încărcătură metaforică, totuși: "În vreme ce Carol I era regele politic al românilor, mai dedat cu abilitățile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost sacrificat Eminescu?, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Mitul Eminescu, Eminescu martor al adevărului sau Eminescu în captivitatea "nebuniei", în care formulase ipoteze curajoase, menite să detoneze unele dintre prejudecățile anterioare, criticul se oprește asupra uneia dintre temele centrale din gazetăria eminesciană, problema Basarabiei. Ce aduce nou Basarabia eminesciană (Iași, "Junimea", 2013)? În primul rând, o abordare lipsită de crisparea pe care o manifestă unii exegeți care, din cauza corectitudinii politice, se feresc a spune lucrurilor pe nume. Ei bine, Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Iași, 2013. Colecția Eminesciana, serie nouă, nr. 17 / 79), propunându-și (cu analiza detaliată a jocurilor de culise ale marilor puteri) a pune în evidență calitatea de vizionar a gazetarului, făcând cu evidență demonstrația marii actualități a ideilor vehiculate în gazetăria acestuia, pe care nu puțini o tratează, încă, drept minoră. Așa se face că Theodor Codreanu urmărește spiritul abordării eminesciene a statutului contemporan al provinciei, până în zilele noastre, într-o Românie posteminesciană. Un punct important în demararea discuției o constituie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
raportarea juridică a demonstrației critice la aspectele ce țin de legitatea și legitimitatea aspirațiilor românești spre deplina independență națională fac din acest studiu un moment esențial al receptării lui Eminescu într-un timp al negării și al condamnării proletcultiste a gazetăriei sale. Aceleași calități în dezbaterea analitică a problemelor abordate demonstrează și expunerea monografică Chestiunea Transilvaniei, carte scrisă în limba franceză în 1945-1946 și revizuită, pentru publicare, în anii ’80. Gândită din unghiul de vedere al rigorilor dreptului internațional comparat și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
apoi la Teatrul de Stat German (1964-1970). Traduce și prelucrează piese pentru nevoile scenei, scrie circa o mie cinci sute de cronici de film, publică poezie și proză în foiletoanele ziarelor germane din țară și în antologii etc. Vremelnic practică gazetăria, ca redactor la „Neue Banater Zeitung” (1970-1972), renunțând însă curând. Se dedică transpunerilor în limba germană, selectând atât scrieri din limba română, cât și din maghiară (de menționat sunt traducerile poeziilor maghiare ale lui Robert Reiter/ Franz Liebhard, apărute în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289548_a_290877]
-
normalitatea în cel mai bun caz le-ar fi amânat, dacă nu și anulat. Faptic, reamintind ceea ce am evidențiat în cuprinsul unui alt studiu 2, conflictul crimeean a inaugurat și consacrat o specie sau o îndeletnicire distinctă în cadrul jurnalismului, a gazetăriei sau presei moderne, pe aceea de corespondent de război. Deși nu era pentru prima oară în istoria războaielor când știrile de pe front și din preajmă ajungeau la îndemâna publicului prin alte mijloace, private îndeobște 3, adevăratul început al acestui tip de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fi o naivitate de neiertat să lași articolele tale pe seama întâmplării sau a inspirației de moment. Scrisul corect și responsabil se poate deprinde și exersa în deplină cunoștință de cauză. În această meserie, niciodată nu poți spune că știi destul. Gazetăria se învață toată viața. Iată de ce, fără a fi un manual în adevăratul sens al cuvântului, cartea de față se adresează deopotrivă începătorilor și ziariștilor îmbătrâniți în meserie. Depășind orgolii și prejudecăți păgubitoare, fiecare va avea de câștigat din experiența
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
va începe știrea cu numărul de morți, ci cu ceea ce s-a întâmplat (accidentul, spre exemplu). Nu același lucru este valabil în audiovizual și în presa populară, unde prioritar este faptul divers - tip de știre care încalcă multe dintre regulile gazetăriei sobre (credibilitate, piramida inversată etc.). În faptul divers, putem începe cu o concluzie sau cu descrierea întâmplării (cum s-a petrecut?), narativizând astfel evenimentul. Planul textelor medii și lungi Este de la sine înțeles că orice text amplu ridică mari probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
este demagogie și păcăleală. Superbe statui de fum. Un om avertizat face cât doi Primii pași în meserie au ceva din ezitările, suferințele și elanurile primei iubiri. Aceleași emoții, gafe și gesturi minunate vor însoți lunile de început în ale gazetăriei. Angajat fiind la un cotidian, ți se dă o legitimație și un birou - singurele bunuri palpabile ale unui jurnalist. Ești emoționat și ușor nedumerit, dar chiar și așa vrei să pleci imediat pe teren și să scrii reportaje, interviuri, știri
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cu Al. A. Philippide, în revista căruia, „Zări senine” (1915), semna și el, iar cu Beno Wechsler (B. Fundoianu, prietenul de-o viață) face traduceri din Baudelaire. Debutează cu poezii, semnate Pan, la „Versuri și proză” (Iași, 1915) și în gazetărie, la „Arena” (1918). La sfârșitul primului război se stabilește în București, unde frecventează un an „Universitatea liberă”. Captivat de efervescența artistică a avangardei, B.-F. a semnat texte moderniste în revistele „75 H. P.”, „Punct”, „Puntea de fildeș”, „Integral” (1925-1928
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
11.IV.1946, București), prozator, autor dramatic, traducător și gazetar. Este fiu de arendaș și urmaș al unei familii de oieri. Urmează școala primară și liceul la Caracal, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Intră în gazetărie încă de pe băncile școlii, când începe să scrie la oficiosul conservator „Ordinea” (1907), versuri și articole fiindu-i tipărite tot acum în revista „Ramuri”. În aprilie 1914 scoate, ca redactor-șef, revista de teatru , muzică și sport „Comedia”, ulterior e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
Scriitor-spectacol, veritabil ferment iscând într-o viață literară „militarizată” scandaluri în serie, antrenând tabere în zgomot de războaie culturale pilotate politic, B. a fost o explozie de energie, mânat de uriașe ambiții sub cupola diversității publicistice. S-a risipit în gazetărie, s-a încredințat, cu frapante denivelări, exercițiilor de dramaturgie și poezie, a fost ispitit de fabulos și de barochism, s-a lăsat sedus de aluviuni culturale și de exotism. Așadar, o izbitoare luxurianță verbală, slujind o „imagine senzorială”, apreciată chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Epoca”, „Conservatorul”, conduce ziarul „Semnalul” (Râmnicu Sărat, 1909-1911). Mai semnează în „Furnica”, „Flacăra”, „Vestala”, „Greierul”, „Dușmanul” ș.a. Tipărește broșura Arta și școala dramatică (1901) și își vede reprezentate piesele Între studenți (1901, scrisă în colaborare cu C. Xeni), Din surprizele gazetăriei (1902), Ultimul sacrificiu (1902), Îndrăgostiții! (1903). În 1913, editează placheta Epigrame, iar în 1918, poemul dramatic în versuri Mircea. Prin o bună parte din scrierile sale, B. se integrează pleiadei de umoriști ivite în umbra lui I. L. Caragiale și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285857_a_287186]
-
pentru a nu repeta lista de dinainte. Și măcar nerepetând-o, inechitatea de a uita pe cineva să poată părea, cum și este, doar involuntară. Îmi amintesc cu câtă neîncredere vă tot uitați la mine, când vă provocam să faceți gazetărie în Luceafărul. Ei, ce ziceți, v-am dat false speranțe și iluzii sau a mers bine colaborarea noastră? — Nu știu dacă tot ceea ce am scris la Luceafărul se poate numi gazetărie. Într-un sens, cred că da. În tot cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
tot uitați la mine, când vă provocam să faceți gazetărie în Luceafărul. Ei, ce ziceți, v-am dat false speranțe și iluzii sau a mers bine colaborarea noastră? — Nu știu dacă tot ceea ce am scris la Luceafărul se poate numi gazetărie. Într-un sens, cred că da. În tot cazul, îți repet, dau noțiunii de actualitate accepția de ceea ce este esențial și permanent actual; îmi par mai actuali Shakespeare sau Socrate sau Dante, decât Sartre sau adversarii lui de la „Tel-Quel”. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de ceea ce este esențial și permanent actual; îmi par mai actuali Shakespeare sau Socrate sau Dante, decât Sartre sau adversarii lui de la „Tel-Quel”. Dar există un înțeles al jurnalismului pe care nu-l pot accepta cu nici un chip: ideea că gazetăria e altceva decât literatura, că presupune o preocupare de efemer, de senzațional sau un refuz al ideii. Există un anumit stil, așa-numit gazetăresc, vioi, grăbit; am constatat că vioiciunea este deseori limbajul platitudinii. — Se poate înțelege că vorbiți despre
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
operă clasică. Marii gazetari au fost și sunt, neapărat, mari scriitori. Firește, ziarul (ziarul, nu revista!) are de răspuns unor nevoi cotidiene, de informație, de publicitate, de opinii nu totdeauna decantate. Dar există totuși - și trebuie să existe! - chiar în gazetăria cotidiană, acel tip de publicație sobră, solidă, substanțială. Se pare că, în Occident, criza de timp și stereotiparea gândirii prin diferitele mass-media duc la dispariția acestui tip de publicație. În orice caz un fenomen întristător e degradarea și dispariția revistelor
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
le-au rămas, de altfel, și formele de circulație clandestină, dar au scontat, În schimb, pe un ipotetic cititor din viitorime) și nici un statut artistic (pe care majoritatea nu-l ating). Constituind, În expresia lui Victor Felea, „un fel de gazetărie de sertar”1, fără ca aceasta să presupună că ar fi fost produsă În vreo casă a conspirației politice (majoritatea Însemnărilor nu conțin idei subversive sau, cu atât mai puțin, scenarii ale Împotrivirii), ci În Întinsa subterană care devenise țara, această
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să schimbe politicul, nu reușeau pe față să se confrunte cu politicul, n-a fost rezistență. Aceste texte care reușesc să salveze alte valori comunitare sunt diferite: unele sunt adevărate capodopere, altele, la o lectură de după cincisprezece ani, se dovedesc gazetărie, un reportaj Întins pe 500 de pagini. Acum, citind, ne dăm seama că nu e artă. Marius Jucan: Nu cred că tinerii de azi pot Înțelege complexitatea acestor opere citindu-le. Cred că În abordarea unor opere ce vin dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în 1963 Școala Medie „Gheorghe Barițiu” din Cluj. Ulterior, în 1974, își ia licența la Academia de Științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. După o scurtă perioadă petrecută ca librar la Centrul de Librării și Difuzarea Cărții din Cluj (1954-1955), intră în gazetărie: redactor la ziarul „Viața nouă” din Câmpeni, județul Alba, redactor, apoi secretar de redacție la „Făclia” din Cluj (1960-1968), redactor-șef adjunct la ziarul „Năzuința” din Zalău (1968-1974), corespondent special al Agerpres pentru județele Cluj, Bistrița-Năsăud și Sălaj (1974-1993), secretar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
a sintetizat viziunea istorico-literară izvorâtă din această experiență în volumele Publicistica lui Eminescu ([I-II], 1985-1996), Eminescu. Manuscrisele (1988), Eminescu și Transilvania (1995). El privește creația eminesciană ca pe un întreg, indiferent de genul de manifestare: poezie, proză, dramaturgie sau gazetărie. Manuscrisele sunt considerate în primul rând un „jurnal al formării intelectuale și al lărgirii orizontului științific”, apoi ca un „laborator de creație” (opus noțiunii de „jurnal de creație”) și ca un „instrument de lucru”. Un sector aparte al activității cercetătorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
și slovă oltenească” și multe altele. Numeroase poeme au fost strânse în plachetele Frumoasele (1927), 13 poezii (1939) și în volumul Versuri (1934). Fără să fie un profesionist al ziaristicii, B. practică, în articolele pe teme la ordinea zilei, o gazetărie de atitudine, degajată de atonia și întunecările liricii lui monocorde. Reportajele vădesc și simpatie, și compasiune pentru dezmoșteniții soartei. Broșura Pacea universală perpetuă (1935), încropită împreună cu Crăciun C. Dronca, dovedește că poetul oltean are acces la utopie. În notațiile critice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
, Gheorghe V. (30.V.1893, Siliștea, j. Neamț - 1960, București), poet și prozator. Și-a încheiat studenția în 1914, absolvind Facultatea de Teologie; urmase însă și cursuri la Litere și Filosofie. În anii 1917-1919, când începuse a face gazetărie, publicând și câte o încercare literară, era paroh în Porcești, comună din județul Roman. Avea să fie, mai târziu, protoiereu și consilier referent la Episcopia Romanului. După aproape două decenii, în 1933, este chemat ca preot paroh la biserica „Domnița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]