770 matches
-
și al științelor umane, azi mai cu seamă cel al epistemologiei. Așadar nimic rău în faptul că astăzi și tehnica îi găzduiește întrebările. Dar riscul care intervine în această nouă împărțire în discipline și în general riscul numeroaselor filozofii la genitiv care apar în număr mare: filozofia medicinei, filozofia sportului, filozofia modei, filozofia designului, filozofia a tot și a toate este cel de a reduce reflecția filozofică la o nobilă anabază, la o retragere strategică a marilor întrebări pentru a se
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de fișe de lucru. Însușirea corectă și fluentă a unei exprimări corecte am desfășurat-o prin efectuarea de exerciții pentru explicarea unor cuvinte și expresii cum ar fi: antonimele, sinonimele, omonimele. Pentru însușirea vorbirii dialogate și folosirea substantivelor în cazul genitiv și dativ am desfășurat cu copiii jocul Spune al cui este acest obiect: A cui este...?. Scopul dialogului se caracterizează prin primatul funcției de comunicare dialogul reflectă funcția gnoseologică a limbajului și cea de comunicare, sintetizându-le în funcția de
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
a viitorului cu un verbum volendi (vouloir, wollen), comună limbilor albaneză, română, neogreacă, bulgară și sârbă. 2) Lipsa și circumscrierea infinitivului în limbile albaneză, bulgară, neogrecească, ba uneori în cea română și cea sârbă chiar. 99 {EminescuOpXV 100} 3) Însemnarea genitivului și a dativului cu aceeași formă (în limbile albaneză, română și bulgară). 4) Așezarea articolului după, nume, unde ține locul terminațiunilor declinațiilor. articolul albanez definit: masc. i, fem. e; articolul albanez nedefinit e: tτ articolul romîn: masc. l, le; fem
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sau: FLAVII SOSIPATRI CHARISII ARTIS GRAMMATICAE LIBRI V EDIDIT CAROLUS BARWICK EDITIO STEREOTYPA CORRECTIOR EDITIONIS PRIORIS ADDENDA ET CORRIGENDA COLLEGIT ET ADIECIT K. KÜHNERT LIPSIAE IN AEDIBVS B. G. TEVBNERI MCMLXIV Titlul operei este precedat de numele autorului, În cazul genitiv. Nu există un raport sintactic Între titlul operei și numele editorului: ar fi fost o eroare să apară scris **LIBROS V. Titlul unei opere grecești se poate lăsa În limba greacă: ARISTOTELIS POLIQEIA AQENAIWN QVARTVM EDIDIT FRIDERICVS BLASS LIPSIAE IN
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
sînt de obicei cele care, numind ceva, cheamă În conștiință lucrul numit: grupuri nominale (substantivale) sau locuțiuni substantivale. Caracteristica lor este că au În centru un substantiv (sau, posibil, un pronume sau un numeral) care se combină cu substantive În genitiv sau dativ, adjective, grupări prepoziționale etc. (care determină substantivul). Iată cîteva exemple de asemenea grupări În jurul unui substantiv folosite În versul de 5 silabe: „luna absentă”, „groapă de gunoi”, „doar un păianjen”, „un singur copac”, prima ninsoare”, „pe coama casei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Mariei , Cristinei . Ca aplicație a acestei reguli elevii au avut sarcina să schimbe forma cuvintelor după model dat: Model: elevă - elevi viață - voință - salopetă - casă - bucurie - patria - Există în limba română doar patru substantive feminine terminate în bă, care au genitiv dativul în ii: barbă - bărbii iarbă - ierbii limbă - limbii treabă - trebii Terminația ei apare la: a) majoritatea substantivelor terminate în ă, b) toate substantivele terminate în ie bisilabic, c) toate substantivele și adjectivele terminate în e, d) pronumele și adjectivele
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
aplică discursurilor, nu formelor. Chestiuni de vocabular Technè, substantiv feminin, nu se folosește ca valoare absolută decât pentru a desemna artificiul, abilitatea sau viclenia. Când desemnează priceperea într-o meserie, acesta fiind sensul lui prim, este mereu specificat printr-un genitiv (așa cum este latinescul ars printr-un gerunziu). Se spune atunci "arta cuvântului", "arta construirii de nave", "arta metalelor". Sau printr-un calificativ, ca în graphikè technè, arta picturii. Platon, de exemplu, vorbește despre muzică, dans, broderie, tapiserie, elocvență, poezie, de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
confirmarea unui adevăr se spunea adesea cuivasau despre ceva „așa este” adică „amin” . Utilizat la forma hifil carepoate avea un sens preponderent cauzativ, în cazurile cele maifrecvent folosite capătă un sens aproape exclusiv declarativ. Casubstantiv, la status constructus adică la genitiv ori împreună cuprepozițiile me (be) â în, se redă prin „a se încrede în”, sau le (le) âal, ai, ale) și exprimă legătura directă pe care o poate avea cineva cuDumnezeu. Credința în Dumnezeu cu sensul de „încredere” estefundamentală în
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
un număr restrîns de categorii și subcategorii. Numele de persoane au un caracter mai pur ca nume proprii decît numele de locuri, care se mențin mai aproape de apelative din cîteva puncte de vedere. Un exemplu sugestiv îl constituie genul personal (genitivul cu articol postpus și acuzativul cu prepoziția pe), caracteristic numai antroponimelor, nu și toponimelor (Cartea lui Ion, L-am văzut pe Ion, Luminile Clujului, Am văzut Bucegii). Desprinderea numelor de loc de apelative se face treptat, fiecare nume aflîndu-se la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unor formanți lexicali gramaticali (Abagiu, Aga, Albota, Albu, Aldea, Alecu, Alimanu, Amza, Andrei, Arghiloapa, Andreana), prin adăugarea unor sufixe specializate sau nespecializate (Arvăteasca, Drăghioaia, Baranca, Voineasa, Ilioara, Arnăuți, Văcăroi, Moțăței, Văcușari, Mîrșani, Dicuțari, Bădești) ori prin determinanți în nominativ, în genitiv sau în acuzativ, care exprimă posesiunea, apartenența sau alte relații sociale (Pădu rea Gigîrtu, Hanu Despinii, Bîrîca lu Ivan, Fîntîna Ivantiștilor, Vîlceaua lu Sandu, Ulița de la Nae). Formarea antroponimelor de la toponime se realizează pe baza unui singur model: toponimul plus
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
antroponime, toponime), caracteristicile semantice (geomorfologice, floră, faună, cultură agricolă, căi de comunicație, construcții sau amenajări, aspecte social istorice etc.), derivative (sufixul -uș, -el, eț, -ior, -ișor, -uț, -uia, -uica, -ica, -ița etc.) sau gra maticale (singular > < plural, masculin > < feminin, nominativ > < genitiv > < acuzativ, substantiv + substantiv, substantiv + adjectiv, prepoziție + substantiv etc.). Importanța grupării toponimiei în funcție de diferite criterii este concretizată în primul rînd prin identificarea unor tendințe specifice fiecărei categorii privind raportul originar, formula etimologică, traiectoria evolutivă, vechimea etc., constituind premise orientative pentru căutarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
însușiri la care trimit, direct sau indirect, modificatorii. Posesorii restrîng, la rîndul lor, extensiunea substantivului, prin stabilirea unei relații de posesie cu un termen indicînd obiectul posedat și se realizează în primul rînd printr-un grup nominal cu determinantul în genitiv. Ei sunt identificabili în formulele toponimice perifrastice de tipul Hanu Despinii, Dealu Boazgăi. Peștera Muierii, Piscu Neamțului, Bîrîca lu Ivan, Coasta lu Fîsuiță, Teiu Udroilor, Calea Andrieștilor, Fîntîna Pisculungenilor etc. Relația semantică de la care pornește formația toponimizantă nu conține, de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
au la primul termen articolul -l (eliminat în scrierea de acum cîteva decenii în favoarea lui -u, considerat „articol hotărît popular“): Dealul Furcii, Vîrful Mare, Crișul Repede, Someșul Mic (după modelul femininelor: Valea cu Pești, Balta Brăilei, Dunărea Veche); forma de genitiv a determinantului este obligatorie în formațiile compuse (Munții Făgărașului, nu Munții Făgăraș, Depresiunea Brașovului, nu Depresiunea Brașov). Excepțiile, nu puține, se datorează prestigiului formelor din documentele geografice, tradiției istorice, principiului respectării numelor impuse cultural. Exemple: feminine simple „near ticulate“: Orăștie
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Acesta ar fi evoluat în am(mn > m, ca în agnellus > *amnel > mńel > miel; e poate dispărea atît în finalul, cît și în interiorul cuvîntului). Apelativul acesta ar fi intrat într-un compus de forma Amnepó leos (gr. Póleos, ar fi genitivul gr. polis, „oraș“, „rîul orașului“). Ajută la explicarea prezenței vocalei o varianta atestată Apolum și toponimele din zonă Poiu lu Stian și Trîmpoiele. Vocala o la inițiala variantei populare menționate (Ompoi) poate fi un reflex slav (ca în Alutus > Olt
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acest nume de grup este format dintr-un nume de persoană, Bucur, întemeietorul așezării purtînd acest nume (prima atestare a toponimului datează din anul 1459), păstor, stăpîn al terenului sau conducător, potrivit legendei, și sufixul -escu (care forma, la origine, genitive, iar apoi adjective arătînd posesia, apartenența, afinitatea etc., fiind deci foarte potrivit pentru a desemna dependența locului de persoana în cauză). Bucur este format dintr-un străvechi apelativ romînesc de origine dacică, reconstituit prin comparația cu albaneza (alb. bukur, „frumos
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un singular și sonorizată, prin analogie cu alte cuvinte, la j, deci Cluș > Cluj (cf. sl. brus > rom. brus, pl. bruși, apoi, prin reconstrucție, sg. bruș > bruj). Germanul Klaussenburg ar putea fi luat din forma romînească, fiind interpretat nu ca genitiv singular, ci ca genitiv plural. Forma maghiară Kulus(vár) > Kolosvár poate fi foarte bine o adaptare fonetică a celei romînești. O dificultate de netrecut o constituie anacronismul intervenției sașilor, care au sosit prea tîr ziu pentru a intermedia formele menționate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin analogie cu alte cuvinte, la j, deci Cluș > Cluj (cf. sl. brus > rom. brus, pl. bruși, apoi, prin reconstrucție, sg. bruș > bruj). Germanul Klaussenburg ar putea fi luat din forma romînească, fiind interpretat nu ca genitiv singular, ci ca genitiv plural. Forma maghiară Kulus(vár) > Kolosvár poate fi foarte bine o adaptare fonetică a celei romînești. O dificultate de netrecut o constituie anacronismul intervenției sașilor, care au sosit prea tîr ziu pentru a intermedia formele menționate (atestate devreme). În aceste
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apelativul Șid, „evreu“ (cf. ucr., pol. Șyd, bg. srb. Șid, etc.), probabil și el purtînd conotația „uriaș“. Jidovu, înregistrat de mai multe ori ca microtoponim, pare a fi un nume de persoană, care este la origine un adjectiv sau un genitiv substantival, extras din forma derivată Jidovina, prezentă în mai multe macrotoponime și care însemna „relicvă arheologică a construcțiilor făcute de vechii uriași legendari“. Jidvei ar putea fi un antroponim derivat cu sufixul diminutival -ei din Jidov (ca Andrei, Matei, Zebedei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vîrf în Depresiunea Loviștei), Munții Lotrului (subunitate montană în Carpații Meridionali), Lotrișoru Mare, Lotrișoru Uscat, Lotrean, Lotreana, Lotreanu, Lotreni (microtoponime în județele Gorj și Vîlcea), Lotrița (afluent al Lotrului). Este atestat începînd cu secolul al XVI-lea sub formele: Lutrulov (genitivul slav), Lotrul, Lotra, Lodra. Originea hidronimului este foarte disputată: tracul Latron (trecea lui a > o, ca în Alutus > Olt; dispariția lui -n final, obișnuită în elementele moștenite; închiderea lui o > u, ca în Amoutrion > Motru); Ad Rutelam, Arutela, din Tabula
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este că omonimul ceh a fost atestat în epoca medievală sub formele Molda, Mulden, iar numele săsesc vechi al orașu lui Baia era Molde, Mulde). Forma Moldova ar fi luat naștere pe teren romînesc, la început ca termen secund în genitiv al unor compuse toponimice de tipul Apa (Valea, Tîrgul) + Moldeova, Moldova („Moldei“), apoi desprins ca toponim absolut (simplu). Evoluția Moldeova > Moldova este ușor de explicat prin alternanța palatalizat/nepalatalizat a unor consoane în graiul moldovenesc. S-a emis ipoteza că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ipostazele Mold, Moldă, Moldău (un munte de lîngă Cîmpulung Moldovenesc se numește Muldău, Moldou, iar în Teleorman este o localitate Măldăeni); apariția în documente a toponimelor compuse Apa Moldei, Fundu Moldei, alături de formele Moldova, Moldava (în care toponimele scurte devin genitive cu sufixul ov, av, înțelese greșit ca făcînd parte din bogata serie a toponimelor terminate în -ova, -ava și înlocuind formele scurte, devenite relicve, atestate apoi sporadic), prima fiind folosită de romîni, iar cea de-a doua de slavi, așa cum
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
temei din care se trage (Aegidius > Egyed > Aiud), iar Șamșud are la bază un antroponim unguresc prescurtat hipocoristic din Samson + sufixul toponimic ad. Forma săsească Nassendraf a mai sugerat o bază, tot puțin verosimilă, sl. nosŭ, „nas“ + sufixul săsesc de genitiv -en + sufixul toponimic maghiar -d + săs. darf („sat“), acceptabilă dacă ar exista un munte abrupt, ca un nas (tip Tîmpa, din alte locuri) deasupra Năsăudului. Existența în Bihor a toponimului Săud (magh. Szód) a dat ideea combinării acestuia cu slav
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în Moldova (cf. și numele Ciubotaru/Ciubotariu), vine, la originea îndepărtată, din tc. çabata (unde a fost împrumutat din pers. čäbät „gheată de scoarță“). Cuvântul a pătruns în română printr-o limbă slavă de nord (cel mai probabil, ucr. čobita, genitivul lui čobit; cf. și pol. czobot, rus. čobot), iar în limbile romanice occidentale (it. ciabatta, fr. savate, sp. zapata) a intrat, probabil, prin arabă. Cuvântul tc. çizme a intrat în limbile balcanice, devenind în română cizmă. Același cuvânt turcesc a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
adj. - adjectiv alb. - albanez arh. - arhaic arm. - armenesc arom. - aromân bașk. - bașchir bg. - bulgar bis. - bisericesc cf. - confer comp. - compară cum. - cuman cuv. - cuv nt dat. - dativ deriv. - derivat dial. - dialectal dim. - diminutiv engl. - englez fr. - francez frig. - frigian gen. - genitiv germ. - german got. - gotic gr. - grec i.e. - indoeuropean ind. - indian irl. - irlandez isl. - islandez it. - italian înv. - învechit lat. - latin let. - leton lit. - lituanian lusj. - lusaciana de jos luss. - lusaciana de sus m. - masculin magh. - maghiar n. - neutru neg. - negație
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pater, astfel că românescul gospodar însemna la origine “al pământului stăpân”. Comparând formele gospodar și Jupiter observăm că în forma latină (Ju-piter), ca și în cea umbrică (Iu pater), a fost anulată terminația posesivă -s prezentă la Jovis, forma de genitiv a lui Jupiter, formă în care partea a doua a sintagmei (piter) este omisă. Prin omiterea din sintagmă a celui de al doilea termen, care semantic era subiectul posesor, s-a ajuns ca formele subordonate de obiect posedat, Zeus și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]