870 matches
-
dintre piețele comerțului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii și armatorii genovezi erau stabiliți în peninsula. Până în zilele noastre a rămas din acele timpuri o temelie pe care a fost clădit farul zis Genovez. Orașul Giurgiu ar fi fost fondat de genovezi (care au stabilit o bancă și practicat comerțul cu mătase și catifea) și numit după sfanțul protector al Genovei (Sân Giorgio). Prima mențiune sigură a cetății Giurgiu și genovezi este în documentul "Codex Latinus Parisinus" de la începutul secolului al XV
Colonii genoveze din România () [Corola-website/Science/328736_a_330065]
-
clădit farul zis Genovez. Orașul Giurgiu ar fi fost fondat de genovezi (care au stabilit o bancă și practicat comerțul cu mătase și catifea) și numit după sfanțul protector al Genovei (Sân Giorgio). Prima mențiune sigură a cetății Giurgiu și genovezi este în documentul "Codex Latinus Parisinus" de la începutul secolului al XV-lea, sub forma "Zorio". Unele fortificații genovezi au fost făcute pe Dunăre, precum Cetatea Enisala. Un alt castel a fost "Ilice", la gură de vărsare a râului Nipru Fortăreața
Colonii genoveze din România () [Corola-website/Science/328736_a_330065]
-
practicat comerțul cu mătase și catifea) și numit după sfanțul protector al Genovei (Sân Giorgio). Prima mențiune sigură a cetății Giurgiu și genovezi este în documentul "Codex Latinus Parisinus" de la începutul secolului al XV-lea, sub forma "Zorio". Unele fortificații genovezi au fost făcute pe Dunăre, precum Cetatea Enisala. Un alt castel a fost "Ilice", la gură de vărsare a râului Nipru Fortăreața Ilice a rămas în mâinile genovezi pentru mai mult de un secol până în 1455 AD. În cele din
Colonii genoveze din România () [Corola-website/Science/328736_a_330065]
-
Parisinus" de la începutul secolului al XV-lea, sub forma "Zorio". Unele fortificații genovezi au fost făcute pe Dunăre, precum Cetatea Enisala. Un alt castel a fost "Ilice", la gură de vărsare a râului Nipru Fortăreața Ilice a rămas în mâinile genovezi pentru mai mult de un secol până în 1455 AD. În cele din urmă Cetatea Soroca a fost construită -în fața vadului peste Nistru- pe locul unei vechi fortărețe genoveze: "Alciona" (numit chiar "Olihonia"). Castel Alciona, situată la circa 160 km
Colonii genoveze din România () [Corola-website/Science/328736_a_330065]
-
de vărsare a râului Nipru Fortăreața Ilice a rămas în mâinile genovezi pentru mai mult de un secol până în 1455 AD. În cele din urmă Cetatea Soroca a fost construită -în fața vadului peste Nistru- pe locul unei vechi fortărețe genoveze: "Alciona" (numit chiar "Olihonia"). Castel Alciona, situată la circa 160 km spre nord de Chișinău, a fost înălțata o cetate din lemn și pământ, a unei palănci sau poate chiar posade în primul sfert al secolului XV. Nicolae Bulat consideră
Colonii genoveze din România () [Corola-website/Science/328736_a_330065]
-
Olihonia"). Castel Alciona, situată la circa 160 km spre nord de Chișinău, a fost înălțata o cetate din lemn și pământ, a unei palănci sau poate chiar posade în primul sfert al secolului XV. Nicolae Bulat consideră cetatea Soroca „opera genovezilor” și nu-i altceva decît bătrînă „Olhionie” - colonie străveche, iar mai tîrziu factorie genoveza. di S. Georgio". "Atti della Società Ligure di Storia Patria", Volume VII. Genoa, 1876-1879.
Colonii genoveze din România () [Corola-website/Science/328736_a_330065]
-
înălțata o cetate din lemn și pământ, a unei palănci sau poate chiar posade în primul sfert al secolului XV. Nicolae Bulat consideră cetatea Soroca „opera genovezilor” și nu-i altceva decît bătrînă „Olhionie” - colonie străveche, iar mai tîrziu factorie genoveza. di S. Georgio". "Atti della Società Ligure di Storia Patria", Volume VII. Genoa, 1876-1879.
Colonii genoveze din România () [Corola-website/Science/328736_a_330065]
-
fel din Ucraina. Suprafața totală este de 9 hectare. Cetatea este așezată pe un teren stâncos, lângă țărmul abrupt al limanului Nistrului, dominând fața acestuia, de la o înălțime de aproximativ 30 de metri. Nucleul cetății îl formează vechea citadelă, probabil genoveză, de plan aproape pătrat (35 x 37 m), prevăzută la colțuri cu turnuri rotunde. Aceasta rămâne în extremitatea nordică a celei de a doua incinte, de formă vag trapezoidală, cu latura de nord-est formând baza mică. Din pânza de ziduri
Cetatea Albă (cetate) () [Corola-website/Science/333882_a_335211]
-
că porturile Jaffa și Haifa ce-i stăteau la dispoziție, nu erau suficiente pentru nevoile noului regat și necesitau întăriri cu brațe de muncă din Europa. De aceea , el s-a hotărât, în acel an, să cucerească Akko cu ajutorul flotei genoveze. În acest scop a asediat Akko în două rânduri, în 1103 și în 1104. După al doilea asediu, care a durat douăzeci de zile, în 1104 Akko a fost cucerit. Cruciații l-au transformat în principalul lor port în Țară
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
fortificații cu ziduri și turnuri care se văd până în zilele noastre. În muncile de construcții au folosit materiale din clădirile zidite în perioadele precedente, ale căror urme au dispărut în mare măsură din această pricina. Că răsplată pentru sprijinul lor, genovezii au obținut de la Baldovin privilegii deosebite: între altele, li s-a predat spre administrare autonomă unul din cartiere, aflat la intrarea în port, si au fost scutiți de impozite. În anul 1123 a luat ființă și un cartier venețian, ca
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
autonomă unul din cartiere, aflat la intrarea în port, si au fost scutiți de impozite. În anul 1123 a luat ființă și un cartier venețian, ca răsplată pentru contribuția orașului italian la cucerirea Tyrului în Liban. Privilegiile venețienilor și ale genovezilor au fost ulterior lărgite cu scopul de a mai atrage populație creștină în oraș. Cartierele, denumite comune, adăposteau instituții publice, foruri administrative sub conducerea unui consul venit din metropola, și zone auxiliare, comerciale și de servicii. Drepturi similare au fost
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
de-a dreptul într-un conflict armat care a semănat distrugeri repetate în localitate. Conflictul a culminat, la 24 iulie 1258 cu o bătălie navală în golful Akko, care s-a încheiat cu victoria Veneției și cu abandonarea orașului de către genovezi. În vremea dominației cruciate s-a reconstituit în Akko și o însemnată comunitate evreiască. În anul 1165 prin Akko a ajuns în Palestina renumitul rabin, filosof și medic Moshe Ben Maimon, cunoscut ca Rambam sau Maimonide, care a și locuit
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
lemn sau din piatră, în scaunul cărora se așază pârcălabi (vechi cuvânt românesc provenind din germana „burgmeister”) și mari căpitani : Hotin, Soroca, Orhei, Tighina și Cetatea Albă. Se presupune că la Soroca, pe locul unei vechi escale menționată de sursele genoveze, "Alciona" („albastră” în grecește) sau "Polihromia" („colorată” în grecește - numele sunt bizantine) a fost înălțată întîi o cetate din lemn și pământ, o palancă sau poate o posadă în primul sfert al secolului XV, dar cu o primă mențiune documentară
Cetatea Soroca () [Corola-website/Science/297707_a_299036]
-
de la întovărășiri simple de tip ""commenda"" până la companiile comerciale de tip familial, care îmbinau activitățile comerciale cu operațiunile monetare și de credit. Companiile familiale cu activități diversificate au proliferat în secolele XV-XVI, cele mai importante fiind cele italiene, florentine și genoveze, precum și cele germane, ca cel al companiei familiei Fugger din Augsburg. S-au impus noi forme de organizare comerciale: companiile privilegiate și companiile anonime pe acțiuni. Companiile privilegiate sau regulate au fost înființate pe baza unor carte de privilegii acordate
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
cucerit zona în 1067, au redenumit-o "azak" (șes), de unde a derivat numele modern al zonei. Hoarda de Aur a cucerit cea mai mare parte a coastei în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, dar negustorii venețieni și genovezi au primit permisiunea de a se așeza în zona Azovului din zilele noastre, unde au fondat o colonie numită Tana. Turcii otomani au pus capăt prosperității coloniei în 1471, când au cucerit zona și au construit o fortăreață puternică. Într-
Azov () [Corola-website/Science/302227_a_303556]
-
cu succesorul lui Bătu că han, Sartak. Deși Novgorodul nu a recunoscut niciodată suzeranitatea Hoardei de Aur, un corp de oaste mongol i-a sprijinit pe novgoredeni în bătălia de pe gheață. Negustorii Saraiului întrețineau un negoț foarte profitabil cu cei genovezi din coloniile de la țărmul Mării Negre, Soldaia, Caffa și Azak. Mamelucii Egiptului (de origine cumana, adică kîpceacă) erau aliații și cei mai de încredere parteneri în schimburile comerciale din Mediterana. După moartea lui Bătu în 1255, prosperitatea imperiului a mai durat
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
a traversat pasul Belen și a atacat Anatolia în 1832. În epoca otomană târzie, orașul a câștigat o tot mai mare importanță ca avanpost al drumului comercial spre Bagdad și India. Iskenderun a fost principala bază de plecare a neguțătorilor genovezi și venețieni, iar mai apoi a celor din nordul și vestul Europei. Compania Britanică a Levantului a menținut o agenție aici pentru aproape 200 de ani, până în 1825. Portul a crescut în timpul secolului al XIX-lea. În 1912, orașul a
İskenderun () [Corola-website/Science/307754_a_309083]
-
acceptate și femei. În această perioadă, conducerea azilului a fost lăsată în sarcina călugărilor, coordonați la rândul lor de cinci priori care erau aleși că succesori ai fondatorului, "Lorenzo". Această practică a fost, însă, întreruptă în 1360, când unii călugări genovezi au fost găzduiți aici și au încercat să dea foc Arsenalului Venețian din vecinătate. Ca urmare, azilul și-a pierdut autonomia și a fost plasat sub jurisdicția dogelui, desi nici un document oficial nu atestă această schimbare. În 1367, destinația inițială
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
impus autoritatea în 1358 după ce le-a acordat privilegii comerciale negustorilor din Brașov și a permis practicarea comerțului fără restricții vamale între Ialomița și Siret. Cuceririle sudului Moldovei au deschis drum comercial către gurile Dunării, unde se aflau centrele comerciale genoveze. Privilegiile au fost însă anulate de domnitori în anii următori, intrând într-o perioada de suzeranitate maghiară. Odată cu moartea lui Nicolae Alexandru la 16 noiembrie 1364, a urcat fiul său la tron, Vladislav I Vlaicu. A consolidat legăturile cu patriarhia
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
iulie 1474, la Iași semnaseră un tratat de alianța antiotomană, parafat și la Buda, în august 1475. Sultanul se pregătea și el de război. Primul pas a fost organizarea unei expediții în Crimeea, ocupând orașul Caffa și sistemul de colonii genoveze din nordul Marii Negre și a supus Hanatul Tătar din Crimeea, devenit vasal al Porții. Moldova era prinsă între cleștele coaliției turco-mongole. Sultanul Mahomed al II-lea a decis să fie personal la comandă armatei invadatoare de 100 000 de ostași
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
comerciale care legau Orientul de centrul Europei. Negustorii din Brașov și Sibiu beneficiau de privilegii vamale până în perioada fanariotă. Negustorii români aduceau marfurle și le expuneau în orașele de granița cu Transilvania , pentru a fi preluate de negustorii sași. Orașele genoveze de la Marea Neagră erau legate de un drum comercial de centrul Europei-de la Chilia pe Dunăre și valea Ialomiței către Brașov, Cluj, Oradea, Buda și Viena. Mărfurile aduse din Balcani erau transportate pe Dunăre de la Girgiu la Brașov sau pe la Turnul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
7 decembrie 1940 - 15 februarie 1954, Ismailul a fost centrul administrativ al Regiunii Ismail a RSS Ucrainene. În secolele IV-V s-a aflat aici o colonie de origine greaca cu numele de Antiofilas. În secolul al XII-lea, negustorii genovezi au construit aici o cetate denumită “Licovrissi”. În secolul al XIV-lea, acesta a aparținut pentru o scurtă perioadă de timp Țării Românești, teritoriul de la nord de Dunăre fiind una dintre posesiunile Basarabilor (de aceea până în 1812, “Basarabia” era denumirea
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
"Pentru un monument istoric, vezi Farul genovez Constanța." Fotbal Club Farul Constanța este un club de fotbal din Constanța, România. Singurele performanțe notabile ale clubului de la malul Mării Negre sunt finala Cupei Balcanice disputată în 1966 și pierdută în fața celor de la Rapid București, finala Cupei României din 2005
FC Farul Constanța () [Corola-website/Science/298505_a_299834]
-
oameni a căror fidelitate fusese încercată, armata în frunte cu regele ei, a coborât în sudul Franței și la Aigues-Mortes ea s-a îmbarcat pe 120 corăbii mari de război și peste 150 de ambarcațiuni mai mici, tocmite cu armatorii genovezi și pisani. Primul popas a fost făcut, conform planului, în insula Cipru, unde cruciații erau așteptați de Henri de Lusignan, gata să aprovizioneze o armată numeroasă cu cantități imense de alimentare. O parte din ele a fost consumată pe loc
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Ayubizi. În ziua de 6 mai 1250, seniorul Geoffroy de Sargine preda Damietta, pe zidurile cetății erau din nou așezate însemnele sultanului, iar regina Margareta, de curând ridicată din pat după nașterea unui fiu, celelalte doamne, francii din oraș, pisanii, genovezii, slujitorii primeau încuviințarea să se îmbarce, direcția aleasă fiind Acra, unde urma să-i ajungă regele cu oamenii lui după ce răscumpărarea avea să fie plătită. Grație lui Joinville, eliberarea regelui s-a făcut mai repede decât era de așteptat, jumătate
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]