14,860 matches
-
prelungite până în zori de zi...te iubesc, mama, cu toate zâmbetele inocentei...în brațele copilăriei și cu lianele din jungla viețiiîți cuprind trupul împuținat de vremeoferindu-ți îmbrățișările mele fierbinți.știu că, tu, mama încă mai simțiarsura rănilor oblojite de tinedin genunchii jupuiți de căzături,lacrimile provocatede necazul unei note nedrepteluate la ora de istorie contemporană...te iubesc atât de mult, mamăcu amintirile, inconsecvente leși văietăturile tale zilniceîncât aș vrea să-ți iau toate durerilecând te țin în brațele iubiriisă fiu copilul
LILIANA GHIȚĂ BOIAN by http://confluente.ro/articole/liliana_ghi%C8%9B%C4%83_boian/canal [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
alergau prin troiene și mi se scurgeau ochii după ei. O singură dată sau de două ori, nu mai țin minte exact împrejurările, am încercat și opincile, după ce am fost înfășurat zdravăn cu obiele, mi-au legat nojițele până sub genunchi că frate-meu s-a uitat la mine și mi-a spus admirativ: ești motorizat că n-ai treabă, poți să mergi și la onu să ceri pace. N-am prea înțeles ce să cat eu la onu, la Onu
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_iii.html [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
dubios, am trecut de mai multe ori pe sub cruce și l-a ras cât am putut de tare de pe crucea Domnului. Să se învețe minte că nici acolo nu este loc pentru el. Altădată, la o denie, ascultam slujba în genunchi și în fața mea stătea Fițica, domnișoară în toată regula, fata doamnei învățătoare, care avea un coc dichisit din cozi împletite, ca un disc de telefon. Nu știu ce imbold diabolic m-a împins și am apropiat lumânarea de el, iar părul a
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_iii.html [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
exilat pe-o stea, un râu săltând din piatră-n piatră tot caută „O floare albastră” și... un Luceafăr să îi spună: răsai, „Răsai asupra mea”. Sub teiul tău, iarna toți fulgii c-„Un farmec trist și nențeles” cad în genunchi, dar cel mai des ca frunzele, cu fața-n jos și-ți strâng la piept pașii pierduți „Pe lângă plopii fără soț” apoi, ca-n fiecare an, tăcuți ne-nvață cum se moare demn, în tăcere și frumos. Referință Bibliografică: SUB
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/elena_glodean_1484469172.html [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
fost inventată înaintea chibriturilor ? 60. Știați că ... în fiecare minut, Pământul este lovit de 6.000 de fulgere ? 61. Știați că ... la naștere, crevetele este mascul, apoi, pe măsură ce crește, devine femelă ? 62. Știați că ... elefantul este singurul animal cu 4 genunchi, și toți urșii polari sunt stângaci ? 63. Știați că ... în anul 2020, bolile mintale vor reprezenta a doua cauză de deces? Acest lucru se arată într-un raport al OMS: din cauza poluării, alimentației chimizate și mutațiilor genetice la plante. 64
ŞTIAŢI CĂ...? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_prezinta_stiati_ca_sergiu_gabureac_1354922730.html [Corola-blog/BlogPost/351675_a_353004]
-
Vocea băiatului era gâtuită. Îi săgetă prin minte un nume. Ba mai mult decât un nume ... ”Banda lui Zanet!...”, șopti el ... Și se repezi în șopron. Tată-său era la pământ, într-o baltă de sânge. Baiatului i se înmoaie genunchii, dar bărbatul care mijea în el îi dădu putere să se stăpânească. Îngenunchează lângă trupul rostogolit, aproape dezbrăcat, ca după o încăierare aprigă: - Tată! Tată, ce-ai?!...Și încearcă să-l întoarcă, dar nu poate din prima. Reuși a doua
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cum_a_murit_nica_ionascu_amintiri_mo_gheorghe_parlea_1334142241.html [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
Ecouri, zig-zaguri neliniște/ Curge laptele crud al poemului/ Ce altceva să mănânc/ rănile frunzei mă vor fărâmița/ Mai încolo spre toamnă/ Sufletul tot atunci/ Ca o rădăcină cioplită de vânt/ Va lupta să trăiască ori va muri/ Prelungiri din instinct/ genunchiul din fire uimit/ Cum asudă pori răzvrătiți/ Mintea mea tânără/ Murmurând vrând - nevrând/ Geografia știut-a tristeții...” E în ele expresia unei ”Prelungiri din instinct” a încrederii în sine, în ciuda a ceea ce o subminează, o expresie-conglomerat, ca de obicei dispersând
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Victor_felea_jubilatia_trairii.html [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
ani boarea nopții se apropie de stele marea-și deschide întinderea și te cuprinde ca pe un dar ceresc mușcă lumina din corpul tău susur de crânguri ți-e vorba păcatul iadul chinul mă trezesc din vis când îți ating genunchii învăț abecedarul îmbrățișărilor pentru a putea pătrunde în tenebrele sufletului tău am adunat neîncrederea ereticului și mi-am făurit o armură împotriva spaimei care mă privește uneori ca pe un dușman valuri de umbre valuri de năluciri aruncă marea în
LORELAI ŞI MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 by http://confluente.ro/Lorelai_si_marea_ion_ionescu_bucovu_1373883882.html [Corola-blog/BlogPost/364254_a_365583]
-
în: Ediția nr. 958 din 15 august 2013 Toate Articolele Autorului Dă spicul grîului să plece. Rămîne lanul gol și trist, în așteptarea plugului de toamnă și-a primelor semințe... Un mac rănit, la treierat, și-a amintit de tine, genunchiul și-l apleacă și fruntea, la pămînt, petalele-și adună-a rugăciune și-ndată-ți scrie : " Ți s-a dat nume MARE și SFÎNT, Să-l porți cum se cuvine, În viață... și în gînd, cu mare bucurie ! " De-acum
DE ZIUA TA , MARIA... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 by http://confluente.ro/De_ziua_ta_maria_gabriela_blanariu_1376537459.html [Corola-blog/BlogPost/366556_a_367885]
-
gândind așa? O urmăresc cu privirea. Are la cincizeci de ani, dar ține să arate mai tânără decât mișcările semețe pe care le face. Un preot rumen și rotund ca o bute o ascultă. E de câteva minute bune în genunchi în fața lui. Plânge și dă din mâini, explicându-i nu știu ce... Tabloul mă scârbește...La urma urmelor ce poate să-ți facă preotul acesta femeie? Suntem singuri în biserică: doar eu, femeia și preotul. Fac un pas în față spre altar
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_burca_1490882651.html [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
bărbat și fără tată pentru copilul ei. Situația mea e diferită. Singurul rănit sufletește sunt eu...Femeia în negru a plecat. Preotul dă să se ridice. Îl privesc în ochi. Fără vorbe mă îndrept către el și mă așez în genunchi. Poate ar fi mai bine dacă am sta față în față” gândesc eu, însă cu toate acestea rămân în genunchi. -Spune, fiule, ce păcate ai făcut? ,,Păcate?!” Ce să-i spun? Nu pot vorbi despre păcatele altora. Și nici nu știu care
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_burca_1490882651.html [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
plecat. Preotul dă să se ridice. Îl privesc în ochi. Fără vorbe mă îndrept către el și mă așez în genunchi. Poate ar fi mai bine dacă am sta față în față” gândesc eu, însă cu toate acestea rămân în genunchi. -Spune, fiule, ce păcate ai făcut? ,,Păcate?!” Ce să-i spun? Nu pot vorbi despre păcatele altora. Și nici nu știu care sunt păcatele mele. Tac. Mă privește cu atenție, plimbându-și privirea spălăcită pe fizionomia mea, în speranța că voi vorbi
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_burca_1490882651.html [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
meu”). Toate poeziile au acel parfum indefinit al cuvintelor, ce sînt puse unele lîngă altele ca să redea emoția pură a talentatei poete. „Mîngîierile tale/ din casa de iederă”, „În atelierul de potcovit inorogi/ viscolul se topește/ cu pleoapele strînse/ și genunchii la gură”, „Există atîtea zăpezi/ din care să-ți faci un contur”, „În jurul gleznelor mele/ și în spațiul curb dintre noi”, „încăperile goale/ despărțite de lume”, „Din harpă pot răsări/ oricînd/ două răsuflări gemene/ ca două aripi de ceară”, „Era
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_lila_poeme_cu_ceasuri_ioan_lila_1363998524.html [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
Grele (de la ele). Subțiri (de la carte). Avute (de la parte). Sofisticate (din toate câte puțin). Alambicate (din curiozitate). Complexate (din nedreptate). Neîmpăcate (din păcate). Puternice (din credință). Senine (de la ochi). Fragile (de la glezne). Vulnerabile (de la sâni). Șoptite (de la buze). Supuse (de la genunchi). Plutitoare (de la par). Sălbatice (de la natură). Fabuloase (pline de dor și dorința). Icoane (pentru copiii lor). Femeile (că un joc de cuvinte și de viață). Femeile... MARIUS ȚUCA *** Marius Țuca : Scriu în mine Scriu în mine Și apoi trec pe
MARIN MIHAI : POETUL MARIUS TUCĂ SE TRANSFORMA IN CARTE DE POEZIE !-´´ AM SA TE IUBESC PANA LA SFARSITUL LUMII ´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Marin_mihai_marius_tuca_se_mihai_marin_1381593948.html [Corola-blog/BlogPost/352314_a_353643]
-
s-a năruit. Inutile au fost studiile mele, experiența acumulată de-a lungul anilor la cabinetul de consiliere psihologică, prieteniile. Am căzut, dar o voi lua de la capăt. Pentru tine voi face și imposibilul. Voi învinge! Mă voi ridica din genunchi, și din nou voi deveni om, cu vise și speranțe, precum și planuri de viitor legate de tine, de noi.'' ***** - Ce-ai făcut, Adrian, după ce te-au eliberat? - Carmen, după ce am ieșit din închisorile comuniste, toți se uitau la mine ca
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
am mângâiat-o pe frunte și fără să vreau, am întrebat-o încet, parcă să nu o trezesc, în șoapte înnăbușite de lacrimi și de durere: ”ce-o să fac eu fără tine”? Doamne, cât am iubit-o! Am rămas în genunchi, lângă pat, împietrită de durere ... nici nu știu cât timp ... m-am trezit ridicată de soțul meu și unchiul Zaharia care pregătiseră lucrurile de îmbrăcat ... Totul a decurs cum și-a dorit, eu fiind ajutată și de alte persoane apropiate, ca să ducem
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Proza_0.html [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
oameni dragi și eu iar mă răsfăț lângă mama și lângă tata clipele aleargă nestingherite, neînghesuite , fără grabă e vremea mierii și eu sunt o picătură din ea pe obrazul meu curg săruturi nu lacrimi picioarele mele aleargă fără oprire genunchii mei mai sunt și teferi uneori ca o furnică printre alte furnici sunt și eu printre oameni fiecare cu drumul lui , ne întalnim totuși uneori să întregim cercul acolo, toti, un bine necunoscut unora și timpul care curge îndărăt uneori
LACRIMA LUI DUMNEZEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Lacrima_lui_dumnezeu.html [Corola-blog/BlogPost/341819_a_343148]
-
dezvolt prea mult subiectul. Aștepți pe cineva? o întreb, văzând că întoarce mereu capul spre ușă. - Pe Francesco. E foarte gelos! - Sper să nu mă împuște! - N-ar avea niciun motiv... deocamdată. Mai târziu, nu știu! Îi pun mâna pe genunchi pe sub masă. - Dacă tot mor, încerc să-i explic, să mor împăcat! - Știu un loc unde nu ne găsește nimeni! îmi șoptește complice, confirmând indirect că a înțeles mesajul. Tequila o cam luase de cap. Cred că și pe mine
DRUMUL APELOR, 21 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1487568866.html [Corola-blog/BlogPost/375467_a_376796]
-
fug prin lanuri adormite, cu maci însângerați și fără timp, cu secerișul copt în ochi de vară și potârnichi pitite-n lăstăriș... Și-am să alerg atât cât o să doară plecarea ta, iubire, pe furiș dintr-o poveste scrisă pe genunchii albi și rotunzi ai singurului vis ce ne ținea iubirea prinsă-n frânghii de zbor firesc și lin în câmp deschis pe mări, prin lanuri și pe țancuri ninse, pe drumuri fără pietre de cuvânt, ducând pe brațe-un cer
ÎN ZIGZAG... de AURA POPA în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aura_popa_1398059667.html [Corola-blog/BlogPost/347857_a_349186]
-
Articolele Autorului Iubito, mi-ar plăcea să te urc pe toartele cerului unde odată, Și tu m-ai urcat, dar te duc pe o planetă roșie, fardată. Nu vor fi nuferi și nici albe lacuri în care să îți scalzi genunchiul plin cu gărgărițe, cu maci sau cu macuri. (Nu știu exact pluralul), sun agil doar a te prinde-n zbor ca pe un flutur cu-n ochi albastru de cicori sau in. De-amare întrebări vreau să te scutur peste
ADRENALINĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 by http://confluente.ro/marioara_nedea_1472483463.html [Corola-blog/BlogPost/375553_a_376882]
-
stricat de calic, Se moare la pensii și la ajutoare, Se moare la negru fără sporuri de risc, Se moare-n taloane și-n formulare, Se moare la coadă la taxe la fisc, Se moare-n onoare, se moare-n genunchi, Se moare acasă, se moare-n străini Se moare din suflet sau numai din trunchi, Se moare-n păcate sau când te închini, Se moare-n picioare, se moare umil, Se moare de foc, de cutremur, de apă, Se moare
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Se_moare_cu_tara_poem_man_romeo_tarhon_1381911709.html [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]
-
întărit betonul. Însă peste toate respectivul avea dreptate. Deschide ușa!ˮ , a ordonat ăsta cu multe fireturi și eșarfe tipului de la poarta blindată. Generalul a pășit pe pista betonată care acum era tare însă dintr-o dată ,,Eșarfă”a intrat până la genunchi în betonul care s-a înmuiat într-o clipită. -Cine naiba putea să facă asta, Arc? Chiar nu mai țin minte nici asta... -Nu te prosti Shantal! Sunt tehnologii ținute blat pe care nici nu ți le imaginezi. Însă aici
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1475960965.html [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
celuilalt. Va să zică generalul nostru sau ce naiba o mai fi fost că avea pe el vre-o două kilograme de fireturi, eșarfe și epoleți, generalul se afla acum la vre-o câțiva metri de noi stând cu picioarele în beton până la genunchi și privindu-ne. Îți dai seama că nimeni din noi nu mai văzuse așa ceva deci ne-am dat instinctiv cu toții înapoi. Atunci unul din noi a pășit dincolo de poartă ca să-l ajute pe ăsta însă Touss Loverture l-a oprit
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1475960965.html [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
pe munte înaintea Domnului, Fața Lui să lumineze, peste fața omului, Să îmi văd nimicnicia, slava Tatălui din cer, Harul Lui și veșnicia, cât sunt eu de efemer. Vreau să urc, să stau pe munte înaintea Domnului, Să-mi cobor genunchii-n rugă, s-aud șoapta Duhului. Când vorbește sfânta-I gură, eu S-ascult, să împlinesc, Să-mi pun viața în spărtură, să slujesc făr-să cârtesc. Și acolo-n înălțime, pe Sion, muntele sfânt, Duhul Lui să mă anime, să
DOAMNE, ÎMPLINEŞTE-ȚI VOIA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1424375357.html [Corola-blog/BlogPost/353189_a_354518]
-
Acasa > Versuri > Visare > SUB ROCHIȚA TA... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 980 din 06 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului sub rochița ta ce cade precum toamna peste trunchi sunt așa de multe grade, că abia stau în genunchi. și mi-e cald, și-atât de bine, și-n mireasma care-o ai ca un sfânt mă-nchin la tine, sub rochiță, ca în rai. sub rochița ta ce șade, precum roua pe o floare, mă întind, când frunza
SUB ROCHIŢA TA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Sub_rochita_ta_george_safir_1378476818.html [Corola-blog/BlogPost/364361_a_365690]